Postări
Comentarii
Unii actioneza (aproape intotdeauna) in functie de ce le face placere.
Altii actioneaza (preponderent) in functie de rational.
Femeile sunt preponderent in prima categorie.
Barbatii care intra in prima categorie sunt fie prosti fie (foarte-foarte rar) voluntar-hedonisti.
Asta as zice ca e motivul pentru care femeilor le plac prostii - vorbesc aceeasi limba, chiar daca o fac din motive diferite.
.
O mica "amuzamenta": la 20 de ani obisnuiam sa arat ca se poate "demonstra" orice - inclusiv / mai ales chestii false - folosind mici "salturi logice", alese in functie de capacitatile cultural-intelectuale ale auditoriului.
Insa acum... observ ca sunt mai apropiat de a demonstra ca... nu se poate demonstra nimic. Orice argument rational poate fi anulat in baza unei legi (valide) de critical thinking, de coerenta / sanitate logica.
Cele doua suna contradictorii la prima vedere. Insa in fapt se ajunge in acelasi punct - cat de limitata este ratiunea ca instrument de cunoastere. Ceea ce sustinea si Eliade in Solilocvii, dar aici apare din alta perspectiva. Si totusi fara ratiune nu exista cunoastere. Insa ratiunea doar coaguleaza cunoasterea, nu o creaza. Este doar un catalizator.
Ok, fie... so?!
Hmm... Pai de exemplu prima implicatie care imi trece prin minte este ca societatea in care traim este una in care experienta directa a faptelor este din ce in ce mai putin posibila. Am ajuns intr'o lume ale carei realitati le evaluam volens nolens prin ratiune, nu prin experienta directa, nemijlocita.
Drept care sansa de a evalua realitatile lumii inconjuratoare scade dramatic. Traim intr'un mediu tulbure al parerilor create de mecanisme rationale care incearca sa inlocuiasca experienta / informatia directa. Un exemplu practic este fenomenul de fake news - imposibil de combatut intr'un asemenea tip de mediu. Alt exemplu - si asociat - este polarizarea in jurul unor idei considerate(!) adevaruri - care pot fi sustinute sau demontate doar in virtutea unor acte voluntare de selectie a unor convingeri create a priori, in avans (beliefs) - Ilie alege sa creada ca doar PSD vrea binele tarii, Marian alege sa creada ca doar AUR, iar informatiile colaterale sunt filtrate si evaluate in functie de aceste beliefs. Si nu poate exista o discutie reala pentru ca rationalul este impotent (vorba lui Eliade) in stabilirea adevarurilor iar experieta directa este imposibila in acest tip de societate.
Ceea ce creaza ipoteza ca un proces prin care mediul social isi mareste constant gradul de complexitate creaza o lume distopica unde realitatile sunt din ce in ce mai intangibile membrilor, drept care deciziile sunt din ce in ce mai deconectate cu realitatile. Un sistem haotic, un sistem brownian, un sistem al sansei.
Si btw, acest proces de crestere constanta a complexitatii societatii e real - so far. Si intr'o directie paralelea cu cea a lui Alvin Tofler din Socul Vitorului, devine foarte probabil ca la un moment dat sa apara o surpare a sistemului, sa se reduca nivelul de complexitate, pentru ca mediul sa redevina viabil.
.
.
Daca esti inteligent, trebuie sa fii in vecinatatea celor din jurul tau. Adica nu prea-prea fata de cei din jurul tau. Altfel vei fi un strain pentru ei. Orice ai face.
Iar daca sari un pic calul, tot ce te mai poate salva este incultura. Sa fii la fel de incult ca ei, pentru ca asta te va ajuta sa ai subiecte comune. Asa incat tu chiar daca spui lucruri ciudate, macar sunt pe subiectele lor, pe subiecte... penibile. Altfel devii un... real "excommunicado" (referinta John Wick). Pentru ca amorul propriu si orgoliul omului comun nu permit o astfel de asociere. Decat pe perioade scurte, in care omul de rand este ébloui (surprins-interesat-entuziasmat) de ciudatul fenomen pe care il intalneste. Pe termen lung, insa, nu poate integra o astfel de existenta ca fiind una naturala, fireasca.
