ISO scartaie si partaie

Deunazi aflam ca o regula de baza a sistemului ISO este aducerea individului la stare de surub usor si rapid inlocuibil. Cu ajutorul procedurilor.
Adica: oricine poate fi inlocuit rapid, fara spasme din partea organizatiei. Orice tatarlica nou-venit primeste teancul de proceduri si in 24 de ore este full operational pe noul job.
In teorie totul functioneaza excelent.
Nu mai este nevoie de indivizi cu pregatire, nu mai este nevoie de indivizi care sa gandeasca… deci pitpalacii angajati pot fi de calitate cat mai proasta pentru a fi platiti cat mai putin. Iar daca nu mai este necesara decat o corelare vaga a aptitudinilor cu cerintele jobului, la angajare sunt urmarite in forta alte aptitudini gen capacitatea de inregimentare in turma fara cracnire.

Insa. D’aia imi dezvoltasem io o marota cu logica de pe la 22 de anisori. Ca logica ie buna pentru obiecte. Nu insa si pentru chestiile care au viata. Deloc pentru oameni. Eliade si Osho au argumente bine scrise pentru chestia asta.
ISO este legitimat logic. Ti’l povesteste careva, il explici cuiva si da, este logic, trebuie sa mearga. Trebuia sa mearga… numai ca este vorba de oameni la mijloc. Si na sorpriza – ca nu merge! Scartaie. Si daca te uiti mai atent chiar si partaie, pentru ca pute rau de tot la nivel de utilitate sociala, la nivel de pretinsa evolutie a civilizatiei umane.

Dar nu conteaza. Ii dam inainte. Ca se zvoneste ca ISO aduce Banul. Asta’i Tot ce conteaza.

forma fara fond - istoria moderna a romaniei

Da, toata istoria moderna a romaniei poate fi cuprinsa intr'o singura expresie: forma fara fond.

Am o gramada de veri. Unul dintre ei, sofer prin politie. Mi’a povestit ceva istorie recenta.
Se facea ca era toamna. Primavara democratiei moderne. Se dadu sfoara’n tara ca toti politaii tre’ sa fie oameni cititi. Cu bacu’ luat! Asa ca in gasca, toti taranii pripasiti in bucuresti, veniti direct de la coada vacii sa faca aici pe oamenii legei au fost dusi intr’o comuna, sat sau ce’o fi undeva prin ilfov sa se faca oameni cu carte. Ca era acolo un liceu. Corbeanca, Ciolpani… nu mai stiu, ceva cu C. Acolo, oamenii legei se duceau, si in deplina lor nesimtire, ignoranta si mojicie faceau scandal, beau si isi bateau joc de profesori. Cum treceau clasa? Simplu: amenintare pe fata, ca doar santajul e preocuparea de baza a pulitianului: “Ba tu vrei sa ajungi cu masina inapoi la bucuresti? Ne punem toti astia care suntem pe drumul spre bucuresti din 100 in 100 de metri si iti luam carnetul de 20 de ori. Si’ti dam amenzi cat salariul tau pe tot anul! Asa ca acum bei si tu cu noi! Gura!”

Asa a fost ridicat nivelul intelectual al politiei romane... Pe hartie.

sa faci poc!

Daca mai prind picior de tantar ca ma musca de glezna declar jihad, cruciada si jocurile olimpice deschise!
Teroristii naibii platiti de bush…
Acum un an-doi aveau alte tactici. Vara asta au o noua formare: atac exclusiv la glezne. Ai naibii psihologi au descoperit ca gleznele sunt atat de departe de maini incat sunt greu scarpinabile. Trebuie sa’ti inconvoi tot corpul ca sa ajungi acolo intr’o pozitie penibila. Si in plus, fiind zona osoasa, eficienta scarpinatului e redusa, suprafata de frecat fiind dificil de acoperit, nici macar gillette mach 3 neputand face vreo branza p’acolo.
…
Intr’o zi o sa’mi pocneasca dracu’ neuronu’. Voi exploda cu totul. In ultima saptamana am avut doua sau trei altercatii cu necunoscuti pe strada. Pornite de la faptul ca nu mai acceptam sa inghit nesimtirea mocirloasa a celor multi.
In mod cinic, de fiecare data au existat spectatori care erau de partea mea. In mod cinic, erau oameni ok. In mod cinic, de fiecare data, au ramas pasivi, doar mi’au spus postcoitum, pe un ton prietenesc “lasa, nu te mai certa cu toti tampitii”. Am si eu o imbecila de curiozitate: de unde ‘zda ma’sii atata vaselina pentru tot neamu’ asta? De ce le place sa fie calariti animalic in halul asta? De unde cretina asta de atitudine: lasa’i in pace…? In pana mea, i’am lasat atat de in pace incat ne’au inghitit si acum ne scuipa cum si cand vor ei! Lasatul in pace nu a functionat in folosul nostru, ci in folosul lor. E atat de greu de inteles lucrul asta?

