Intre ciudati si banali

 

Am capacitatea de a merge in extrem.

Doar pentru ca logica - ratiunea nu are un senzor al normalului. Cum nu are un senzor al adevarului. Ci e doar capacitatea de conectare coerenta intre 2 sau mai multe informatii.

Si pentru ca nu am capacitatea - ca multi altii - de a ma lasa franat de... limitari. 

Limitari ale naturi - adica opriri in zona pornirilor biologice, limitari ale naturii - adica emotionale, limitari ale... naturii - adica "vai da' ce'o sa zica lumea". Si altele de genul.

Well, aceste capacitati si incapacitati m'au facut a fi croit pentru o viata de... ciudat.

Lucru pe care l'am evitat si nu chiar.

Pentru ca e vorba de acel ciudat care e o forma evoluata de vietuire. 

Dar chiar si asa, sau mai corect spus - cu atat mai mult creand indarjire in omul de rand de a ma arata cu degetul ca fiind ciudat.

(Ceea ce din cand in cand mi'am asumat, uneori chiar m'am complacut, sau m'a amuzat sa ii vad pe... banali cum isi dau coate.) 

Omul de rand probabil avand in topul listei de lucruri pe care le uraste chiar evolutia. 

Nu il derajneaza evolutia de departe. Din alta tara, de pe alt continent - cu atat mai bine. Din alte timpuri, trecute sau viitoare - si mai bine. Atunci "se putea", iar in viitor oamenii "vor putea". Acum nu se poate. Iar asta este mantra lui care il protejeaza de a isi admite incapacitatea, inferioritatea sau lipsa de... cohones pentru a trai altfel. 

Drept care mai toata viata am evitat o alegere. Care trebuia facuta.

Si nu numai ca am evitat'o. Dar mi'am interzis mintea sa o formuleze, sa o puna in concept, in cuvant, in idee. Lucru de fala, mare reusita - avand in vedere in ce hal am obisnuit sa'mi las mintea sa'mi zumzaie de ganduri, in mare parte traind mai degraba ca un slujitor al ei decat viceversa.

Alegerea fiind intre a ma asuma ca apartenenta in lumea ciudatilor versus a deveni un banal din lumea banalilor.

Ceea ce a dus la incercarea de a crea un melanj intre cele doua. Ceea ce e o imposibilitate.

Adica urmarirea unei himere. 

Cu mari dificultati, cu mari costuri. Si complet inutila.

Iar partea probabil cea mai cumva este ca fix ciudateniile care se cer eliminate pentru a fi acceptat ca om remarcabil intre banali sunt cele care ajuta la pastrarea mintilor in lumea banalilor. 

O categorie a ciudateniilor e cea cu principiile. Alta e cea cu reflectii, meditatii.

Povestea cu principiile stand ceva la modul urmator: principiile sunt de regula utilizate de banali ca niste baroase. Fara rafinament, doar ca niste unelte - la nevoie. Pentru cativa insa se ajunge la principii din necesitatea gasirii unui mecanism pentru acoperirea lipsei senzorilor de care ziceam la inceput. Senzorul de normal si de adevar care nu se regaseste in ratiune. Dar poate fi palpat cu ajutorul principiilor.

Iar povestea cu reflectiile, meditatiile fiind spusa excelent de nenea Hesse in "Jocul cu margelele de sticla" - fix lucrurile care iti dau puterea de a face fata tracasarilor create in lumea banalilor sunt cele care te indeparteaza de ei. Daca practici meditatia ai mai multe resurse sa rezisti calm in lumea lor, dar tocmai pentru ca practici meditatia ei te vor arata cu degetul si mai tare. Chit ca stiu sau nu ce faci tu acasa intre patru pereti. O simt oricum. Asa ca daca alegi sa traiesti cu ei, intre ei, conectat la ei... renunti la meditatie. Drept care ai din ce in ce mai mica capacitatea de a reactiona ca o fiinta evoluata in... frecusurile mizere ale lumii lor.

Am cochetat din cand in cand cu parti din acest subiect. Insa tratat fractionat nu are relevanta intregului. Luate separat toate aceste lucruri sunt vechi. Insa puse laolalta creaza o cu totul alta perspectiva. Ca acel fnomen care ii curioziteaza pe multi - cum se face ca un sistem la un moment dat capata proprietati pe care partile lui nu le au? Cum o retea neuronala peste o anumita dimensiune devine AI, iar pana la acea dimensiune era un producator de mumbo-jumbo, fara nici o modificare calitativa, fara adaugare de elemente cu proprietati noi?

Iar acum am ajuns in punctul in care brusc a cazut bariera. Brusc mi'am permis sa inteleg ce invarteala inutila intr'o caldare am facut toata viata refuzand sa aleg intre doua rele, intre un rau mai rau ca celalalt: a fi in lumea ciudatilor sau a fi in lumea banalilor.

De la libertati la babilonism total

Pe un tip ceva mai rasarit l'am vazut odata vorbind despre Adam Smith cu ceva reverenta. Ca cica de fapt ar fi fost mai inteligent decat pare in teoriile lui alea cunoscute.

Ca el cica ar fi scris chestii multe foarte ok dar in practica au fost puse niste... lalaieli - evident, care sa ii avantajeze pe cei care aveau puterea de a decide cum sa functioneze societatea. Acu' conform ideii de a nu apela la rea intentie daca prostia e suficienta - posibil totusi sa fie implicata mai mult prostia respectivilor, nu (numai / neaparat) reaua intentie.

Ok, inapoi la Smith si libertati.

Daca afirmatia respectivului despre Smith e reala (si da, tipul citise mai mult Smith decat mine - eu strict lectura obligatorie de la economie si de la filosofie oleaca) atunci i se poate acorda o scuza a navitatii lui Smith.

Naivitatea legata de mocirla naturii umane.

Si astfel se interpreteaza altfel principiul "mainii invizibile".

Pentru ca atunci pe cand libertatile erau cam pe sponci cei din "lumea mare" pe de o parte visau lucruri frumoase (sa zicem din tagma Smith, Erasm, Nietzsche) si pe de alta parte erau destul de izolati de viata umar la umar cu omul de rand - si complet lipsiti de experienta unei societati in care omul "de rand" beneficiaza de libertati largi cateva generatii la rand.

Adica.

Ipoteza mea e ca nici in visele cele mai urate nu isi imaginau promotorii libertatilor totale ca odata cu implementarea modei libertatilor vor disparea si mecanismele de reglare sociala. Ca ei isi imaginau ca societatea va amenda, va regla excesele, aberatiile - asa cum o facea pe vremea lor. Disparea cenzura statului, lasand in loc echilibrarea organica a societatii - visau ei. (acu' ca am pus pe "hartie" realizez ca o ipoteza similara a avut si zweig despre erasm - ref democratie, asa ca nu sunt chiar beat cand imi trece asta prin cap, doar ca eu o vad intamplandu'se la o scara mai mare)

Insa la fel cum zicea Gervaise despre textele lui Nietzsche, atunci cand un text - de altfel valoros - intra pe mana mintilor mici... apar monstri.

