Postări
Pe un tip ceva mai rasarit l'am vazut odata vorbind despre Adam Smith cu ceva reverenta. Ca cica de fapt ar fi fost mai inteligent decat pare in teoriile lui alea cunoscute.
Ca el cica ar fi scris chestii multe foarte ok dar in practica au fost puse niste... lalaieli - evident, care sa ii avantajeze pe cei care aveau puterea de a decide cum sa functioneze societatea. Acu' conform ideii de a nu apela la rea intentie daca prostia e suficienta - posibil totusi sa fie implicata mai mult prostia respectivilor, nu (numai / neaparat) reaua intentie.
Ok, inapoi la Smith si libertati.
Daca afirmatia respectivului despre Smith e reala (si da, tipul citise mai mult Smith decat mine - eu strict lectura obligatorie de la economie si de la filosofie oleaca) atunci i se poate acorda o scuza a navitatii lui Smith.
Naivitatea legata de mocirla naturii umane.
Si astfel se interpreteaza altfel principiul "mainii invizibile".
Pentru ca atunci pe cand libertatile erau cam pe sponci cei din "lumea mare" pe de o parte visau lucruri frumoase (sa zicem din tagma Smith, Erasm, Nietzsche) si pe de alta parte erau destul de izolati de viata umar la umar cu omul de rand - si complet lipsiti de experienta unei societati in care omul "de rand" beneficiaza de libertati largi cateva generatii la rand.
Adica.
Ipoteza mea e ca nici in visele cele mai urate nu isi imaginau promotorii libertatilor totale ca odata cu implementarea modei libertatilor vor disparea si mecanismele de reglare sociala. Ca ei isi imaginau ca societatea va amenda, va regla excesele, aberatiile - asa cum o facea pe vremea lor. Disparea cenzura statului, lasand in loc echilibrarea organica a societatii - visau ei.
(acu' ca am pus pe "hartie" realizez ca o ipoteza similara a avut si zweig despre erasm - ref democratie, asa ca nu sunt chiar beat cand imi trece asta prin cap, doar ca eu o vad intamplandu'se la o scara mai mare)
Insa la fel cum zicea Gervaise despre textele lui Nietzsche, atunci cand un text - de altfel valoros - intra pe mana mintilor mici... apar monstri.
De la principiile frumoase ale libertatilor de tot felul s'a ajuns relativ rapid la disparitia principiului echilibrului. Firescului, normalului. La preamarirea exagerarilor.
Fiecare generatie preia excelese anterioarei ca fiind "norma", kilometrul zero, punctul de plecare si avanseaza in dezechilibre, ca doar nu o sa traiasca "retro", "inapoiat", "perimat".
Vulgul nu are capacitatea - se vede - de a distinge intre zonele in care merita sa se avanseze si cele... distructive. Asa ca el impinge unde poate, nu unde ar fi util.
Si de putut poate doar in zone primitive, animalice. In celelalte - care presupun evolutie, cultura, inteligenta - e prea dificil.
Asa ca...
Noapte buna, copii! (nu de alta, dar o lectie a babilonismului e ca nimeni nu se mai intelege cu nimeni si astfel societatea se surpa)
