Economicul impotriva umanului

.

La un moment dat mi s’a format o marota: Adam Smith si productia sa teoretica ce a sustinut – daca nu generat – indepartarea de la o societate umana, apropierea de o societate economica. Indepartarea de valori umane apropierea de valori materiale.

Pana de curand aveam un subiect care imi revenea dintr’un text al sau: “mana invizibila” care in locul statului (sau alta forma de autoritate constienta, rationala) va prelua rolul de regulator al relatiilor interumane. Textual al relatiilor economice, insa in fapt al relatiilor interumane pentru ca odata ce afectezi latura economica afectezi de la perceptia (moral / etica) asupra metodelor de subzistenta la perceptia recompensei – valorizarii (parte importanta din valorizarea unei persoane fiind prin recomensa materiala), adica de la cei saraci la cei realizati – practic aproape toate treptele piramidei lui Maslow.

In teoria sa Smith afirma ca respectiva mana invizibila va regla interactiunile economice in beneficiul cumparatorului. Lucru care astazi este mai mult decat evident ca nu are nici cea mai mica legatura cu realitatea. Companiile creaza produse cu durata de viata din ce in ce mai mica pentru a isi asigura piata de desfacere pe viitor, cumparatorul nemaigasind produse de calitate – cu durata de viata ridicata. Companiile adeseori investesc mai mult in sectorul de publicitate – distributie decat in sectorul de productie (adica in calitatea produsului / serviciului). Companiile pun pe piata produse netestate, chiar nefinalizate (IT) pentru a scadea costurile de productie sau a asigura profit – scazand constient calitatea. Companiile angajeaza mana de lucru prost calificata dar ieftina pentru maximizarea profitului afectand calitatea produsului. Companiile adauga in pretul final o cota imorala pentru crearea profitului, ajungand ca profitul – acea suma din pret care a fost adaugata in plus fata de costul real – sa poata fi motiv public de mandrie al unei firme! Nimic nu descrie mai bine acest mecanism decat hotul care spune pagubitilor “uitati cat am furat de la voi” – iar pagubitii aplauda...

Aceasta este lumea creata de / sau sustinuta de Adam Smith – numai prin teoria mainii invizibile reglatoare despre care se poate spune cu siguranta ca ii apartine.

Sistemul lui reglator este sistemul celui care se afla la capatul corect al batei. Este un sistem care asigura un viitor cald celor ce detin deja puterea (economica). Nu este un sistem pentru imbunatatirea starii societatii ci pentru imbunatatirea starii celor din clasa lui – a celor avuti, pentru ca vorbim de un tip nascut intr’o familie instarita, etichetat ca filozof de catre un establishment care a impus cu sabia valorile sale, si i’a impus aprioric pe ai sai ca valori universale.

Si era suficient pentru a il considera un individ toxic pentru societatea umana.

Numai ca astazi in virtutea obisnuintei mele de a’mi reevalua din cand in cand orice parere, am citit mai mult despre acest individ.

Si aflu ca – evident – a mai creat si alte teorii.

Teoria sentimentelor morale. Ea pleaca de la premiza ca ne nastem fara morala, ceea ce implica cum ca aceasta ar fi invatata ulterior drept care ea evident nu ar avea o baza obiectiva ci ar fi o constructie subiectiva. Sunt mari si complexe discutiile in filozofie care au legatura cu acest subiect si daca nu mi se permite sa afirm ca as sti cum stau de fapt lucrurile  (desi tare imi doresc sa povesteasc cum viziunea lui este... si inculta si stupida - dar e alt subiect) totusi se poate afirma clar ca prin perspectiva efectelor acestei teorii ea este una toxica social, ea indepartandu’ne de un set de principii / valori care ne fac viata sociala cat mai suportabila si / sau confortabila.

Inca o teorie a individului: bogatia natiunilor. Aici apare si povestea cu mana invizibila. Aici face apologia egoismului, spunand ca un individ cand actioneaza egoist este cel mai productiv deci este varianta cea mai profitabila... economic. Social?! Cum – sa existe social altceva decat productivitate economica?! Evident – nici pomeneala! Omul – individul uman este redus la o singura functie: vita furajata. Nevoia sa de acceptare pomenita in teoria sentimentelor morale va fi realizata (satisfacuta) pe latura economica. Pentru ca evident individul in societatea viitorului (teoriile fiind publicate in sec XVII) va fi un individ greu de acceptat (sau macar inghitit) pe alte baze, comportamentul fiind eminamente egoistic. Ceea ce s’a si intamplat.

Si te uiti cum teorii nascute de o societate eminamente violenta, teorii nascute in vremuri violente, nascute intr’o societate care a considerat justa invadarea (acapararea violenta) de teritorii straine domina si astazi cele mai raspandite paradigme sociale, economice, politice.

Nimic nu s’a schimbat la nivel de abordare. Forta este la indemana catorva (a acelorasi) si se considera a fi justa folosirea ei impotriva celorlalti in baza interesului personal. Interesul societatii este ignorat, se considera a fi corecta urmarirea interesului personal sau de grup.

.