De la principiile frumoase ale libertatilor de tot felul s'a ajuns relativ rapid la disparitia principiului echilibrului. Firescului, normalului. La preamarirea exagerarilor.

Fiecare generatie preia excelese anterioarei ca fiind "norma", kilometrul zero, punctul de plecare si avanseaza in dezechilibre, ca doar nu o sa traiasca "retro", "inapoiat", "perimat".

Vulgul nu are capacitatea - se vede - de a distinge intre zonele in care merita sa se avanseze si cele... distructive. Asa ca el impinge unde poate, nu unde ar fi util.

Si de putut poate doar in zone primitive, animalice. In celelalte - care presupun evolutie, cultura, inteligenta - e prea dificil.

Asa ca...

Noapte buna, copii! (nu de alta, dar o lectie a babilonismului e ca nimeni nu se mai intelege cu nimeni si astfel societatea se surpa)

Povestea lui 7

gigel are 5 ani si stie povestea alba ca zapada si cei 7 pitici.

cand il intrebi ce reprezinta 7, iti spune despre ea.

gigica merge la biserica intr'una si a auzit de la popa despre cele 7 pacate capitale. 

cand o intrebi ce reprezinta 7, iti spune despre credinta, despre pacate.

jiji a avut o placere cu grecia antica si a aflat despre cele 7 minuni ale lumii. 

cand il intrebi despre 7...

jijica are o placere cu astrologia, si cu numerologia. si stie ca 7 e o cifra puternica.

daca o intrebi despre 7...

si asa mai departe.

o problema e ca unii tampiti chiar pun botul de mici la vrajeala cu cunoasterea care... asa ca se apuca sa afle si ce a aflat gigel, si gigica, si jijel si jijica si nu numai atat.

iar daca pe un tampit d'asta il intrebi daca stie care e treaba cu cifra 7 el e cel care se uita la tine ca la tampiti. ca sunt prea multe, la care te referi tu? 

si dupa o perioada el si renunta sa isi mai bata capul cu prostioare d'astea. sunt mult prea multe posibilitati, e o sansa prea mica sa ghiceasca ce a fost in capul celui care...

iar problema a doua e ca unii isi acorda dreptul sa creeze teste de "inteligenta". in care cifra 7 e legata inexorabil de si doar de... povestea cu cei 7 pitici.

daca nu ai ghicit esti masurat ca fiind mai putin... inteligent.

asa ca ies sus in masuratoare cei care dupa alba ca zapada s'au oprit cu cititul. cu povestile.

pentru cei insa care peste cei 7 pitici au mai pus biblioteci intregi de povesti... asta e una adanc ingropata, mica, "pierduta" printre sute, mii de povesti. ergo, masurati ca "prosti".

Telefoane si vox populi

Acum vreo 10 ani cand am vazut o ancheta despre cine poate cumpara sisteme de supraveghere si control am ajuns la concluzia ca cea mai mare problema e ca daca ele ajung pe mana unui guvern autoritar... este end of the game. Vox populi dispare fara drept de apel.

Am mai povestit aici - am sperat ca informatiile din ancheta erau exagerate. Am asteptat cam un an sa am contact one to one cu un tip care e in pozitia de a sti daca erau sau nu false. El mi'a spus cu o lejeritate ametitoare ca imi poate raspunde si la telefon pe acest subiect, ca sunt reale si ca tot ce pot face este sa gasesc intern o modalitate de deal with it. Cu o lume in care vocea publica (cea reala) e inexistenta. 

Ori acum, avand "in carne si oase" judecatori care se feresc sa discute la telefon despre abuzurile conducerii... suntem foarte aproape de a incepe controlul absolut direct cu administratie toxica. Ceea ce make sense, acestia sunt primii dispusi sa o instaureze, sa o foloseasca la potential maxim.

Varianta (optimista) era ca se instaleaza controlul (pur din cauza avansului tehnologic, fara intentii nocive), iar pericolul era ca atunci cand guvernarea incepe sa scartaie populatia nu o mai corijeaza, ca nu mai are cum.

Insa avem riscul sa incepem direct cu varianta a la China. Si in SUA si la noi.

Well... desi este posibil sa fim de fapt in alt punct.

Care explica cel mai bine scindarea absoluta de care se plang unii si altii (scindarea populatiei, pe social media...).

Sistemul de control a ajuns la maturitate. Insa cei de la butoane inca mai sunt impartiti in doua tabere. Don't get me wrong - ambele au elemente toxic-distructive, fiecare pe partea ei.

Dar fiecare are capacitatea de a induce propria sa realitate cate unei parti din populatie. Fiecare creaza senzatia ca narativul populatiei este unul anume: unii ca sexul nu exista, ca e construct social, altii ca totul e o conspiratie. BTW! Ambele neaga stiinta in the end. Ambele nega logica - unii pe directie postmodernista (cunoasterea directa e falsa fiind totalmente subiectiva) altii pe directie... bruta, de pura incompetenta. 

Drept care seamana putin cu situatia rusilor si nemtilor la inceputul ww2. Aveau ei niste divergente dar si niste puncte de fond care ii legau. 

Daca ipoteza asta e corecta - asistam la negocierea (de forta) finala dintre cele doua tabere. Cat mai putemn noi inca(!) influenta?! Greu de spus.
Dar e sigur ca atunci cand curentul este potrivnic daca nu incerci nu ai nici o sansa sa reusesti.

Retorica... mea

 Retorica spune "la carte" ca exista cele 3 cai de persuasiune: ethos, pathos, logos - autoritate, emotie, logica. In aceasta ordine - mai ales pentru partea de logica.

De cand am invatat dracovenia asta la facultate am lucrat cu / in acest cadru. Si chiar este foarte util pentru digerarea (sau chiar analiza) ideilor cu care se distreaza societatea.
Insa azi dimineata pe peronul metroului, cu gandul la scandalul Mosteanu, am realizat ca eu am alte dimensiuni cu care masor o pozitie, corectitudinea unei pozitionari:
- corectitudinea informatiei;
- coerenta logica;
- prioritatea valorilor.

(foarte posibil acestea ar fi de fapt subdiviziuni ale logosului, iar la mine fiind ceva defect pe undeva... mai limitat de felul meu... ma opintesc mostly in logica - desi as zice totusi ca logosul din modelul clasic este coerenta logica din modelul meu. debatable, las "colegii mei academicienii" sa clarifice detaliile astea marunte.)

Prioritatea valorilor este cea care ar trebui sa faca diferenta in opinii. Acum diferenta e facuta de emotii si autoritatea vorbitorilor.
Dar in "my world" informatia ar fi aceeasi pentru toti, corecta. Coerenta logica ar fi aceeasi, corectata pentru cei care o scrantesc pe ici pe colo. Numai ca logica are niste limite in a decide ce e corect si ce nu. Am scris acum cativa ani ca mers pana in panzele albe se ajunge la a se putea demonta orice afirmatie - pur logic.

