Postări
de cateva saptamani eram convins ca am 34 de ani. si chiar ma gandeam ca la anul schimb prefixul - 35 fiind pentru mine un hotar care imi produce ceva senzatii.
insa de cateva zile am tot facut calcule... la 33 ieseam. iar azi cautand in uneltele blogului sa le transmit pb de afisare a fonturilor... mi se confirma. am 33.
reconfortant!
sâmbătă, 25 iulie 2009
chitara, nesimtire si libertate
A doua zi cu chitara a fost chiar chinuitoare.
A treia zi a inceput sa se mai miste treaba.
A patra zi mi’am dat seama de ce totusi vocea nu intra de nici o culoare. Chitara veche o acordam mai jos si pentru vocea mea… asta noua acum daca poate fi acordata normal… normal a ramas.
Si acum ii inteleg pe cei care se minunau cat de bine suna chitara mea veche. Cea noua nu este una scumpa, dar nici din cele ieftine, prin forumuri este cotata bine… dar parca abia se ridica uneori la limpezimea celeilalte. Cea veche fiind un orfeus, luata second hand de la un nenea cu magazin de reconditionari din spatele hotelului dorobanti. Acum 15 ani, de manuta dus de un fost amic, intre timp mare vedeta. Cea noua un stagg nou-nout de la magazinul muzica…de pe victoriei.
--------------
Nesimtirea persista… si la electrica, enel sau cum pana broastei se mai boteaza. Orarul lor este… inexistent. Ca om al muncii m’am dus relaxat sambata sa platesc. Canci. Am cautat doo minute pe usile alea orarul, ca sa stiu daca am venit prea tarziu… Nu, tata! Orar nu iegzista, ie deschis cand vrea muschiul lor. Exista totusi niste ore anuntate – pentru lucrul cu publicul, dar chiar nu cred ca se refera la mine, pen’ca eu nu obisnuiesc sa fac parte din public. Orele alea sunt cam vreo trei-patru pe zi, undeva in jurul pranzului. Asta dincolo de faptul ca poti trece de mii de ori prin fata oficiului, cautandu’l, fara sa ai habar ca uite’l e aici, imi pare rau ca n’am facut o poza.
Botomlain (bottom line): electrica are orarul de asa natura incat oamenii cu program normal de lucru sa nu’si poata plati facturile (ca postasul la fel vine), sau altfel spus iti trebuie o zi pe luna liber ca sa iti platesti darile catre nesimtitii astia de la stat… deci din 22 de zile anuale iaca raman doar 10 pentru concediu… lua’mi’as luneta! …sau laser… ceva…
nota: chiar ma abtin la plati pe net… lucrez in IT doar…
---------------
din cand in cand intru intr’o chestie monotona, enervanta… atunci trebuie sa’mi aduc aminte ca sunt liber, trebuie sa’mi repet ore sau zile in sir: sunt liber, sunt liber, sunt liber…
asta ma ajuta sa’mi schimb perspectiva / perspectivele si sa iau din nou decizii care sa rupa monotonia, sa aduca un suflu de nou… si incep din nou sa simt ca traiesc.
sunt liber, sunt liber, sunt liber, sunt liber, sunt liber, sunt liber, sunt liber, sunt liber, sunt liber…
------------
iar blogspot nu'mi afiseaza fontul palatino, mama lor de zgubilitici!
joi, 23 iulie 2009
Sedinta foto
(aici eram putin murdara pe bot... ca asa fac cand mananc... zici ca sunt aspirator zombiee... my preciousss...)
categorisire
gagica
Am motocicleta mea, sunt pi-o-nier!
In sfarsit mi’am luat motor. Asa cum imi place mie. Cam rosu, dar e ok. La 15 lei... a fost excelent.
Si ce face un om intreg la cap dupa ce isi ia motor?
Il face bucati.
Apoi?
Pierde bucatile prin masina!
Apoi?
Cauta bucatile injurand.
Apoi?
Le gaseste si repara motorul.
Donez chitara pentru decor
Mda, voila si iexponatu’! De donat pentru decor... ca merita.
In ultimii ani a o acorda era o epopee formidabila. Calusul nu (mai) e fix... (pe principiul orice roman e lutier am purces la o relacuire pe cont propriu... din fericire m’am limitat la partea dorsala). Mai banuiesc si cheitele ca au imbatranit... iar griful are tendinte vizibile de arcuire. Deci nu pentru sunet.