Am zis subiecte penibile pentru ca nu am gasit grup care sa fie si inteligent si cult. Cei inteligenti sunt trimisi de catre societate in chestii tehnice (unde educatia exclusiv tehnica - adica incultura - face legea) iar cei nu chiar inteligenti, dar cu memorie solida sunt trimisi in cultura (zona academica), unde inteligenta redevine handicap din doua motive - si pentru ca nu este un element comun al grupului, si pentru ca realizezi ca imparatul e cam la nudul gol prea des - prea des sunt pusi in biblioteci la capitolul ganditori niste jalnici impostori, fie cu dificultati de exprimare, fie din familii importante, fie smecherasi care impresionau preponderent prostimea feminina la balurile din inalta societate cu cuvinte aruncate ieftin si turmentant - de ex Voltaire. Sau Sartre. Sau amandoi, deja incep sa uit, a trecut mult timp de cand. Dar parca mai degraba Voltaire.
Nu as mai fi intrat in zona asta de subiect dar acum cateva saptamani un coleg aflat mai la inceput mi'a adresat o (kind of) intrebare retorica "Nu'i asa ca te simti prost cand stii ca esti inteligent dar nu suficient incat sa fii geniu?"... ceva de genul asta. Well, dupa cateva saptamani mi'am amintit ca prin adolescenta, early 20's am avut tendinta de a fi frustrat pe tema asta. Doar ca imediat cum aparea tendinta in cauza imi aduceam aminte ca pentru a fi geniu d'ala care inventeaza chestii in fizica sau matematica trebuie sa ai ocazia. Adica sa ai ocazia sa inveti in loc sa supravietuiesti batailor de acasa ascunzadu'te in fictiune - beletristica, (mai) trebuie sa ai ocazia sa studiezi la facultate in loc sa muncesti 10-12 (uneori 14 ore pe zi), orice gasesti, pentru a putea locui in chirie, cu burta relativ goala. Fiindca asa se traia in '90-2000 in Bucuresti. Din mai multe motive - care nu au legatura cu subiectul.
Asa ca revenind la subiect - respectiva constatare pentru mine s'a transformat rapid dintr'o potentiala sursa de frustrare intr'o curiozitate: de ce inteligenta nu ajuta in viata de zi cu zi? Intrebare care rapid s'a transformat in de ce inteligenta este un handicap in viata de zi cu zi? Mi'a luat vreo 15-20 de ani sa il gasesc pe Taiko cu partea lui de raspuns - din viata reala. Si inca vreo 10 sa ajung la ce am scris in inceput. Pentru ca au mai fost doua lucruri care mi'au intarziat ajungerile.
Partial (primo) pentru ca in timpul omniprezentalor batai primite in copilarie de la sotul mamei mi se repeta constant ca sunt prost, idiot samd. Pe de o parte stiam ca nu sunt, ca doar mergeam la olimpiade de matematica si la concursuri nationale de sah dar pe de alta subconstientul este o chestie care functioneaza destul de primitiv. Si creaza niste superbe disonante cognitive, iar de asta de care zic abia acum am inceput sa imi dau seama. Asa ca undeva adanc fluctuez intre convingerea ca sunt inteligent si cea ca sunt... normal.
Si partial (secundo) pentru ca niste-mai-mult idealism. Care s'a luat frumos de mana cu disonanta cognitiva si afirma ca poate nu sunt eu inteligent, ci... ma invart printre ghinionisti, cu dotare mai precara. Da, la cutiuta. Iar cu timpul, pentru ca ma tot invarteam printre altii, si altii, si altii, si tot dovedeau aceeasi dotare precara, idealismul meu insista ca e imposibil ca omul de rand sa fie atat de prost. Drept care am neplacuta impresie ca mi'am creat neplacuta obisnuinta de a reactiona - la randul meu - ébloui (uimit-surprins) de afirmatiile sau actiunile... negandite ale celor din jur. Care obisnuinta s'a transformat cu timpul in frustrare. Asa ca as avea o frustrare, dar nu pentru ca nu creez chestii de Nobel in fizica, ci pentru ca omul de rand este atat de jos incat ne condamna pe toti la o viata mizera. Chiar daca tehnic sunt cativa care amelioreaza situatia, din punct de vedere social... prostul e rege. Ajuns aici tot am un pitic in fundul curtii care da din picioare si urla ca poate nu inteligenta (sau lipsa ei) este problema ci cultura care schimba decorul, placerile, preferintele - si astfel izoleaza. Dar nu are dreptate acel pitic, pentru ca imi amintesc clar puzderia de cazuri in care disensiuni sau tragedii au fost create in ciuda fondului cultural comun, dar in baza capacitatii diferite de rationare.