Iar aici intervine vital opinia individuala (dupa validarea informationala si logica!), iar ea este bazata pe setul personal de valori.
Fiecare avem (cate) o ierarhie a valorilor.
Iar aceasta ierarhie e influentata puternic de mediul cultural. (d'asta tot bodogan despre cultural issues, cultural conflicts)

Adica pentru destui musulmani se vede ca e mai important un tip de valoare legata de onoare decat valoarea vietii unei persoane si decat valoarea nivelului actiunilor proprii (ma refer la actul de agresiune-ucidere in sine, ca una e sa consider ca o persoana merita pedeapsa capitala, alta e sa fiu eu cel care o aplica).

Dar la nivel mai mic a diferentelor culturale, adica pentru indivizi din zone culturale mai apropiate problema se pune la nivel aproape subtil.

Adica in cazul Mosteanu - se pune in balanta valoarea corectitudinii informarii facultatii urmate versus valoarea adusa societatii de actiunile - deciziile tipului in pozitia de ministru. E mai important ca tot ce e legat de el sa fie ideal(!!) in asa masura incat sa permiti PSD-PNL sa se foloseasca de pretextul scos de la naftalina si sa f*ta din nou meciul?! Orgoliul hipsterilor bezmetici de a cere perfectiune si nimic mai mult este probabil printre cele mai mari slabiciuni ale USR, este trambulina pe care sunt foarte usor de impins sa se autosaboteze sarind in prapastie voluntar.

====
In alt context aplicarea sistemul meu de analiza ar suna asa.
Aurismul pica des la corectitudinea informatiilor, foarte des la coerenta logica, si suficient la prioritatea valorilor - avand cateva valori ok dar si multe valori care imi e clar ca mie nu mi's ok, dar inteleg de ce sunt pentru un manelar sau pentru un taran.
Bine, anumite valori trebuie sa fie ok, ca sa poata pacali electorat - avand si discutia de diferenta intre valorile afirmate si cele practicate. Insa definitorie fiind diferenta dintre mine si ei la capitolu: ei valorizeaza mai sus a fi ocupat de rusi decat de sistemul occidental. La mine e invers.
La capatul opus, userismul pica si el la corectitudinea informatiilor (insa la un nivel incomparabil mai acceptabil decat aurismul), pica des si la coerenta logica (insa in comparatie cu aurismul sunt de regula mai decenti, dar nu totdeauna, avand multi adepti in aceeasi zona, doar polarizarea culturala fiind diferita).
Prioritatea valorilor este pentru USR si muma si ciuma. O parte sunt sine qua non, o parte sunt in zona... debila. Iar partea cea mai amuzanta e ca cele debile sunt la fel de usor de inteles ca cele debile ale auristilor: unii sunt taranii cosmopoliti care inghit orice este strait nemestecat, fara urma de gandire critica. Ceilati facand fix invers. Cu exceptia Rusiei. Si a Chinei...

Cica au aparat cetatenii justitia? Chiar asa?

 .

A ieșit Negruțiu cu ceva pe subiectul justiție vs. PSD. Sună bine.

Nu e foarte inteligent, dar în aparență "ține". Deh, "decât" Negruțiu. Dar e bine intenționat, săracu'. Că zice el – ieri cetățenii apărau justiția de PSD, azi justiția apără PSD de cetățeni.

Sună bine întoarcerea din condei, chiar dacă e toxică și derutează de la natura reală a lucrurilor – drept care ascunde cauza, ergo ascunde soluția. Invitând la o abordare din topor, la o generalizare – cum ziceam – toxică. Pentru că mes amis... apărarea aia – din poza postării lui Negruțiu – justiției de către popor... în ce a constat ea? În revocarea unei ordonanțe... și cam atât. Nu a apărat angajații din justiție de infiltrarea de către PSD a sistemului.

A revocat câteva modificări de legi, nu a avut nimic(!) de a face cu sistemul de justiție. Și e foarte clar că de fapt cetățenii au lăsat oamenii din justiție în fundul gol în fața PSD-ului. Sunt cazurile a câtorva indivizi epurați din sistem, la care societatea civilă a reacționat cu... "sunt în concediu, în Grecia". Concedierea abuzivă a Codruței Kovesi. Și cei doi judecători – un tip și o tipă – lapsus nume... cazuri publice, reacția societății civile – fâs, nimic. Așa că de fapt societatea civilă a lăsat sistemul(!) justiției la mâna PSD.

Iar PSD a făcut se pare curățenie – cine poate fi cumpărat se cumpără, cine nu – afară. Plus un sistem de "cenzură" – haita Savonea – la aparitia cauria iar societatea civilă a reacționat papând înghețată. În Norvegia probabil. Desi era clar din start care ii e rolul.

Dar asta e – că la public prinde mai bine întoarcerea din condei, joaca cu cuvintele malaxate care sună fascinant și facil decât înțelegerea realității. Mai ales când te absolvă de partea ta de responsabilitate.

.

Constatari de toamna

 .

   daca ma gandesc bine am cam ajuns barbatul care vroiam sa ajung. la 30.
   dar am 50.
   si e cu totul alta lume, complet nepotrivita pentru aceasta tipologie de individ.

.

Kiki și Bouba

.

Am un neurolog preferat. E indian băiatul, de-aia îi țin minte mai greu — adică deloc — numele.

Și are o prezentare unde vorbește despre sinestezie, iar la sfârșit arată că suntem cu toții oleacă sinestezici. Pentru că dacă desenezi două figuri: una cu colțuri ascuțite și una rotunjită, și întrebi care e Kiki și care e Bouba (termenul corect este Bouba), aproape toți vor răspunde că figura ascuțită e Kiki, iar cea rotunjită e Bouba.

Creierul nostru face o asemănare între zona sonoră și zona vizuală — asemănare care nu este inspirată din informare, ci din... presupuneri apriorice informării.

Iar asta e un exemplu de limitare a naturii umane.

Pentru că de aici derivă două comportamente autosabotante pentru individ:

1. Pe acest mecanism se bazează o falaciozitate — o eroare de logică. Indivizii migrează inconștient — și mai ales fără bază reală — fenomene, legi, dintr-un domeniu în altul. Fără verificare, fără informare din realitate. Legi de mecanică sunt migrate în biologie și viceversa, evident, ducând la concluzii false.

2. Efectul de Teddy-Bear. O parte din femei sunt atrase de bărbați grași prin aceeași formă sinestezică — formele rotunde sunt mai confortabile. Ignorând că, în realitate, bărbații grași sunt de multe ori așa dintr-o formă de nesimțire, "mâncând" de fapt din confortul celor din jur (la propriu și la figurat). Pentru o parte dintre ei, este raportarea interioară la ei și la lume — trimițând în subconștient mesaje de acumulări egoiste, astfel încât inconștientul trimite organismului mesaje de acumulare.

.

Femei, Victime Colaterale si Razboaie

.

 Bărbații, acele făpturi primitive care fac chestii oribile, cum ar fi războaiele. Oribil.

Numai că, în oribilitatea lor, au grijă ca numărul victimelor colaterale să fie cât mai mic. Un număr mic de victime colaterale este motiv de laudă.
Pare ciudat, dar cursa tehnologică militară pentru precizie – asta înseamnă.
Toate scandalurile legate de victime colaterale asta înseamnă.
Obiectivul războiului e pe ținta strategică, existența victimelor colaterale este hulită.