Acum doo veri niste tipi in 2 mai au vrut sa o urce (sa o acordeze mai sus) ca sa putem canta in trei chitari. Dupa ce au vazut ce inseamna a o acorda pe batrana mea cantareata... s’au uitat la mine ca la ozene’. Si firesc, MI’ul a cedat rapid! :D Mmm, si am avut o prietena care terminase conservatorul... a fost ultima care a reusit sa acordeze fenomenal aceasta chitara...
Iar acu' voila de na de vezi si pe cea noua!
miercuri, 22 iulie 2009
Chitara noua
Ok. Avem chitara noua. Un stagg acustic, cu cheite capsulate, in baie de ulei, negru, lucios. Lacuit. Nu prea inteligenta treaba cu lacul dar na, cine spunea ca inteligenta este necesara tot timpul…? Si o husa neagra aratoasa… si doo pene la fel de aratoase… acu’ nu stiu daca voi mai reusi sa impresionez prin cantare… dar in puii mei, macar voi compensa prin aspect!
Si deja am patru degete la mana stanga pe cale de a intra in greva.
Prima surpriza: carnetul de cantece l’am gasit din prima!
A doua surpriza: tocmai rapa, piesa mea de rezistenta… nu’mi mai iese! Alta varianta decat cea din coloana sonora a blogului, mai cu viata, znaga si carmaz. Acu’ ma uit luuung la ceaiul verde cu menta din care am supt azi si ma intreb daca nu cumva de fapt lipsa de alcool si’a spus cuvantul…
La rapa aia nenorocita aveam notate in carnet trei variante de acorduri. Dar stiu ca io ma potriveam cu o a patra pe care puteam sa’mi dau drumul la voce in toata regula. A patra… firesc, nu am notat’o never, era imbunatatire proprie... de ce s’o notez?! Si’am cautat pe gugal, ca ashe mi’o zâs sabina.
Si uitand aproape instantaneu de ce am intrat pe gogle, am luat'o langa... si am descoperit inca doua acorduri de mi’au sarit ochii din cap mai ceva ca la melc… dar si un acord care chiar imi place cum suna si nu e atat de nenorocit… numai ca e suficient apropiat de MI incat degetele sa fuga un pic pe vechiul fagas, cel cunoscut… sa iasa fast cacofonie!
A treia surpriza: astia au trecut in masa la scrierea
Concluzie: am chitara de donat! Cea veche, firesc. Doar la mine a servit 15 ani... Nu mai poate fi folosita pentru a produce chestii melodioase, dar ca decor de bar, ceva… este excelenta (voi pune in curand si poze cu ambele).
marți, 21 iulie 2009
despre Nunta Muta din nou
Am sa va bat la cap cu nunta muta o perioada. Cred. Sper. Am de gand.
Pai ce se mai vede in nunta muta... printre multe alte lucruri...
Marea iubire cu care poporul roman a imbratisat comunismul:
- Se’ntampla de mult chestii ciudate pe’acolo?
- Alegerile din ’45: toata lumea a votat cu liberalii si au iesit comunistii!
Propagandistul Comunist: Bai! A sosit si vremea noastra, a alora fara carte! Destul v’am slugarit!.... Bai, io n’am avut carte si ia uite ce’am ajuns!
Aristocratul Cult: Mai io’am avut carte si uite ce’ai ajuns tu!
……….
Propagandistul Comunist: Gata! Cine vrei sa intre’n partid ma gaseste la sfatul popular.
Aristocratul cult traducand mutul satului: Omul zice ca vrea sa intre’n partid, dar mai mult in ma’ta!
…………………
Acolitii Propagandistului: Sa traiti!
Propagandistul Comunist : Traiti in pastele mamii voastre! Cati ati convins ma pana azi sa intre’n partid? Va spun eu: nici unul! Fiti atenti ca va trimit inapoi, la fabrica!
Acolitii: Oamenii e catari, nu se lasa convinsi…
Propagandistul Comunist: Ce convinsi ma? Trebuia s’o convingi pe ma’ta! Asta trebuia: amenintati’i, speriati’i, numai sa intre’n partid ca va belesc!
Acolitii: Noi am incercat sa’i luam in mod democratic tovarasu’ gogonea.
Propagandistul Comunist: Ce democratic ba, ce democratic? Fiti atenti ca schimb foaia! Care nu vii pana marti cu unu de gat ca’l bag in partid te trimit la fabrica inapoi!
Propagandistul Comunist: Ba da voi chiar nu credeti?
Acolitii (in cor): Credem…
Propagandistul Comunist: Credeti bai?