O idee
simpla dar care din varii motive m'a cam urmarit in ultimile saptamani e ca poti
sa te dezvolti, sa te formezi in rolul celui care incearca sa impinga
societatea catre mai bine sau in directia celui care incearca sa aiba success in
societate.
Problema
– prima – e ca trebuie sa accepti ca acestea doua sunt incompatibile. Si e o
alegere de facut. Nu functioneaza impreuna. Probabil ca asta ar fi la baza esenta marturisirii lui Designori din “Jocul cu margelele de sticla” a lui
Hesse - desi mai degraba acea avertizare e putin in alta directie: catre cel ce se asteapta ca succesul social ar putea fi generat de valoarea personala. Si e destul de greu de acceptat pentru cel care incearca sa mai bine ca
lumea… se va opune lui mai bine (multumita superbului automatism de rezistenta
la schimbare) prin franarea succesului social a celui care incearca sa impinga.
Pentru
ca succesul in societate nu se obtine prin respectarea regulilor jocului, ci
dimpotriva – prin incalcarea lor cu dispret sau prin incalcari voalate (cu
pretentia ca “vai, dar eu sunt om cinstit, cu valori”). Drept care de cate ori
se avansaza in directia succesului social vor fi folosite metehne / hibe ale sistemului,
iar prin folosirea lor acestea vor fi intarite, cimentate si mai puternic,
normalizate pentru uzul comun. Adica se va impinge in directia opusa lui
mai bine.
Dar daca
prima este doar o problema de acceptare-neacceptare si eventual esec neasumat (total)
in plan social, a doua problema face ca totul sa pice ca un castel de carti de
joc.
Pentru
ca a doua problema e ca pentru a putea impinge societatea catre mai bine
ai nevoie de resursele de care dispune doar cel ce are success in societate.
Drept
care cei care nu au dorinta de a impinge catre mai bine au forta de a modifica
lumea – si nu in mai bine. Si o fac by default, chiar si fara intentie,
doar prin succesul lor fiind luati ca modele de cei multi.
Iar cei
care au dorinta de a impinge catre mai bine sunt lipsiti de mijloace.
Asa ca
daca cineva isi asuma sacrificiul esecului social in schimbul obtinerii unui success
pe partea impingerii catre mai bine… well, la un moment dat ajunge sa descopere
ca are in tolba si sacrificiu si rezultate minime spre nule. Si asta indiferent
de capacitatile lui – din start, asa functioneaza societatea.
Iar daca
observatia de mai sus e corecta… now what?!
Pai first
of all… oricum banuiesc ca alegerea de care spuneam la inceput e mai putin
o alegere cat o nevoie interioara. Cei care aleg poteca dificila cred ca
o fac impinsi de resorturi interne care nu vor fi multumite cu alt stil de
viata. Poate fi o analiza interesanta cat de mult din resorturi sunt apriorice,
cat sunt datorate experientei de viata si cat sunt datorate cartilor citite in
perioada de formare a individului. Dar oricum, odata ce exista intr’un individ exista
doua variante: o viata nemultumita pentru ca nu se urmeaza cerintele lor, fi o
viata nemultumita pentru ca… Sau daca exista suficienta superficialitate (ori
denial) one can simply ignore. Si poate sa se adoarma cu idea ca lingurita lor
de bine chiar conteaza in imensul ocean (cum zicea Harry Tavitian).
Asa ca textul asta – pe langa incercarea de a arata micimea lumii, de a descrie
inca o tara a societatii – poate fi doar o avertizare avant la lettre,
care poate ajuta la micsorarea cantitatii de frustrare cand se ajunge in punctul
“ok, am incercat cu tot ce am putut, nu mai am cu ce – resursele se duc
constant catre cei din tabara cealalta”.
Am crezut ca o gramada de lucruri.
Ca oamenii sunt mai responsabili decat sunt.
Ca oamenii sunt mai sinceri decat sunt.
Ca oamenii sunt mai inteligenti decat sunt.
Ca oamenii pretuiesc ceea ce pretind ca pretuiesc.