Pe de altă parte, femeile susțin că se îmbracă nu pentru bărbați, nu pentru că vor ceva, ci pentru ele, sau pentru concurența cu alte femei. Sună bine.

Doar o singură întrebare: care este criteriul după care consideră că s-au îmbrăcat "bine"? Care este măsura care le confirmă succesul?

Pentru că oricum mă uit, este: "cât de multă atenție masculină pot atrage". Chiar și atenția altor femei este bazată pe același criteriu: "ea poate atrage atenția bărbaților mai puternic decât mine".

Nu cumva criteriul este la bază "forța de atragere a atenției pe bază sexuală"? Nu de alta, dar mult prea puține îmbrăcăminți de succes nu au elemente sexuale. Așa că da, ne putem ascunde după degete cu tot felul de pretexte, dar building blocks cu care se lucrează sunt rar pur estetice, de regulă sexuale.

Mai pe scurt... femeile se îmbracă pentru ele sau pentru alte femei – baza de calcul a reușitei fiind... un număr cât mai mare de victime colaterale (potențiale sau reale).

Adică, în oribilitatea lor, bărbații au grijă să mențină cât mai mic numărul victimelor colaterale. Femeile, în gingășia lor, se luptă exclusiv prin a avea un număr cât mai mare de victime colaterale.

Ain't that... fun?! :)

.

Delayed gratification

 In timp ce comentam la o gluma (da, o placere diabolica, satanica de'a dreptu') am dat de o discrepanta.

Sunt lucrari in psihologia occidentala care preamaresc "delayed gratification". Cel mai cunoscut public este experimentul "Marshmallow Test" al lui Walter Mischel.

Si se tot spune ca aceasta abilitate de acceptare a intarzierii recompensei are un efect clar in nivelul de reusita in viata.

Si totusi, societatea occidentala traieste in placerea momentului. Se vrea acum, se vrea mai mult, mai repede. 

Orientul este cel care insa traieste "pe termen lung".

D'asta sunt popoare in orient pregatite mental, dispuse sa traiasca in mizerie cu primisiunea unei victorii finale, indepartate.

N'am trait acum 100 si acum 200 de ani, dar de la distanta vazuta situatia, se pare ca teoriile freudiene au fost cele care au aruncat occidentul in atitudinea autodistructiva a gratificarii imediate. Teorii care s'au tot dovedit stupide, pana cand mediul academic le'a scos din circuit prin ani '80. 

Dar efectul social a ramas.

Avem o societate occidentala care "stie" rational ca intarzierea gratificarii e buna dar traieste emotional cu gratificarea "acum".

Quite self-distructive, mes amis... quite self-distructive.

Emotie vs Uman

De cand ne stim auzim ca emotiile ne fac umani.

Insa in afirmatia asta lipseste ceva. De fapt lipsesc mai multe. 

In primul rand lipseste avertismentul ca emotiile ne pot face... idioti. Si nu este vorba de acea forma romantica a idioteniei provenita din indragosteala. Ci idioti in sensul hauristi, georgisti, maga'isti, brexitisti. Toate aceste campanii se bazeaza primordial pe emotie.

Poti spune ca asta este partea cantitativa - cand emotia depaseste anumite cantitativ alte metode de a iti ghida alegerile.

A doua lipsa este cea calitativa. Am intalnit cu zeci de ani in urma niste baieti care spuneau ca emotiile sunt de doua feluri - inferioare si superioare. Cele inferioare ar fi cele basice, primitive, instinctuale (invidie, gelozie, furie). Cele superioare ar fi cele evoluate, care nu pornesc din rarunchi, din creierul reptilian ci se bazeaza pe o oarecare... profunzime de intelegere a lumii. Si de regula de duc intr'o "apropiere" fata de aproape. Sau de natura.

E diferenta dintre manele si muzica clasica. Una e primitiva, alta necesita ceva efort evolutiv interior.

Acum ca am spus asta cred ca e limpede inca un ghimpe pe care il am cu manelele. Si manelistii. Cu exersarea muschiului emotional al primitivismului - "dujmanii'mi poarta pica". 

Revenind la emotii - lipsind si criteriul cantitativ si cel calitativ, la nivel larg, luata grosier emotia nu pare sa ne faca umani ci... primitivi. 

Da, clar - perceputi ca "altfel" de cei multi care se opresc cu dintii'n in aparente. Pentru ca celor multi comportamentul familiar le este cel primitiv. Iar ei confunda a fi primitiv cu a fi uman. Deh, riscurile meseriei. 

Departe

Trecuse prea mult timp intre ei, printre ei.

Ea ajunsese prea sus.

El ajunsese... la un altfel de sus.

Si nu ii era clar daca ea vreodata chiar vazuse cu adevarat ce il facea aparte, ce il scotea din multime.

Si intalnirile cu ea erau o reamintire a insuficientelor pe care ea le vedea la el. Pentru ca etaloanele cu care ea il masura pe el erau din alta lume.

Asa ca i'a spus singurei femei pe care o ceruse de nevasta... nu. 

Abia asteptase sa o vada. Insa in momentul in care a fost... momentul au inceput sa ii creasca retineri.

Ca nu ar fi la nivelul la care sa o mai impresioneze cu ceva. Dupa atata timp inca simtea ca trebuie sa o impresioneze - o copilarie.

Apoi si'a amintit afirmatia ei de la ultima intalnire - "de fapt am vrut doar sa iti arat ca lumea e (si) altfel". 

Iar peste toate amintirile ca el nu ar fi suficient pentru ea s'a asezat asta - ca oricum nu era suficient de important - to begin with.

Si pentru ca era si intr'o perioada low nu s'a simtit "destul" sa fie vazut. De ea. Pentru prima data.

Mentalitati toxice social

 Lista la care voi adauga in timp pe masura ce imi mai amintesc cate una. Sunt mentalitati care circula intens, au capatat o formulare cunoscuta si recunoscuta, fiind usor de transmis, si au efecte nocive desi aparent unele sunt prezentate ca solutii, altele ca intelegeri ale lumii.

1. "Tu contezi" / "Simte'te bine" - creaza o rasturnare a evaluarii reactiilor / actiunilor sociale. Se prioritizeaza in mod exagerat, superficial starea de bine (cel mai ades de moment - pe termen scurt) a individului, se elimina responsabilitatile contractului social, creand o societate "descivilizata".

2. "Nu te ingrijora", "Don't worry, be happy". Indeamna la refugierea in superficial, in denial, indeamna la ignorarea realitatii pana mult prea tarziu - cand deja "cutitul este la os".

3. "Doar la noi". Ajuta la destabilizarea sociala, prin autodenigrari exagerate(!!) punand aproape intotdeauna tare universal valabile pe seama unor inchipuite defecte de grup. Ceea ce creaza pe de o parte la nivel social slabirea coeziunii, iar la nivel psihologic tensiuni ireconciliabile intrucat individul dezvolta, intareste emotii negative in legatura cu grupul din care face parte.