Acolitii: Mda, credem!
Propagandistul Comunist: In CE?
Acolitii:… in Dumnezeu?...
Propagandistul Comunist: Iesiti afara! iesiti afara futu’va dumnezeii mamii voastre!
……………..
Sateanu’: Sunt vesel! Fac parastasul de sase luni la pamantul pe care mi l’au arat comunistii! Macar il beam, stiam o treaba! De baut la toata lumea!
……………
Propagandistul Comunist: Azi vom executa o actiune de culturalizare! Ce executam noi?
Acolitii (in cor): CULTURA!
Propagandistul Comunist: Corect!
(…da… firesc, corect…)
Propagandistul Comunist: Iata inca o dovada, tovarasi, ca partidul gandeste pentru noi!
……………..
…sau alte discutii nepieritoare, nemuritoare, perene… de cuplu:
El :ce?
Ea: nimic.
El: zi!
Ea: nimic.
El: o mangaie, o mai intreaba de altceva, ea raspunde aproape monosilabic… apoi
El: ce e?
Ea: nimic…
Uh… nimic exagerat nici aici…
Si se mai vede ca se poate face film excelent cu oameni de teatru… excelenti!
Adaos la teoria conspiratiunei
Se facea ca era toamna. Cri-cri,/ toamna gri,/ nu credeam ca se mai termina.
Se facea ca experimentul comunismul din centrul si estul europei fusase inchis.
Concluziile erau mulţămitoare. Si au fost coroborate cu cele din celalalt experiment, democratia capitalista. Ceea ce nu a fost greu, deoarece in ambele era pe fundal aceeasi idee: prostimea devine clasa dominanta, fie prin metoda blanda – democratia, fie prin metoda neblanda – tancul rusesc.
Experimentul democratia capitalista a avut atuuri evidente in fata experimentului comunismul. Deoarece in primul caz prostimea era ascultatoare in fata mass-media, pe cand in al doilea caz s’a dezvoltat o incredibila rezistenta prin cultura.
Liderii de opinie sunt cei care misca realmente masele. In democratia capitalista liderii de opinie reali nu mai existau. Fusesera creati doar in varianta de carton, varianta de pe sticla, in comunism insa s’a vazut forta (recte utlilitatea) liderului de opinie in carne si oase.
Asa ca se ia un om mass-media, un jurnalist, si cu o vaga spoiala de legitimare culturala, care lanseaza o noua teorie de mare rasunet: Inteligenta emotionala este mult mai eficienta in posturile de conducere decat inteligenta intelectuala, experienta si pregatirea la un loc. Ascunsa sub descoperirea inteligentei emotionale, drajeurizata corespunzator, se creaza astfel legitimarea urcarii in posturi de manageri a prostimii, a incultilor. Sub pretextul ca un bun manager este liderul care stie sa dezvolte relatii empatice cu cei din jur se arunca la gunoi capacitatea intelectuala, folosindu’se exemple care arata succesul (nemarginit si multilateral dezvoltat) unor asemenea cazuri.
Explicitarea modulului. Cei multi au acum lideri pe care ii acepta, lideri care sunt in rezonanta cu ei, spiritul de turma nu este afectat de nimic... iar liderii respectivi sunt suficient de limitati incat sa nu inteleaga directia in care la randul lor sunt condusi prin cateva mecanisme simple.
Se postuleaza (cu cateva statistici la baza) ca eficienta inteligentei intelectuale creste spre baza piramidei... spre pozitiile cele mai de jos in timp ce eficienta inteligentei emotionale creste spre varful piramidei... spre pozitiile conducatoare.
Astfel inteligentii sunt redusi la tacere, cei care sunt capabili de a intelege sunt aruncati la saiba, in timp ce piramida este dominata de orbi usor de dus de nas de catre cei din umbra.
A fost odata ca niciodata... ca daca n’ar fi fost nici nu s’ar fi povestit... si’au trait fericiti...
luni, 20 iulie 2009
Cu mess’ul
O fata care imi provoca mai demult discutii cel putin interesante avea azi pe mess statusul:
“Du liebst mich nicht. Du liebst mich einfach nicht...”
Desi evident nu era vorba de mine in propozitie am raspuns.
eu: tu a raison.. meme si parfoi je pense... mais pourqoi pas?
ea: because Life is a Happening that just happens while you live in your Wishes
eu: no... apai nu'i bai...
(recunosc, a trebuit sa caut in dictionar einfach)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
