Kiki și Bouba

.

Am un neurolog preferat. E indian băiatul, de-aia îi țin minte mai greu — adică deloc — numele.

Și are o prezentare unde vorbește despre sinestezie, iar la sfârșit arată că suntem cu toții oleacă sinestezici. Pentru că dacă desenezi două figuri: una cu colțuri ascuțite și una rotunjită, și întrebi care e Kiki și care e Bouba (termenul corect este Bouba), aproape toți vor răspunde că figura ascuțită e Kiki, iar cea rotunjită e Bouba.

Creierul nostru face o asemănare între zona sonoră și zona vizuală — asemănare care nu este inspirată din informare, ci din... presupuneri apriorice informării.

Iar asta e un exemplu de limitare a naturii umane.

Pentru că de aici derivă două comportamente autosabotante pentru individ:

1. Pe acest mecanism se bazează o falaciozitate — o eroare de logică. Indivizii migrează inconștient — și mai ales fără bază reală — fenomene, legi, dintr-un domeniu în altul. Fără verificare, fără informare din realitate. Legi de mecanică sunt migrate în biologie și viceversa, evident, ducând la concluzii false.

2. Efectul de Teddy-Bear. O parte din femei sunt atrase de bărbați grași prin aceeași formă sinestezică — formele rotunde sunt mai confortabile. Ignorând că, în realitate, bărbații grași sunt de multe ori așa dintr-o formă de nesimțire, "mâncând" de fapt din confortul celor din jur (la propriu și la figurat). Pentru o parte dintre ei, este raportarea interioară la ei și la lume — trimițând în subconștient mesaje de acumulări egoiste, astfel încât inconștientul trimite organismului mesaje de acumulare.

.