4. "Omul e lup pentru om" / "Nimeni nu are grija de tine". Este din categoria profetiilor autoimplinite, din categoria marului care le strica pe toate. In realitate evolutiv dispunem chiar la nivel fiziologic de neuroni "mirroring neurons" care au rolul de a ne crea senzatia pe care o resimte cel de langa noi. A conlucra, a fi "impreuna" cu cel de langa este o realitate adanca a existentei umane. Dar odata ce apare aceasta mentalitate, doar din temerea ca ar putea fi adevarata - se dezvolta comportamente de protectie, de izolare, care prin ele insele fac afirmatia sa devina reala. In mod firesc, in orice societate exista cativa anormali, care in ciuda majoritatii, normalitatii, in ciuda predispozitiei genetice (sau cazuri de accidente genetice) - vor avea acet tip de comportament. Ei fiind folositi ca exemple de argumentare a afirmatiei "omul e lup pentru oameni" - se ajunge ca de la cateva cazuri izolate, ca masura preventiva sa se raspandeasca starea de autoaparare, de punere a propriei persoane pe primul loc provocand rau celor din jur... doar preventiv.

Cele doua tabere

 Scriind cuiva un raspuns la postarea de mai jos tocmai imi trecu prin scafarlie o ipoteza - societatea de acum, cu un hau in ceea ce priveste capacitatea de intelegere intre cei multi si cei cativa a fsot sadita din comunism, sub bagheta sovieticilor. Si este inca un element din lista de distrugeri sociologice a alora.

Mai la obiect: cei mai in varsta isi amintesc sintagma "omul de tip nou" a comunistilor. Isi amintesc domnia incultilor. Imbecililor inculti dar smecheri, profitori, oportunisti. Iar pe partea cealalta partea din populatie care practica o "rezistenta prin cultura". Cu cat era mai periculos, cu atat mai mult schimbam intre noi carti interzise - copiate, scrise (multiplicate) acasa de cineva la o masina de scris sau mai tarziu trase la xerox.

Iar ipoteza mea este ca existenta acestor doua extreme explica cel mai bine societatea de dupa '89 - de azi.

O societate in care cei multi sunt analfabeti functionali, sunt idioti utili. Omul de tip nou creat de sovietici. Au votat FSN-PSD si mai nou Kremlinescu. Cu odraslele lor pe care le'au "educat" dupa chipul si asemanarea proprie. Extrem de usor de manipulat. Cu o ura viscerala fata de "aia cu cartile". Gandind la nivel mic, cu mentatlitati de ginta, mentalitati tribale.

Iar pe partea cealalta o portiune a societatii aflata la distanta astronomica de ceilalti. 

Dialogul intre cele doua tabere fiind imposibil. 

Ura incultului fiind dublata - pe langa cea nativa, avand si mentalitatea toxica indusa de sovietici, de dispretuire a celui cult, de considerare ca inamic a celui cult. Ceea ce duce la refuzul aprioric al oricarui mesaj venit dinspre "cei putini".

De partea cealalta "incapatanarea" celui educat de nu a inchide ochii, de a nu se intoarce in pestera si a venera zeii - umbre pe pereti laolalta cu cei multi.

Din nou - seria de mentalitati toxice introduse in societatea noastra de catre masinaria sovietica este a naibii de activa si pe cuvantul meu de fost soim al patriei, de fost pionier si de fost soon-to-be-utecist ca nu va disparea de la sine. Cat timp nu se vor face programe sociologice la nivel national de contracarare a mentalitatilor toxice cultivate vartos timp de jumatate de secol (si inca ceva)... ne vom zvarcoli aiurea.

Ceea ce mi'a trezit ideea de mai sus e istorisirea facuta de Dan Voinea despre cum erau tratati intelectualii sub comunism - chiar si hais tarziu, la zeci de ani dupa ce se terminase "epurarea" societatii din anii '50 - cand pentru "delictul" de a detine o carte interzisa un tanar a fost arestat si batut pana la moarte. Cel mai probabil a refuzat sa ii toarne pe cei de la care avea cartea.

https://www.facebook.com/alvaroc3/posts/pfbid02LBiqVS7fvW8yR8DEJfVigvourpfgTiJrrX6yWtHbS7vY6i65FHgzdT8Tn8Wv5oGGl

Planul Iliescu e bine merci

 Inca o idee a lui Yuval Noah Harari care are potential.
L'am auzit comparandu'i pe cei din Silicon Valley cu partidul bolsevic (partiala comparatie, evident) - pentru ca ambii au avut ambitia de reshape the society din radacini zicand "nimeni in lume nu se pricepe, noi stim sa cream o societate (aproape) perfecta" - chestie care le justifica un cec in alb pentru orice magarie pentru ca beneficiile vor fi uriase.

OK, cool.

Insa asta pe mine m'a dus la kremlinesti, la antivaxxeri, la conspirationistul de serviciu.
Ei au acelasi mind-set.
Cei care nu au invatat sociologie, psihologie, economie sunt convinsi ca se pricep mai bine decat "filfizonii" aia cu carte.
Cei care nu au invatat matematica, fizica "stiu" ca ei calculeaza mai bine orice - gravitatie, planete...
Cei care nu au invatat nimic niciodata... acum stiu ca e momentul lor.
Avem in brate o inclestare unde incultul de serviciu care se rascoala nu impotriva clasei politice, ci impotriva competentei, a celor care o sustin.

Lucru de inteles - chiar mai mult decat pare la prima vedere.
Pentru ca eu cel mai furios (in my 20's) am fost pe clasa de mijloc, pe oamenii cu ceva succes financiar, dar nu din invidie, ci pentru ca ei erau cei care dormeau linistiti in pozitii caldute in societate in timp ce FSN-PSD puneau mana pe tara - institutie cu institutie, metru patrat cu metru patrat. Astia - cei mai potriviti din societate in a le tine piept - dormeau in papuci bucurandu'se de nou aparutele termopane, gresie, concedii in strainatate, aer conditionat, masini straine. Si ii lasau pe mafioti sa puna mana pe tara.

Din '90 pana in 2017 la OUG13 clasa de mijloc a dormit caldut in papuci. Aproape 30 de ani de somn. Au fost niste mici exceptii cu Rosia Montana si Colectiv, dar mult prea mici.

Anii '90, anii 2000... somn profund. Cu REM, cu unde delta si toate cele.

Apoi... intoarce mortu' de la groapa. S'a trezit constiinta civica in adormiti. Too little, too late.

Revenind la ideea de baza, pentru ca adormitii aia nu si'au facut datoria sa traga de maneca clasa politica atunci cand a fost cazul... acum sunt trimisi complet la colt de catre scandalagii si consumatoarele de telenovele.
Care au fost impinsi de la spate aratandu'li'se ca aia din clasa politica nu pot, ca aia din... wait, stop, ca tocmai cred ca am gresit!