Ca oamenii sunt mai corecti decat sunt.
Ca au o urma de dreptate.
Ca au o urma de decenta.
Macar o urma.
Am crezut ca pana ma fac mare o sa le vina mintea la cap. Si societatea se va mai intrema. Se va mai normaliza.
Am crezut ca va fi acceptata meritocratia. Pana ma fac eu mare. Nu cu surle si trambite ci cu… firesc, in liniste, pe nesimtite, tacit.
Cele mai multe au fost credinte de care nici nu am fost constient. Au fost asteptari firesti. Care tineau de firescul lucrurilor.
Iar intr’un tarziu am realizat ca aveam o gramada de credinte secrete.
Secrete si false.
Este gresit si contraproductiv sa traiesti o viata intreaga prins in credinte false. Si apoi ajunge sa fie prea tarziu.
incet-incet ajung pe o panta periculoasa. la o intrebare periculoasa.
pe directia ca - asa cum zicea un tip intr'o discutie ok (intre cam cei mai "mari" vorbitori ai zilei) - la sfarsitul razboiului rece nimeni, dar nimeni(!) nu credea ca in 20 de ani o sa se discute ca una din problemele mari ale lumii ar fi islamismul. in anii '80 oricine ti'ar fi ras in nas la asemenea nerozie.
iar ce mi se pare mie periculos e ca ei se rezumau aici, insa eu vad un mic patern.
europenii dupa ww1 s'au calmat cu cuceririle (primitive, alea cu arma in mana). au ales alt sistem de valori. nu se tin de el 100% dar clar e mai bun.
si pana una alta mai bun decat oricine altcineva de pe planeta ofera.
ww2 a fost un ultim boom al prozeletismului razboinic care nici macar nu e chiar european, desi asa suna.
pt cine chiar intra putin in istorie afla ca de fapt hitler a inceput razboiul puternic incurajat si impins de la spate de rusi.
care nu chiar europeni, mai mult asiatici. ww2 a inceput cu germania si rusia atacand simultan polonia. de mana.
dupa care... europa chiar a zis stop. ca razboaiele "e" naspa.
numai ca - bang - asia nu reuseste sa fie la nivelul asta de educatie. de constiinta umana (umanista).
rusia, china, india, pakistan, coreea de nord, lumea araba - sunt doar actorii mari care preseaza razboi peste razboi. pentru care negocierea este doar in baza puterii.
si abia acum ajung la partea periculoasa - daca "by mirical" se rezolva pb asiatica, jur ca va aparea pb africana!
care si acum clocoteste, si a clocotit non-stop, dar cu o forta prea mica a.i. e relativ ignorata.
doar ca fix ca palestina care a primit tone de ajutoare umanitare si le'a transformat in arme pe toate (pana si tevile de canalizare), fix la fel va face africa. ca ei sunt "acolo". evolutiv la triburi si poc-poc, noi vs ceilalti. o arata cel mai clar evolutia africii de sud dupa ce albii si'au luat mana de pe guvernare. e ceva incredibil pentru cine nu e familiarizat. nu te crede cand ii zic ce se intampla acolo. "n'are cum dom'le chiar asa!"
mai pe scurt, concluzia periculoasa e ca toate continentele care nu sunt sub stapanire europeana sunt surse de mizerie (non)umana, anti-umana... surse imense!
ce faci? ca nu poti evolua mental niste continente. am vorbit cu o tanti socioloaga care lucreaza in cercetare socio. nu exista nici urma de discutii la ei in lumea academica - ca solutii pt asa ceva. cei care au raspunsul rapid pentru asta "educatie"... sa ia o mica pauza, sa respire adanc, sa bea niste apa. si apoi sa puna mana pe carte si sa analizeze ce inseamna de fapt sa schimbi mentalitatea unor popoare. cum, cu ce forte, cu ce resurse, cu aprobarea cui... cine iti permite sa le "schimbi identiatea culturala". cu ce autoritate. ce rezistentei intampini. si multe altele.
nici macar niste tari de dimensiunea palestinei astia (sociologii de care ziceam) nu stiu cum sa deal with - iar palestina e abia cat un judet de mare.