Daca nu schimbam rapid modul de comportament, daca nu renuntam rapid la lipsa de reactie, dinozaurii vor rade de noi: "Ha, noi macar am lasat o mare dilema in istorie, multi isi freaca neuronii sa afle de ce am disparut... pe cand voi ati disparut ca fraierii, degeaba!"
...
M’am saturat sa traiesc pentru mine… de fapt, mi s’a parut totdeauna de un egoism gretos conceptia traiesc pentru mine, in ultimul timp uitandu’ma in jur pur si simplu nu am mai gasit pentru cine…, m’am saturat!

placere vs eficienta

unde ne oprim? care este punctul in care nu mai alegem obiectele care ne plac ci le alegem pe acelea care se impun la nivel rational?

acum sunt in cel mai fericit moment. le am pe amandoua. adica mi'o permit pe oricare dintre ele. insa asta mai dureaza o zi, maxim doua. apoi voi alege una.

electra si dahon. electra sau dahon.

electra este atat de eleganta incat ma pot sui imbracat la costum si sunt ok. sunt de'acolo. o colega m'a vazut pe electra (la o tura de test) si mi'a spus ca arat a lord. si eram imbracat comun...! dar tot pe electra ma pot sui cu o camasa larga, imi pot lasa parul mare, pot arunca pe sold o geanta sau chitara in spate, ochelarii de soare si sunt boemul intreg. ma ajuta sa creez imagini complete, se integreaza organic in ele.



pe dahon sunt un tip cu o bicicleta tare. identitati separate. nu as putea'o face parte integranta din mine oricare din mine as fi eu.

insa am mers cu electra, si chiar odihnit fiind intelegeam ca va fi greu sa ajung la viteze eficiente pentru distantele din bucuresti... sau pentru pretentiile mele. am mers pe dahon obosit, dupa ce facusem 40 de km cu alta bicicleta... si dansam! fluturas nu mai ai aripioare e poezie ireala si fara legatura cu personaje reale!

una ma lasa sa fiu eu insumi. cealalta ma lasa sa ajung unde vreau, cand vreau.

cat de mult trebuie sa fim atenti la ce ne dorim, ce ne face placere si cat de mult la ce avem nevoie? care este binele aici: satisfactia sau eficienta? sau cat de mult am eu acum nevoie de lucruri care sa'mi placa?

tura de test cu dahon a fost interesanta in felul ei. dincolo de uimirea pe care o aveam, de senzatia de plutire lina pe care mi'o dadea... vedeam cum fiecare amanunt nou pozitiv pe care'l descopeream era un nor negru. fiecare "oau" la dahon (si au fost prea multe) imi spunea sa nu iau ceea ce imi place... sau imi spunea cat de proasta este alegerea de a lua ceea ce imi place.

placerea de a fi eu... impotmolit in trafic (electra) sau riscul marit de a'mi face inca o cicatrice pe fata (dahon)?
---------
later edit:
de fapt cred ca toata distractia este asta: m'am plictisit de o viata eficienta. vreau o viata frumoasa! (in / cu fiecare alegere pe care o fac)

Din lac in put

Ca simteam nevoia de o parere pentru decizia aia cu bicicleta, mi’am intrebat colega de birou. Mare greseala. A aparut o contraoferta dificila pentru Electra. Dahon...


Avantaje: se pliaza, mai usor de tinut in casa, o pot lua in masina la munte, la mare..., avem un orizont mai larg in manevrare (nu ma vad topaind pe borduri sau luand curbe stranse, bruste, in derapaj cu electra), dahon este evident mai usoara, mai rapida (adica mai capabila de a’mi oferi ocazia de a ‘mi rupe din nou barba)...
Problema: acelasi pret. Si rabat la eleganta. Sau stil, ce’o fi...

electra...

Bun: am gasit o bicicleta de care m’am indragostit.
Rau: costa 30 de milioane. Si ceva.
Bun: arata aproximativ asa:
(o combinatie intre cele doua...)