E o duda care ma tot bazaie si mai rau de cateva zile si nu se potriveste in scenariu. E o "contradictie in termeni" - cum de interlopii, mondialii sunt cei care au condus miscarea de "trezire" a romanismului?! (cu cat aflam mai multe cu atat vedem ca cei mai vigurosi influenceri in treaba asta sunt... mondiali) Si contradictia si mai mare - cum de mondialii au condus miscarea impotriva PSD'ului, care era partidul lor (cine vrea ii spun din nou cu lux de amanunte cum am fost curtat pentru PSD de un senator si un bulibasa - ambii spunandu'mi textual ca e "PSD partidul nostru").

Iliescu a facut doua lucruri in 89. A infiltrat securitatea cu prorusi - asta a iesit la iveala, sunt articole documentate, se spune in presa. Dar ce nu se spune (ca nu e politically correct) e ca a pus la conducerea tarii o minoritate etnica - de fapt o guvernare bazata pe doua minoritati (impreuna cu UDMR). Iar oamenii educati au nu s'au opus fiindca e ceva laudabil / admirabil sa accepti afirmarea minoritatilor in societate. Un pic utopic si "visatoriu" dar... asta e alta discutie. Si practic intra in manualul sovietic - pui stapanirea dintre minoritati ca sa tii un teritoriu in sah. (Pentru ca acolo unde minoritatile in loc sa se integreze detin puterea - societatea paralizeaza. Simplu dar eficient.)

Revenind - de ce minoritatea noastra care era la putere de 30 de ani - via PSD - brusc schimba macazul? (btw, cine nu a observat - cele 20 de procente sunt fix cam aceleasi cu cele pierdute de PSD.)

Well, destul de posibil pentru ca PSD incepea sa piarda teren grav in ultimul timp. Asa ca au parasit corabia si au creat alt paravan. Ce e insa atipic este ca mondialii interlopi o fac sub stindardul nationalismului pur romanesc!!
N'are logica, nu e in firea lor.
Iar asta duce la intrebarea - cine se pricepe la manipulare dintre "prietenii de serviciu". Evident, rusul.

Planul Iliescu all along. Prorusii din servicii cu minoritarii de la guvernare au simtit ca pierd teren (plus momentul potrivit - ca Putin incearca refacerea imperiului) si au schimbat macazul.
Niste propaganda de baza (la multi cu nationalismul, la unii cu religia, la altii cu cristalele) facuta de minoritarii tinuti in brate 30 de ani (cum altfel clanurile interlope ajungeau sa fie atat de multe si puternice daca nu erau protejate de militie?!).
Da. Cam aici se ajunge.
Stiu ca suna... delicat - ca sa folosesc un eufemism. Dar cu informatiile disponiblie cand evidentele duc catre zone mai putin elegante e mai degraba vina... realitatii.

Sinuciderea prin toleranta. Un laitmotiv al zilelor noastre, cantecul de lebada al civilizatiei europene.

Nu vrem sa ne intoarcem la epoci salbatice, asa ca se refuza acceptarea realitatii incompatibilitatilor culturale. Incompatibilitati in seturile de valori. 

Asa ca minoritatile care nu vor sa se integreze sunt lasate sa domine societatea.
Si nu, nici eu nu am o solutie la asta. Dar refuz sa ignor the root cause.

In particular, la noi ne uitam in mass-media, in divertisment, in "oamenii momentului". Domina cei care fac parte din cultura minoritara.
Ajuns aici proiectul politic Plus al lui Ciolos capata alte valente. Orientat pe minoritati si inclusivitate te duce cu gandul la minoritatile la moda, cele sexuale. Dar poate e mai larg si batea calul sa priceapa iapa, sa se simta incluse si minoritatile culturale (care se bazeaza des pe minoritatile etnic-rasiale). Eh, too little, too late, too small.

"De ce ne'am polarizat in halul asta?"

.

 ...Si de la clipul atasat am facut un click. ( https://www.youtube.com/watch?v=MYoA1R38cuc )

Ca de cativa ani tot aud intrebarea-vaicareala "de ce ne'am polarizat atat de rau?". "De ce nu mai putem discuta unii cu altii?"

Now, I have the answer. Dati click si like si subscribe, numai aici, in exclusivitate, ramaneti pe acest canal, in curand vom da... samd. 

My take - la ora 4 dimineata - e ca exista o accelerare fara precedent in istoria recenta de schimbare puternica a stilului de viata. In a felului de a fi al nostru.
Pare mic dar nu e.

 
Pentru ca e ca o sabie a lui Damocles cu amenintarea constanta a unui butterfly effect - care sa duca la o anulare in forta a modului "nostru" de viata (acum, fiecare cu propriul "nostru" - ca pentru unii iesirea din marlanie suna ameintator, pentru altii reafundarea in marlania din care abia ieseam suna crunt).
 

Si nu numai "our way of life" e amenintat ci prin extensie si core beliefs (ca din ele bag seama ca se formuleaza "the way of life") - asta fiind chestie care iar are darul de a pune rau pe jar individul.
 

Acum nu zic ca nu ar fi si alte motive - doar ca ele sunt simpli catalizatori, unii mai puternici altii mai nu.  

De pilda undeva in mixul asta am si ipoteza cresterii nivelului pretentiilor - ca fenomen de masa. In ultimile decenii "s'au" pompat (vesnicul reflexiv, nimeni nu e de vina) in societate o serie de idei care impreuna au dus la (a) pretentii mai mari si (b) mai "vocale" - adica pretentii care isi cer realizarea mai intempestiv. 

 
Lucru care duce alimenteaza ideea de baza - segmente considerabile de populatie trag puternic de haturi spre societatea pe care o vrea fiecare.
Drept care amenintarea resimtita - ca "felul de a fi" al tuturor poate fi schimbat puternic si rapid nu e chiar o amenintare goala.

Again, sunt multe lucruri care intra "in the mix", dar am impresia ca totul pivoteaza in jurul vitezei si anvergurii schimbarii felului de a fi - chestie la care natura umana da tare din picioare. 

 

De'asta disensiunile si argumentatiile si "agree to disagree" sunt sarite. Pentru ca nu mai e vorba de subiecte externe noua - care sa ne afecteze undeva la degetul mic. Ci sunt subiecte care ne ameninta existenta noastra - dpdv cultural - al tipologiei noastre culturale.

Well, am gasit problema, acum asteptam sa faca click si o solutie.
Solutie care - daca Tofler nu a mancat balarii in "Socul viitorului"... iaca fleoshc, slabe sanse.

Taranus Succesus

 

Vad o trasatura comuna a lui taranus succesus. Adica taranul venit la oras, cu mentalitate agresiva, de a ii invinge pe straini. Straini care… incercau doar sa traiasca frumos, nu intr’o lupta surda, constanta, primitiva.

Well, dupa ce taranul invadator este “biruitor” (asupra celor pasnici – na surpriza), dupa ani de zile in care a ridiculizat tot ce reprezenta cultura si educatie, incepe sa afle ca ei bine, de fapt au si astea rolul lor. Si primele, cele mai vizitate arii sunt vinul, istoria si poezia sau ceasurile. Iar pentru femei – cartile.