iar asta in conditiile in care tehnologia actuala ne obliga sa traim "impreuna"... foarte impreuna, toti de pe planeta asta. indiferent de intentiile vreunui globalist internetul, comunicatiile, afacerile, viteza si usurinta transporturilor ne pun impreuna volens nolens.
iar asta in conditiile in care tehnologia actuala da usor puterea aproape oricarui actor sa puna in pericol planeta. ecologic, medical, nuclear, militar... name it!
din cand in cand mai gasesc resurse si circumstante sa reintru in ceva viata sociala.
in ultima vreme am facut'o din perspectiva de a ii ajuta pe cei din jur.
cu diverse solutii pe care ei nu le'au aflat sau nu le'au produs - si le'ar fi clar utile.
doar ca incet-incet ajung la alt nivel de intelegere, la constatari care ma fac sa ma intreb daca...
pe la 19 ani cand ajunsesem sa particip la diverse emisiuni de radio care erau atunci in voga - despre ce si cum in viata emotionala (pentru ca lipsisera total pana atunci, in comunism) - am observat ca se dadeau sfaturi complet vraiste dar care sunau ok, cum ar fi: "mai pai daca simti ca parintii nu iti acorda libertatea / respectul / increderea de care ai nevoie ii strangi intr'o zi in sufragerie la o discutie serioasa si pui pe tapet subiectul si le arati ca abordezi cu maturitate (...)". un copil tratat de familie cu superficialitate, de parinti care clar ii saboteaza orice actiune de self-easteem sa poata crea o sedinta(!) serioasa(!) de familie(!) unde sa fie ascultat si bla-bla... clar nu tine cont fix de sursa problemei. si da o "solutie" cuiva care dupa ce si'a calcat pe suflet si a cerut ajutorul strainilor, in mod public ajunge in situatia sa descopere ca "nu e in stare" nici macar ajutat. daca inainte avea niste probleme de respect de sine, dupa experienta asta sunt sanse mari sa nu mai sunt doar "niste".
dar macar atunci nu eram eu cel ce dadeam astfel de sfaturi, ci doar observam nivelul...
cumva similar ma vad acum. pentru ca ajung sa constat ca de exemplu le atrag atentia ca trebuie sa isi evalueze mecanicul nu dupa cat de prietenos este ci dupa gradul de competenta. sau terapeutul - la fel. sau cand evalueaza ca un om e bun sau nu ceea ce trebuie luat in calcul nu e cat de - again - prietenos e cu mine ci dupa calitatile sau defectele lui.
si suna "normal" (cel putin pentru mine). doar ca realizez ca sunt vorbe potential inutile pentru ei. pentru ca ei evalueaza oamenii in functie de gradul de prietenie nu doar pentru ca e mai usor asa, ci pentru ca in cele mai multe cazuri - ei doar atata pot. ei nu sunt capabili sa cantareasca competentele cuiva - chiar si vag-estimativ.
iar in aceste conditii... eu am vorbit degeaba. ba chiar le'am spus chestii complicate. si mai rau, le'am "zis" ca sunt prosti. ca uite cum se face de fapt, iar ei tot nu pot sa faca asa.
iar partea a doua e ca - luand exemplul mecanicilor - faptul ca o prea mare parte a populatiei are o atat de limitata "competenta de a evalua nesubiectv competente" a facut ca sa fie promovati, sa reziste in bransa nu compententii ci "prietenosii". asta ducand direct la faptul ca eu daca vreau sa gasesc un mecanic conform criteriilor mele... ghinion de nesansa. ca aia pe care ii vreau eu "nu au avut noroc, nu au supravietuit in piata". ori sunt atat de rari si le lipseste promovarea incat sanse mici sa dau de ei. pentru ca sa fim seriosi - si prietenos si competent e un fel de unicorn.
si uite-asa iar mi se taie maioneza placerii de a socializa.
Fiintele care dominau pamantul s’au apucat sa creeze “ceva”
care sa aiba o abilitate superioara. Cea de miscare, de deplasare. Si au
reusit. Colateral, experimentul lor a aratat si o abilitate bizara , numita
inteligenta. Un byproduct. Fiintele care dominau pamantul fiind lente si mai
ales fiind vrajite de ideea de deplasare au continuat. In ciuda semnalelor de
alerta. Ce puteau ele pati?! Dominau deja pamantul. De mult timp.
