..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............
Se afișează postările cu eticheta Adam Smith. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Adam Smith. Afișați toate postările

miercuri, 17 octombrie 2018

Economicul impotriva umanului


.
La un moment dat mi s’a format o marota: Adam Smith si productia sa teoretica ce a sustinut – daca nu generat – indepartarea de la o societate umana, apropierea de o societate economica. Indepartarea de valori umane apropierea de valori materiale.

Pana de curand aveam un subiect care imi revenea dintr’un text al sau: “mana invizibila” care in locul statului (sau alta forma de autoritate constienta, rationala) va prelua rolul de regulator al relatiilor interumane. Textual al relatiilor economice, insa in fapt al relatiilor interumane pentru ca odata ce afectezi latura economica afectezi de la perceptia (moral / etica) asupra metodelor de subzistenta la perceptia recompensei – valorizarii (parte importanta din valorizarea unei persoane fiind prin recomensa materiala), adica de la cei saraci la cei realizati – practic aproape toate treptele piramidei lui Maslow.

In teoria sa Smith afirma ca respectiva mana invizibila va regla interactiunile economice in beneficiul cumparatorului. Lucru care astazi este mai mult decat evident ca nu are nici cea mai mica legatura cu realitatea. Companiile creaza produse cu durata de viata din ce in ce mai mica pentru a isi asigura piata de desfacere pe viitor, cumparatorul nemaigasind produse de calitate – cu durata de viata ridicata. Companiile adeseori investesc mai mult in sectorul de publicitate – distributie decat in sectorul de productie (adica in calitatea produsului / serviciului). Companiile pun pe piata produse netestate, chiar nefinalizate (IT) pentru a scadea costurile de productie sau a asigura profit – scazand constient calitatea. Companiile angajeaza mana de lucru prost calificata dar ieftina pentru maximizarea profitului afectand calitatea produsului. Companiile adauga in pretul final o cota imorala pentru crearea profitului, ajungand ca profitul – acea suma din pret care a fost adaugata in plus fata de costul real – sa poata fi motiv public de mandrie al unei firme! Nimic nu descrie mai bine acest mecanism decat hotul care spune pagubitilor “uitati cat am furat de la voi” – iar pagubitii aplauda...

Aceasta este lumea creata de / sau sustinuta de Adam Smith – numai prin teoria mainii invizibile reglatoare despre care se poate spune cu siguranta ca ii apartine.

Sistemul lui reglator este sistemul celui care se afla la capatul corect al batei. Este un sistem care asigura un viitor cald celor ce detin deja puterea (economica). Nu este un sistem pentru imbunatatirea starii societatii ci pentru imbunatatirea starii celor din clasa lui – a celor avuti, pentru ca vorbim de un tip nascut intr’o familie instarita, etichetat ca filozof de catre un establishment care a impus cu sabia valorile sale, si i’a impus aprioric pe ai sai ca valori universale.

Si era suficient pentru a il considera un individ toxic pentru societatea umana.

Numai ca astazi in virtutea obisnuintei mele de a’mi reevalua din cand in cand orice parere, am citit mai mult despre acest individ.

Si aflu ca – evident – a mai creat si alte teorii.
Teoria sentimentelor morale. Ea pleaca de la premiza ca ne nastem fara morala, ceea ce implica cum ca aceasta ar fi invatata ulterior drept care ea evident nu ar avea o baza obiectiva ci ar fi o constructie subiectiva. Sunt mari si complexe discutiile in filozofie care au legatura cu acest subiect si daca nu mi se permite sa afirm ca as sti cum stau de fapt lucrurile  (desi tare imi doresc sa povesteasc cum viziunea lui este... si inculta si stupida - dar e alt subiect) totusi se poate afirma clar ca prin perspectiva efectelor acestei teorii ea este una toxica social, ea indepartandu’ne de un set de principii / valori care ne fac viata sociala cat mai suportabila si / sau confortabila.

Inca o teorie a individului: bogatia natiunilor. Aici apare si povestea cu mana invizibila. Aici face apologia egoismului, spunand ca un individ cand actioneaza egoist este cel mai productiv deci este varianta cea mai profitabila... economic. Social?! Cum – sa existe social altceva decat productivitate economica?! Evident – nici pomeneala! Omul – individul uman este redus la o singura functie: vita furajata. Nevoia sa de acceptare pomenita in teoria sentimentelor morale va fi realizata (satisfacuta) pe latura economica. Pentru ca evident individul in societatea viitorului (teoriile fiind publicate in sec XVII) va fi un individ greu de acceptat (sau macar inghitit) pe alte baze, comportamentul fiind eminamente egoistic. Ceea ce s’a si intamplat.

Si te uiti cum teorii nascute de o societate eminamente violenta, teorii nascute in vremuri violente, nascute intr’o societate care a considerat justa invadarea (acapararea violenta) de teritorii straine domina si astazi cele mai raspandite paradigme sociale, economice, politice.

Nimic nu s’a schimbat la nivel de abordare. Forta este la indemana catorva (a acelorasi) si se considera a fi justa folosirea ei impotriva celorlalti in baza interesului personal. Interesul societatii este ignorat, se considera a fi corecta urmarirea interesului personal sau de grup.
.



joi, 20 septembrie 2018

Societatea moderna - securitate, tehnologie...