Insa este un schepsis. Fix ca la avidele cititoare de Sandra Brown (adica cu nivel de cititor de Sandra Brown deschizand orice carte) tot ceea ce incep sa afle din diverse contacte cu cultura… creaza doar o pojghita superficiala. E prea tarziu sa mai fie integrat in fundatie, in adancurile sinelui, in mica suita de idei care stau (deja) aprioric la baza conceptiilor despre lume, viata, sensul existei.

Drept care se formeaza din nou si din nou o clasa sociala toxica, de “invingatori” cu mentalitati bananiere, brutale, primitive. Si cu pojghite de aparenta, falsa educatie. Pe modelul catarului care duce in spate o desaga cu carti. Pe care le foloseste doar ca sa pozeze (siesi si celorlalti) in – pasamite – educat.

Psihologul terapeut

12 rules for live, an antidote for chaos - Jordan B Peterson,
vol 1.

Din nefericire are o a doua bila neagra din start: cand spune ca un site care isi regleaza topicurile dupa domnia multimii este un site care selecteaza (relevant!) topicurile importante.

Multimea are proprietatea de a face lucrurile fix invers... ☹

Tipul spune o chestie pe care Eliade si altii cred ca o spuneau mai corect: in occident s'au restrans convingerile pentru a se elimina sursa tensiunilor inter-sociale dar s'a obtinut micsorarea "meaning-fulnessului".

Eliade & comp avertizau ca scoaterea sacrului din viata curenta face acest lucru.

Inca nu'mi dau seama daca e corect sa numesti convingeri / valori de grup ceea ce Eliade & comp numeau sacru. Poti incerca sa "aduci in prezent" ideile, dar nu inseamna ca raman corecte cand le schimbi elementele...

Complet amuzant cand afirma ca solutia pe care o vede el este ca fiecare membru al societatii sa preia cat de multa responsabilitate poate.

Amuzant din doua directii:

a. sunt convins ca prin natura umana acest tip de existenta este accesibil unui numar prea mic de indivizi, insuficient pentru a da forma societatii (iaca "Imparatul Mustelor"...);

b. Lumea este in plin avant in celalalt sens, al deresponsabilizarii, am vazut corporatiile inducand asta prin proceduri si metode de decizion-making,  mainstream mass-media face asta..., fake-news industry, IoT industry... toti fac asta.

vol 2.

El arata ca:
Traim intr'o lume a castigatorilor.
Castigatorii sunt increzatori.
Corect.
Dar ignora ca asta inseamna ca:
Traim intr'o lume a increzatorilor nu a celor ce gandesc.
Eventualele pericole majore - cele de deasupra individului - sunt ignorate prin "incredere" in viitor.

Deja spre finalul cap 2 o ia la vale. Dupa ce a aratat ca schimbarea creierului este la nivel fiziologic... solutia lui e sa se mimeze un efect - ignorand complet tot lantul cauzal!
Adica un tip slab (dpdv competitional), care si'o fura constant si care are si creierul "remasterizat".. trebuie sa mearga cu spatele drept pe strada. Sigur asta il face brusc valoros competitional! Sigur asta ii anuleaza creierul care acum este diferit fiziologic...! Nu m'am uitat... asta e american, cumva?! Fiind discipol al lui Eliade sunt mari sanse.

Postulari si adevar

Pentru ca din cauza de fenomenul fake news, din nou in subiectul cu "de unde stim ca e ceva adevarat sau nu?".
Well, nu ai cum - ca atare.

Forma gasita de greci (aia antici, nu manelistii de azi) e de a admite(!!) cateva adevaruri de baza, de la care sa pornesti. Care nu pot fi demonstrate. Doar zici "da, asta e un adevar".

Si de acolo, bazandu'te pe ele - pe adevarul lor - masori restul. Totul devine adevarat sau nu prin demonstratii, prin corelatii logice, dar exclusiv in baza acelor prime adevaruri nedemonstrate (postulari).

Fara un set de "adevaruri comune" nu se poate ajunge la un consens.

O persoana cu un set distinct de "adevaruri de baza" este imposibil de convins ca emite teorii aberante. Teoriile aberante devin coerente atunci cand "adevarurile de baza" sunt ele la randul lor duse cu pluta.

Iar cu cat este mai complexa societatea cu atat avem mai multe grupuri cu seturi de "adevaruri" baza diferite.

Cu cat este mai complexa stiinta cu atat este mai dificil ca setul de adevaruri de baza sa poata fi accesubile mintii omului de rand, nu numai din motive de forta cognitiva, dar din cauza cantitatii de informatie necesara de a fi ingerata - ani multi de studiu pentru cate un foarte mic segment de cerc din paleta de 360 de grade a cunostintelor, a ramurilor stiitifice, a existentei. 

Asa ca omul de rand pentru a functiona trebuie sa accepte "niste adevaruri" iar totul devine apoi bun, rau, corect, gresit. Iar acel set de mici adevaruri de pornire este ales complet aleatoriu: mediu si emotii, experiente personale si impactul emotional provocat de ele. 

Si pentru o incheiere "roz" -  de we - apare ideea fireasca cum ca din moment ce societatea chiar este din ce in ce mai complexa, chiar se inmultesc grupurile cu seturi diferite de "adevaruri de baza"  - asta chiar inseamna ca devine din ce in ce mai improbabil consensul majoritar, iar lipsa consensului majoritar bazata (lipsa) pe conflicte de core beliefs nu duce in alta directie decat la surparea societatii. Cel putin in forma pe care am cunoscut'o - de colaborare, care btw acum este considerata ca fiind acea chestie care ne'a separat de animale si am ajuns sa dominam planeta - ca am fost(?!) specia capabila sa colaboreze in grupuri mult mai mari decat celelalte specii.

E we, e o vreme superba.
 

De ce?

        Un partener de discutii mai asezate m'a intrebat azi - dar de ce vrea BlackRock sa impuna politicile astea sociale. (DEI - diversitate, echitate, incluziune; LGBTQ-bla-bla-plici...)
        Evident ca nu am cum sa stiu, dar intrebarea merita - asa ca am luat la rand ipotezele, cele mai interesante sau cele mai vehiculate.

        I. Intr'o ordine aleatorie - cea care mi'a traznit de unul singurel prin cap si mi s'a parut fascinanta ca idee - ar fi ca... reducerea populatiei. Pentru ca un efect al lgbtcrsf e ca... mai putine cupluri care sa faca odrasle. Cu bonusul ca aia mai slabi de inger, cu mintea mai vraiste sunt primii iesiti din "pool"-ul genetic. La care tipul imi raspunde ca da, a mai auzit ideea, pentru ca automatizare, AI and stuff, asa ca nu mai au de unde sa fie joburi pentru toti, nu se mai sustine asemenea populatie. Well, argumentatia lui nu imi sta in picioare - pentru ca automatizarea si AI pastreaza productia, adica mancare si strictul necesar se pot produce in continuare - chiar daca cu joburi mai putine. Este afectata doar capacitatea de cumparare - iar asta ar crea niste socuri economice puternice in societate. Dar capitalul suficient exista, productia exista, trebuie doar actualizate regulile de distributie a lui. AI si automatizarea creaza supraproductie, chiar e nevoie de mai multa populatie...
Mai degraba oprirea risipei de resurse pe "atata populatie" mi se pare ca ar fi o idee mai coerenta aici.
Iar alt efect al politicilor astea este descurajarea oamenilor inteligenti / informati de a se mai reproduce (well, asta e un punct mai greu de digerat si prezentat pe scurt asa ca il las complet neatacat, oricum epurarea genetica constanta a indivizilor inteligenti e un subiect surprinzator de bogat).

