Postări
Se pare ca totusi as fi mai... lent. "Slow"-kind. Asa ca la mine chestia aia de 40 a venit... mai tarziu. Semnificativ mai tarziu.
La 40 eram atent ca nu cumva "criza de 40" sa imi coloreze ratiunea, deciziile. (Cand eram de fapt in adolescenta - post adolecenta, si nah, usor de confundat.)
Dar abia acum incep sa mi se coaguleze una dupa alta concluzii, treceri in revista care sunt specifice acelei etape.
Care in fapt este mai putin o criza - tocmai am descoperit citind despre - cat o reevaluare a prioritatilor, scarii de valori, a modului in care te asezi in raport cu lumea.
O prima concluzie, mai jos. Well, mai putin "concluzie", si in mod clar nu noua, ca la nivel rational din cand in cand tot te lovesti de ea de'a lungul vietii.
Cat este de fapt nivelul de integrare, atat de adanc in plan si rational si emotional... aparte. Cu efecte puternice.
Mizeria frumusetii - deh, natura umana.
Cinismul absolut al vietii probabil ca asta este.
Mizeria cu care vine la pachet frumusetea. De regula.
Cea a limitarii interioare. Initiala.
Cea a deprinderilor - mentale - capatate.
Mizeria antitezei intre ceea ce comunica frumusetea (exterioara) si ceea ce aproape totdeauna ascunde in spate.
Fumusetea are capacitatea de a te incanta si de a iti sopti vrajit o promisiune de ceva... well, frumos. Si nu ma refer la zecs - el fiind undeva doar in background. Ci ma refer la quality time, sau cel mai bine zis: la time-out de la urateniile vietii. Cred ca asta e: de cate ori am fost vrajit de o frumusete, ceea ce primeam era o deconectare de la mizeriile realitatii cotidiene.
Si te trezesti ca de fapt esti in fata altor uratenii.
Si ca natura umana te face din nou si din nou sa te astepti la ceva si sa primesti altceva. Asteptarea fiind adanc inradacinata in noi. Adica deziluzia. In natura umana, in arhetipurile noastre.
Detaliile plictisitoare ar fi urmatoarele: ca n'ar fi fost suficienta una, sunt doua(!) surse pentru magaria asta a naturii umane.
Una e loteria genetica. Pentru ca sansa ca genetic un individ sa primeasca si looks si a lot of brain... slaba. Aici apare acea legatura pe care am gasit'o constant: oamenii cu a lot of brain creaza interior principii frumoase (numite morala), nu au nevoie de sansa unui mediu care sa le'o insufle.
A doua sursa e psihica. In primul rand - delasarea, lipsa evolutiei celui / celei care a avut noroc de looks. Pentru ca in cazul ei / lui mai totul se obtine mult mai usor. Efortul necesar din partea sa este totdeauna incomparabil mai mic pentru a obtine o viata calduta - cel putin. Asa ca sanse mai mici ca respectiva persoana sa evolueze, sa se cultive - ca acestea sunt lucruri care presupun nu numai efort ci si discomfort. In al doilea rand reactia naturii umane la laude, la pretuire obtinuta for free. In mod obisnuit natura umana - psihicul - creaza niste bube uratele in persoana care primeste laude constant. Se dezvolta entitlement, orgoliu si altele.
Over all sansa de superficialitate este uriasa. Superficialitatea fiind doar cap de lista.
Asa ca ajungi sa ai reactii de'a dreptu' meh cam de cate ori vezi... Odata cu impactul frumusetii, de val care te ia pe sus, vine si impactul aducerii-aminte, care te baga rapid sub apa si te freaca de pietrisul zgrumturos.
Si e... trist.