Fiintele care dominau pamantul au inceput sa fie folosite ca hrana de catre o
specie din experimentul lor. In mod intensiv, fiind fortate sa se reproduca
pentru a fi rapid decimate. Ciclic.
Fiintele care dominau – candva – pamanul au pierdut capacitatea de a isi regla
mediul in care traiau. O specie din experimentul lor – aceeasi care invatase sa
le reproduca si sa le decimeze – avea acum puterea de a influenta mediul. Fara sa aiba insa
aceeasi capacitate de echilibru.
Si la randul ei aceasta a facut un alt experiment pentru a crea “altceva” care
sa aiba o abilitate superioara. Inteligenta.
Plantele, fiintele care dominau – candva – pamantul erau acum la cheremul
experimentului lor, care in curand avea sa fie – la randul sau – la cheremul propriului
experiment.
// urmarind un documentar despre radacinile plantelor mi'a atras atentia reaparitia ideii de interconectare a plantelor - idee pe care am mai vazut'o prin alte locuri, de exemplu descoperindu'se ca o padure de undeva este de fapt o singura planta. si m'am jucat cu ideea.
.
.
De cateva zile am ajuns sa ma uit la podcasturi unde inteligentii zilei discuta despre AI si impactul ref rasa umana.
Cu (al naibii de) rare exceptii cei care vorbesc folosesc logici crunt de falacioase. Emit concluzii in care rationamentul este sublim dar lipseste cu desavarsire.
Si totusi sunt printre somitatile zilei. Si au acces la informatii vitale, fascinante, utile. Pentru ca pozitia lor se datoreaza faptului ca ca societatea umana - si mai ales zona academica (de unde se nasc cercetatorii btw) valorizeaza indivizii mai intai in functie de memorie si mai apoi in functie de capacitate de efort. Inteligenta... nu prea stim sa o masuram chiar foarte bine, mai avem disensiuni, mai ales ca legitimarea metodelor existente i'ar arunca intr'o lumina urata pe cei care compun lumea academica. Sau varfurile societatii.
Oricum, ideea catre care mergeam era alta: ca intr'o lume supertehnologizata societatea umana are criteriul prim de valorizare memoria. secund - capacitatea / disponibilitatea de / la efort.
O vad fiind o structurare din start perdanta in fata tehnologiei. - in momentul in care omul incepe sa concureze cu aceasta in joburi, in piata muncii...
Este o structurare care face din start ca AI'ul sa inghita pe nemestecate varfurile societatii.
in curand vine nota de plata pentru cresterea populatiei in deceniile trecute.
sau pentru oprirea cresterii populatiei. sau "cresterea negativa" unde e cazul.
mai putina populatie activa, mai multe pensii de platit.
o varianta de acoperire a deficitului este marirea varstei de pensionare, insa sunt niste limite, mai ales de competenta in lumea cu o accelerata supertehnologizare.
alta este cresterea impozitarii afacerilor - pur si simplu. stim ce face "mediul de afaceri". cauta paradisuri fiscale. nu prea merge.
si poate nici sa nu fie fiabil. la acelasit tip de business sa ai dupa 50 de ani impozitare mai mare poti sugruma afacerile.
singura diferenta este daca acel tip de business are cheltuieli mai mici de productie date de automatizare. acolo e viabil.
asa ca o impozitare pe baza de automatizare... teoretic suna si justificabil si coerent dpdv al societatii. sunt orase care "mor", fabricile care tineau mii de angajati acum tin cateva zeci, restul automatizat. ele sunt cele care si pot si it's kinda' fair sa sustina prin taxe marite dezechilibrul produs.
gata, am rezolvat'o si p'asta. altceva!
.
Si mai e un fenomen (un dat) care face sa fie defavorizate in democratie partidele care ar cauta sa coaguleze membri cu inteligenta / cultura peste medie.
Cei inteligenti gasesc motive de divergenta. Sunt de acord pe unele zone, dar inevitabil gasesc si zone unde nu se mai "plac". In timp ce de partea cealalta a gardului prostul are o forta de coeziune ridicata. Pentru ei realitatea nu are suficient de multe aspecte ori complexitati incat sa divagheze.
Iar publicul va vedea ca unii au "o linie", "stiu ce fac" pe cand ceilalti se tot ciondanesc pe tot felul de subiecte (care eventual nici nu par relevante in ochii lui). Well, aia care "au o linie" si "stiu ce fac" sunt aia care fara dubii merg ignorand... multe.