        II. Alta idee ar fi cea vehiculata cumva de cei cu valente conspirationiste - replacement theory - dar care poate sa capete o ceva sens daca acceptam scenariul in care au crescut deranjant de mult pretentiile populatiei de rand din zona "occidentala". Si dpdv consum de resurse, si dpdv pretentii fata de autoritati, si dpdv nivel de trai... Drept care import masiv de populatie asiatica si / sau africana ar fi considerat ca binevenit. Indivizi cu prententii mult mai scazute pe toate palierele. Doar ca varianta asta presupune ca aia care au decis si cei care ii ajuta sa puna in aplicare sunt toti atat de dusi cu pluta incat nu isi dau seama ca imigrantii asiatici si africani nu au capacitatea, educatia, evolutia culturala, principiile de viata pentru a putea inlocui cu succes populatia vestica. Si nu e vorba de prima generatie, ca apoi puradeii lor ar merge la scoala si totul ar reveni la "normal" (dincolo de aspectul ca odata ce cresc capacitatile vor fi crescand si pretentiile lor!). Ci e vorba de inceputurile acestui fenomen masiv de imigranti in UK si Olanda (de astea stiu eu), care dupa 30-40, respectiv 20 de ani au aratat ca nici generatiile doi si trei de puradei nu se integreza cultural, intelectual, ca valori mo1rale, etice, sociale samd.
    Acum... nu este totusi chiar de necrezut un asemenea nivel de inconstienta. Pana la urma, sistemul capitalist "beneficiaza" de aceleasi metehne ca sistemul aristocratic: avutia se transmite predominant prin familie, puterea o insoteste, si e inevitabil ca la un moment dat sa nu ajunga pe mana unui idiot nascut acolo. Idiot ajutat si de fenomenul turnului de fildes - adica de o izolare treptata si din ce in ce mai "plenara" de realitatile cotidiene.
Ceea ce par a nu intelege "conducatorii" sunt chestii care tin de sociologie, si pentru ei clar nu e important sa cunoasca asa ceva.
1. Imigrantii vin cu obisnuintele, reflexele mentale si culturale de acasa. Si nu renunta la ele decat cu greu. Iar cu cat e mai mare diferenta socioculturala cu atat creste rezistenta lor la schimbare.
Iar intre cultura europeana si cea asiatica diferentele sunt dintre cele mai mari posibile. Iar cea Africana, sa fim seriosi, e domnia fortei brute. Primitivism care abia a depasit epoca de piatra.
2. Daca imigrantii devin un procent sensibil... nici nu se mai schimba. Isi creaza microclimatul lor. Cei care au cunoscut Bucurestiul inainte de '89, inainte de valul migrator cu "de'ai nostri" a vazut fenomenul asta "live" - inainte nu se scuipa pe strada, nu se injura (cu exceptia unor minoritari), acum badarania agresiva e "the norm".    
    
        III. Altfel, mai avem ce se da oficial. CEO BlackRock, intr'un interviu foarte cunoscut zice textual si deschis ca vor sa "force behaviour". Dar de ce... asta nu mai zice. Ca asa e bine.
Aparent conteaza mai mult "viziunea" cuiva decat realitatile - asta este o mentalitate pe care am intalnit'o puternic vehiculata prin cercurile celor cu bani mai multi decat poate mintea sa cuprinda: intaietatea "viziunii" asupra realitatii.
Si btw, viziunea asta e postmodernista, curent filosofic din ultimul secol, cu oameni foarte influenti in el, care considera ca totul e relativ-subiectiv, ca nu exista obiectivitate, logica... nu e o exagerare, ci e definita curentului de pe Britannica.
"Viziunea asta" - adica viziunea pe care oficial o promoveaza BlackRock - un egalite, fraternite exagerat, care nu tine cont de merite, de capacitate ci se lupta impotriva lor, pentru o egalitate de outcome, de rezultate nu de sanse. Ceea ce in fond, asta e viziunea comunista de egalitate planetara, indiferent de pozitia in societate and stuff...

        IV. Apoi avem efectul real, din societate. Un cunoscut - printre cei mai inteligenti intalniti - mi'a spus acum cativa ani ca in 'murica oamenii de rand sunt "umpic" intimidati. Le e frica sa mai vorbeasca deschi pentru ca in secunda doi sunt sunati de HR si pusi pe liber pentru "discriminare", iar "discriminare" inseamna daca cineva doar a avut niste emotii naspa... iar in secunda trei landlodrul iti zice ca nu mai poate sa iti inchirieze pentru ca nu vrea sa fie asociat cu persoane care au fost concediate pentru asemenea motive. Nah, acolo astia au acces la scorul tau bancar, care e puternic legat de informatiile de la job. Ideea fiind ca se traieste (in orasele aglomerate, nu rednecks) cum traiam noi sub Ceausescu, cum se traieste in China si Rusia. Populatia timorata, nu comenteaza ca ii e frica: ramane pe drumuri. Fix populatia care ar putea face ceva, cea din centrele cu densitate mare. Ca deh, proteste in orase mici sau la tara... sunt ignorate cu succes. 

        V. Si mai este si posibilitatea de cautare / testare pe pielea p*limii de sisteme sociale care sa bifeze ce traznai trec prin cap celor cu suficienta forta pentru a le impune. Si chiar nu e necesar sa aiba sens dpdv rational - ori pentru ratiunea noastra, a celor cu mainile pana la cot in realitatea cotidiana.

        VI. Mai din avion si simplist abordata povestea cu BlackRock, in mod clar politicile lor detoneaza societatile vestice. Si nu se stie exact cine sunt toti indivizii din spate. Drept care n'as fi surprins daca se descopera niste chinezi sau arabi... Desi ar trebui niste FBI / NSA / CIA sa fi fost pe faza... cumva cred ca nu mai sunt ce erau odata. Am senzatia ca au facut implozie, inghititi de principiile societatii in care banul primeaza. E doar o intuitie, argumentele sunt foarte putine si "ici-colo". 

    Acestea fiind spuse... viitorul suna bine, noapte buna!

later edit: la o zi dupa ce am scris asta apare o stire ca la Bezos in firma (adicatelea la Amazon) se promoveaza DEI cu scopul de a fractiona angajatii, astfel incat devine mai greu sa isi faca "union" - sindicat. Ceea ce este doar o combinare a punctelor IV si V: indivizii fractionati, carora le e mai greu sa se opuna sistemului, in numele "viziunii" profitului, ignorand efectele distructive si la nivel social si la nivel economic, pentru ca angajatul incompetent costa pana la urma mai mult decat cel competent - daca stii sa faci calculele corect, sa compari nu numai salariile celor doi, dar si costurile asociate generate de ei.