Rau: costa 30 de milioane. Si ceva.
Bun: are in plus suspensii pe fata, si alte cateva brise-brise'uri care o fac si mai masculina decat cea din poza.
Rau: costa 30 de milioane. Si ceva.
Bun: cam jumatate din banii astia tre’ sa vina dintr’o mica lucrare de it.
Rau: costa 30 de milioane. Si ceva.
Bun: frana pe butuc, schimbator pe butuc (asta nu stiu cat de bun este)
Rau: se stie… costa 30 de milioane…
…sper sa rezist o saptamana… o saptamana in care sa gasesc mai ieftin…
pentru documentare a se rasfoi http://www.electrabike.fr/index.php sau https://www.electrabike.com/

ps. cei de la electra se lauda cu pozitia verticala data de bicicletele astea. si spun ca picioarele imping mai natural, bratele sunt mai putin solicitate. io cred ca dimpotriva, desi pozitia este mai eleganta, ofera dezavantaje neplacute. socurile se transmit mult mai puternic in coloana, iar la naiba, pe bicicleta si asa bratele stau cam degeaba, nu ma supara deloc ca le'as folosi putin si m'as sprijini in ele... iar daca spre deosebire de alte biciclete , corpul nu mai este sprijinit si in maini, socurile se vor transmite exclusiv coloanei, direct pe verticala, fara amortizarea pe care la mers o dau picioarele... dar tot imi place!

Virusi

Pentru ca saptamana trecuta am gasit a doua oara un desteptatel de virus care restrictiona accesul la task manager si la registri pentru a se proteja de alti desteptatei ca mine care ar fi incercat prin aceste metode marsave sa’l capaceasca.
Si pentru ca saptamana trecuta am cautat de doua ori fara succes pe net unde se afla politica de grup prin care recapat accesul la acele unelte.
Prima data cand ma confruntasem cu asta (cu vre’un an in urma banuiesc) gasisem blogul unui indian inventiv care pusese informatiile necesare. De data asta le pun si eu pe blog. Nu pentru uzul mondial, scuze, n’am rabdare sa le pun explicite, ci pentru ca sa nu mai caut data viitoare cateva ore pe net.

Group policy: User Configuration, Administrative Templates, and System, and then: Prevent access to registry editing tools.
When you use Group Policy to configure these options, you create a DisableRegistryTools DWORD entry in the following registry subkey:
HKEY_CURRENT_USER\Software\Microsoft\Windows\CurrentVersion\Policies\System

Registry:
Hive: HKEY_CURRENT_USER
Key: Software\Microsoft\Windows\CurrentVersion\Policies\System
Name: DisableTaskMgr
Type: REG_DWORD
Value: 1=Enablethis key, that is DISABLE TaskManager
Value: 0=Disablethis key, that is Don't Disable, Enable TaskManager

Group policy: User Configuration / Administrative Templates / System / Ctrl+Alt+Delete / Remove Task Manager / Remove Task Manager
Surse:
http://support.microsoft.com/kb/831787
http://www.windowsnetworking.com/kbase/WindowsTips/WindowsXP/UserTips/Customization/EnableDisableTaskManagerinWindowsXPHomePro.html

Prima data

Primul spam pe care l’am deschis in cunostinta de cauza. Azi luni, la ora 20:12, ora arbitrului de pe monitor.
Yahoo’ul mi’l categorisise deja la spamuri. Si de regula intru la locul cu pricina, verific expeditorii sau titlurile sa nu se fi strecurat totusi si alte mesaje care nu sunt spam (se mai intampla) si sterg tot fara sa deschid mesajele..
De aceasta data insa, am gasit un singur mesaj acolo. Titlul m’a oprit: “Are you still angry?”! Ma intreba d’ra Sherrill Nickeson . Uimitor, chiar nu mai eram. Prima data de 3 zile incoace. Dar nu asta este miracolul. Ci inteligenta ciudata a titlului. Astia de regula pun titluri gen ai castigat toti banii din lume, ai castigat casele bursei de pariuri de la antipozi, ia’ti banii de la noi, cardul dumneavoastra are nevoie de conectare la internet - acum!, stimabile esti un domn samd.
Dar... Are you still angry? Am considerat ca inventivitatea titlului merita sa deschid mesajul. Nu povestesc ce era inauntru. Prea stufos pentru ora 20:12 seara dupa o zi de luni si oricum incomplet datorita partilor neafisate din motive de securitate… :D
Deci da, recunosc, am deschis un spam.
Are you still angry?