Aveam in liceu la un moment dat un coleg care se tot umfla sa imi fie rival la matematica si pe tema asta la discutiile din pauza - pe orice tema - cauta sa fie pe pozitii opuse fata de mine.
Si era o stare de agresivitate care tot crestea si caruia nu ii gaseam rostul, asa ca intr'o zi am fortat o discutie in care i'am zis ca il valorizez si imi plac discutiile cu el - pentru ca sunt generatoare / verificatoare de idei, si ca da, noi ne ciondanim dar consider ciondanelile astea fiind pasi in aflarea ideilor corecte, ceea ce este minunat, ca imi place sa am cu cine discuta si sa nu ma intereseze cine are dreptate ci care e ideea "dreapta".
A reactionat complet surprins si a zis doua lucruri. Unul, ca nu credea ca il consider inteligent si doi... ca pentru el conta sa castige dispute, nu care e ideea corecta.
Well, in politica evident au castig de cauza cei care apar ca invingatori, nu cei care cauta ideea corecta. Mai ales in democratie.
So... viitorul suna bine. Bine rau.
...Acel moment cand esti la zuperma...gazin si langa tine un tata zice fetei sale sa isi aleaga covrigi. Ea alege si... il auzi in spate: "A, dar sunt Croco, ia d'aia Chio!".
Te intorci si studiezi specimenul. Castiga peste medie, viata tihnita, foarte probabil corporate, cu aparenta educata.
Avand ghinionul de liceu economic si chiar de a invata am avut o perioada de constante ironii din partea cunoscutilor cand (prin anii '90-'00) le tot ziceam sa cumpere produse romanesti pt ca e singura sansa sa nu ne ducem in cap ca tara. Apoi au inceput sa se prinda si aia din mass-media si evident tugulanul de rand. Asta vreo 10 ani mai tarziu.
Pentru ca inca 10 ani mai tarziu sa il auzi pe tugulanul de rand ca isi educa copilul sa evite Croco in favoarea Chio. Culmea, chiar cel mai la indemana brand pe care il foloseam ca sa arat ca avem si d'ale noastre bune. (nu mai stiu daca intre timp a mai ramas de'al nostru sau nu dar principiu ramane: brand romanesc vs de afara)
Al doilea motiv pentru care simteam nevoia sa il pocnesc pe idiot era ca... Chio. Cand din start - unde poti - in ziua de azi trebuie sa alegi produse care sa nu fie ale gigantilor. Pentru ca gigantii astia vin la pachet cu o tarla de efecte toxice pentru societate.
M'am uitat la el cateva secunde cantarind daca are sens sa ii explic ceva cornutei (cornutului)... am concluzionat ca nu. Cum zicea terapeutul zilele trecute - sunt situatii in care orice alegere e proasta, tot ce poti face e sa vezi care e cea mai putin proasta. Daca nu iei atitudine te simti de cacao. Daca iei atitudine ai parte de un conflict. Asa ca tot te simti de cacao doar pentru ca-conflict. Pe care daca il peirzi te simti iar de cacao. Daca il castigi... ca sa il castigi inevitabil calci in picioare alte principii. Si iar te simti de cacao.
.
Natura umana contine printre altele nevoia de meaning, de sens. Pentru unii e mai mare, pentru altii e mai mica - la fel ca toate celelalte.
De cealalta parte lumea de azi este din ce in ce mai saraca in meaning. Sunt cateva culturi unde lucrurile stau mai bine – in cele asiatice sensul poate fi gasit in a face excelent munca ori activitatile cotidiene.
In lumea occidentala insa nu. In lumea occidentala cei cu o nevoie mai mare de meaning pot cel mult sa se apuce de yoga, insa in occident yoga este tratata mai mult ca o gimnastica de slabit. De facut forme trupale misto.
Iar hamesitul de meaning devine usor de momit. De atras in miscari radicale, care ii ofera o gura de aer dupa care tanjeste prea mult pentru a mai avea pretentii de mult echilibru in comportament.
Pe scurt, societatea golita de continut il face pe cel care
nu este multumit cu o lume superficiala sa poata fi mai usor radicalizat.
Sau aruncat in zone cu teorii extravagante - de unde iar are poteci catre radicalizare.
.