Pentru ca in societatea de astazi - aceea moderna, evoluata – securitatea individului si a familiei nu mai este tinuta in frau nici de cutume sociale (morala fiind aruncata la gunoi, considerata un balast impotriva progresului rational) si nici de organismele juridice abilitate (militia de astazi deseori nici nu prea vrea si cu siguranta nici nu poate) esti nevoit sa ti’o creezi singur (siguranta, ca despre ea vorbeam in prima propozitie din fraza cu multe divagatii).

Printre altele, iti cumperi camere de luat vederi pentru casa, locul de parcare, curte – daca si din care ai.

Iar pentru ca in societatea de astazi reclama este mascata in mai toate testimonialele si review’urile care apar in top rezultate gugle... nu te mai poti baza pe ele. Dar ca de obicei, ai o solutie: intrebi un coleg de munca pentru ca tu stii ca el si’a pus deja, ii functioneaza, este multumit de ele.
Si cumperi aceeasi marca, de la acelasi magazin. Si chiar acelasi model – cu o minima diferenta: verisunea cu Wi-Fi pentru ca (1) ai deja suficiente cabluri prin casa si (2) ai un router foarte potent pe zona de flux de date in paralel cu multipli clienti.

Nu merge.

Sa nu fiu inteles gresit – licaresc leduri pe ea, te joci in configurarile ei, are un soft cu o puzderie de optiuni disponibile, se conecteaza la Wi-Fi, o accesezi din browser (numai din Internet Explorer, dar cine sa fie deranjat de asta?!), o accesezi din soft dedicat, unde gasesti un efectiv pleasure room cu si mai multe configurari... singura problema (notabila) este ca nu transmite pic de imagine. Nicicui. In nici o directie... decat poate catre unele servere din mama China – intrucat cautand solutii pe forumuri dedicate descoperi ca acest producator (Hikvision) e cunoscut ca avand backdoor’uri in aparatele sale. Nu ca ar fi o noutate sau o supriza, pentru ca lista cu firme chinezesti de aparatura IT care au fost dovedite ca au backdoor’uri si trimit date catre servere de acasa creste bine de niste ani de zile.
Pentru cei din afara IT – backdoor este o bresa de securitate de regula creata intentionat(!!) de producator si introdusa in produsele sale...

Si te opresti putin contempland (preocupare eminamente ordotoxa – pentru rationalistii care mai putin culti de regula) un paradox banal al zilelor noastre: device’urile de securitate sunt create cu / contin chiar ele backdoor’uri.

Iar problema cu backdorul devine mai complexa cand afli ca device’ul tau poate fi folosit ca rampa / propagator de atac informatic, iar acesta nu este scenariu ipotetic, s’a intamplat deja in SUA reusindu’se astfel sa se puna la pamant pentru cateva ore o parte importanta din infrastructura US, fiind afectata si Australia si o parte din Olanda cu acea ocazie. Inchipuiti’va timp de cateva ore nimeni sa nu fie capabil sa faca nici o plata cu cardul – to say the least.

Si incepi sa pui cap la cap lista de nemultumiri:
O - aparatul a venit fara alimentator (specificatiile neprecizand acest lucru);
O - aparatul a venit cu un manunchi de mufe iesind din el - lucru pozitiv la prima vedere - care insa raman atarnand in aer, in intemperii, si urat si fara capace - cu exceptia singurei mufe pe care o folosesti - cea de alimentare;
O - functioneaza doar sub IE;
O - chiar si in IE, pentru acces trebuie scazut nivelul de securitate al browserului din niste configurari unde utilizatorul obisnuit are sanse mari sa faca buba iar tehnicianul mediu... buba mai mica (afirmatie bazata pe tutoriale gasite pe iutub pentru “rezolvari”);
O - si trebuie in IE instalat un add-on printr’o metoda foarte stricta – cu pasi (neobisnuiti) urmati chirurgical, altfel... pas de chance;
O - exista in softul camerei cateva optiuni care iti arata ca imaginea ar putea fi procesata la alegere cu playerul de windows, cu vlc, cu quick (de la mac citire)... promisiuni desarte.
O - nu functioneaza fix partea cu imaginea;
O - se restarteaza cum are chef, si momentan are chef destul de des (30-60 sec);
O - exista sanse mari ca informatii din reteaua mea sa fie trimise in China (parole de wireles, de conturi folosite si naiba stie mai ce);
O - aplicatia pentru telefon cere o lista enorma de permisiuni, mai multe decat obisnuiesc eu sa folosesc pe propriul telefon(!) – iar acest tip de nesimtire al producatorilor - de intruziune in datele si utilizarea altor(!) aparate decat cele pe care le’au vandut il gasesc incredibil, iar daca nu era suficient accesul la toate datele, cer acces sa si execute orice actiune in numele nostru, fara cunostinta noastra... Exista printre ‘telectualii ascultati de societate in zilele noastre falsul argument ca aplicatiile cer acces la date fiindca nu le’am plati si ar face aceste magarii ca sa isi recupereze efortul – iata ca si in cazul unor plati (consistente) exista aceeasi politica a producatorilor de software!

Ei bine... toate astea in conditiile in care in economie se plang oamenii ca este concurenta mare... ca e greu cu vanzarea... Pai cum asa dom’le Smith (si lalaitorii lui britanici care l’au impus in economia mondiala) – concurenta cum de nu lucreaza in folosul clientului, asa cum stipulati dumneavoastra si mai toate manualele de economie de sorginte occidentala?!

De ce omului de rand ii este atat de greu sa gaseasca, sa cumpere produse de calitate?! Si de fapt problema nemaifiind in realitate calitatea ca supra-valoare ci doar ca lipsa a unor bube mari, urate, intentionate...