despre daci

 .

    pen'ca nu mai gasesc nici un articol in care sa fi scris in liniste si pe larg despre daci  - in mod sigur a fost minim unul - iaca pun ceva in graba. de'a valma. cateva notite pe care le'am adunat candva intr'un... word. si vad ca nu este ultima varianta a lui, lipsind marturiile despre nivelul lor de moralitate - devenit etalon in lumea elena.

HERODOT

“ Neamul Tracilor este, dupã acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Dacã ar avea un singur cârmuitor sau dacã Tracii s-ar înţelege între ei, el ar fi de neînvins şi, dupã socotinţa mea, cu mult mai puternic decât toate neamurile.”

PLATON

“ Aşa stau lucrurile, Charmmides, şi cu descântecul nostru. L-am învãţat cu prilejul unei expediţii, de la unul din medici traci ai lui Zamolxis, despre care se zice cã au şi darul de-a te face nemuritor. Iar tracul acesta arãta cã medicii greci spun, pe bunã dreptate, cele pe care le-am amintit eu acum; numai cã Zamolxs, adãuga el, regele nostru, care este zeu, mai spune cã aşa cum nu trebuie sã încerci a vindeca ochii fãrã sã vindeci capul, şi nici capul fãrã trup, la fel nici trupul fãrã de suflet, iar tocmai aceasta este pricina pentru care cele mai multe boli rãmân nevindecate de medicii greci, faptul cã ei nu ţin seama de întregul a cãrui îngrijire ar trebui s-o întreprindã şi cã, dacã acesta nu se simte bine, este cu neputinţã ca partea sã se simtã bine. Cãci, spunea el, toate se trag din suflet, atât cele rele cât şi cele bune ale trupului şi ale fiinţei noastre întergi, revãrsându-se din suflet aşa cum se rãsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie sã-i dãm îngrijire, dacã vrem ca deoptrivã capul cât şi restul trupului s-o ducã bine. Iar sufletul, spunea el, tinere, se îngrijeşte cu anumite descântece, care sunt, la rândul lor, spusele şi gândurile frumoase.” (“descântece , care sunt, la rândul lor, spusele şi gândurile frumoase” – asta înseamnã cã tracii cunoşteau utilitatea abordãrii psihologice a bolnavului, sau marea “cucerire” a marilor “specialişti americani” referitoare la forţa gândirii pozitive – chestie deja larg utilizatã în spitalele occidentale în “minunatul” secol XX.)

            “Adesea înşişi Grecii, uimiţi de forţa şi iscusinţa Tracilor, îi treceau în rândul fiinţelor supraomeneşti, îi puneau în directă rivalitate cu zeii, Tracia fiind locul unde se petreceau miracole şi iubiri.”

            “Romanii, de la Traci au primit cinci zeităţi prin intermediul Grecilor: Apollo, Hermes - Mercur, Artemis - Diana, Ares - Marte, Dionisie - Bachus.Mai mult decât atât, însăşi cultura grecească, adoptată de Romani, conţinea elemente tracice asimilate într-o epocă anterioară. Aceasta acceptase şi recunoscuse superioritatea culturii trace, de vreme ce înşuşi Platon elogia medicii din nordul Dunării care, înainte de a vindeca boala trupului, căutau să o vindece pe cea a sufletului.” (=Bendis zeiţa vânãtorii, nopţii şi a lunii, a fertilitãţii reprez lunã)

(AGEAC- Diana = Isis = Tonanzin = Stella Maris (Fecioara Mãrii) = Forţa Variantã capabilã de a dezintegra defectele de tip psihologic}

Gebeleizes (GHEBELEIZES) (=Uranus) zeitate supremã, solarã

Zamolxis zeitate teluricã

Zeul Dunãrii

            “In bătălia din Câmpurile Catalunice din Galia, cea mai mare parte a oştilor lui Attila a fost distrusă de marele general Aetius, get de origine.”

“Hesychasma – tehnica respiratiei si a contemplarii (pranayama – sanscr.). Gr. Hesychia. Prin hesychiasma se intelege un fel de gimnastica interioara, o disciplinare a respiratiei, pe baza de concentrare: este o “rugaciune” a inimii, concentrata in ea insasi, fara cuvinte, eliberata de orice conditionare. La noi, hesychasma, de provenienta orientala, este mentionata, pentru prima data, in Tara Romaneasca, de catre Nicodim de Tismana (sec. Al XIV-lea). In Moldova se practica la Manastirea Neamt, in sec. Al XVIII-lea, de catre staretul Paisie si discipolii sai. Anton Dimitriu, in Terra Mirabilis (de unde este extrasa nota de fata), vede in hesychasma o continuare a traditiilor ascetice ancestrale practicate de geto-daci (Pytagora-Zamolxis).

            Ca filosofi

                “…, Tracii erau socotiţi de Clement din Alexandria ca “precursori ai relevaţiei”, Platon însuşi văzându-i ca “predicatori ai nemuririi”.

Până şi Platon în Dialogurile sale, privind spre legndarele ţinuturi ale nordului, reţine învăţămintele unor înţelepţi traci, care erau stăpâni pe un sistem filosofic bine constituit.”

            “Mândrindu-se cu descendenţa sa tracã, scriitorul Antistene spunea că însăşi “mama zeilor se trăgea din Ida”. Tot atfel, Demostene şi Ificrate socoteau ca o cinste faptul că mamele lor fuseseră trace.”

            “… spre deosebire de Greci, a căror cultură a înflorit abia atunci când s-au stabilit în cetăţi şi au adoptat forme fixe de viaţă, împresurând ţărmul Mării Negre şi al Mării Egee cu porturi, spre a asigura tranzitul mărfurilor produse de “anonimii” Traci”, prea puţin legaţi de bunurile şi avuţiile lumeşti (adevărată atitudine “creştină”), lipsiţi de orgoliu de a trimite posterităţii “urme” cu privire la existenţa lor, “documente” de piatră şi “scrieri”, bizuindu-se în primul rând pe forţa tradiţiei şi pe înaltele trăiri spirituale.”

            “Mari iubitori de muzică, după numeroase mărturii antice, Traco-frigienii au impus chiar anumite moduri muzicale. … Theopompus ne relatează că soliile erau făcute de Geţi în acompaniament de citeră. La fel, Jordanes ne spune că preoţii daci îşi făceau rugăciunile îmbrăcaţi în veşminte albe, cântând din gură şi acompaniindu-se cu citera. Calitatea muzicii trace este recunoscută de Greci, care considerau că Orfeu şi Thamyris au descoperit lira. – Orfeu era considerat de Greci ca aparţinând neamului Trac. Diodor îi vede pe Traci ca neam unic în limbă, datini şi religie, descinzând din regele Licurg, care domnea peste “Thracia” şi “Helespont”, având ca urmaş, Tharops, făcut cu Bachantele. Tharops ar fi avut ca fiu pe Osagru, tatăl miticului poet Orfeu, care descinde dintr-o “religie cu cântări”. Aşezământul lor religios se întemeia pe “cultul împăraţilor”.

            Alimente renumite:

Ø      mierea

Ø      meiul, grâul, orz, secara

Ø      mazărea

Ø      peştele

Ø      vin, bere

 .