Prostii zilei

Doi zevzeci s’au imaginat inteligenti pe motiv ca au habar de cateva linii de comanda. Si au facut un programel de sah. Ei se numesc Marius Smarandoiu si Elsis Matei. Insa linii de comanda este tot ce cunosc ei. Asta nu ii promoveaza automat si in categoria celor inteligenti. (Desi in popor asa se crede). Cu atat mai putin nu ii boteaza cunoscatori in altceva decat bulina aia mica pe care o considera ei ca fiind lumea. Nu m’au umplut ei de spume. Eram de cateva zile. Dar cand am vrut sa ma descarc stalcind la sah un “computer”... am gasit joculetul facut de tumpalaii aia doi. Cum pana gastei sa faci un joc de sah care sa nu cunoasca mutarile?! Nu poti face o banala rocada!Ca sa nu mai zic de en-passant... Si chestia asta nu se intampla in laboratorul tau unde te joci liber ci in cadrul unei firme care va scoate bani cu softul asta. Iar alta firma idioata a cumparat jocul si l’a pus pe un site... Si numai acest joc il gasesc pe siturile de jocuri, pana acum sunt la al 7'lea, prostia se raspandeste cu forta... Nici jocurile nu mai sunt ce erau odata... Poate ca m’am uitat in ultima saptamana prea mult la teve’ dar vreau un GAN!

Tara te vrea prost...

Este fata. Se numeste Ana (in ultimii ani am avut de’a face cu vreo patru Ane, cred ca dezvolt o problema cu numele asta). Are sani uriasi si este blonda. Am fost colegi de facultate.
Aceasta Ana blonda cu sani uriasi la prima discutie intr’o terasa… m’a facut sa tac. Taceam ca sa o ascult. Ah, am uitat, avea 22 de ani. Era o avalansa de informatii, de carti citite, carti cu greutate, nu beletristica sandra brown… E drept, inca nu avusese timp sa isi largeasca orizontul in halul in care am facut’o eu, dar pe directiile pe care mersese se dusese mult. Am stat ceva timp nereusind sa cantaresc, fiind dificil sa’mi dau seama daca ducandu’se mult mersese si adanc. In fine, o minte mobilata cum rar intalnesti.
De curand am avut licenta. A avut ghinionul sa nimereasca cu profesoara de informatica (aia care dadea intrebari gresite la examen), si alte cateva specimene similare. Firesc, n’au inteles nimic din lucrarea ei. Le depasea cu mult. A luat 7.
Nu’i nimic, la aceeasi comisie columbeanca a luat 10! Ura!

Dinamita in mana prostilor (de la socrate la freud)

Multi au crezut si au spus: cunoasterea ridica omul. Uriasa gogomanie!
De fapt relatia dintre om, cunoastere si ridicare este urmatoarea: daca omul nu e pregatit pentru ea, cunoasterea il va cobori. (doar Castaneda avea un alt sistem superb in care cunoasterea oferita celui nepregatit... nu avea sens si'atat)
Ma refer firesc la cunoasterea in sensul de informatie.
In ziua de azi s’a ajuns la o stare de fapte care nu iti permite sa afirmi ceea ce am spus adineauri fara sa fi stigmatizat ca dus cu pluta. Retrograd, ceva…

Exista un soi de eroare despre care am auzit acum cativa ani ca ar avea un nume… pe care l’am uitat. Este vorba de cazul in care un principiu descoperit intr’o anumita stiinta si firesc, apartinand unei anumite stiinte este aplicat in alta, fara alta baza decat mecanicitatea mintii umane mediocre care vrea sa vada totul prin aceeasi lentila.

Totul este relativ. Cand a fost formulata teoria relativitatii s’a avut in vedere o anumita arie: fizica mai fratilor! Planul material. Insa ciumpaliticu’ de rand (ciumpaliticus comunis) a facut ce a stiut el mai bine. In loc sa foloseasca dinamita in scopul pentru care a fost creata, s’a apucat sa distruga cu ea. Parintele dinamitei spumega dar era prea tarziu. Parintele teoriei relativitatii a blocat accesul la anumite descoperiri pentru cateva zeci de ani, tocmai pe principiul enuntat la inceput: omenirea inca nu este pregatita sa afle aceste lucruri, a spus el. Na surpriza, nici pentru teoria relativitatii nu era gata. Iar cum in firea lucrurilor avem regula: ceea ce este evoluat, frumos, rafinat este mai fragil decat ceea ce este neevoluat, brut… lumea cimpaliticului de rand s’a redus la animalic. O piatra de pe marginea drumului nu se va obosi nimeni sa o ridice si sa o sfarme, in timp ce o floare va fi usor smulsa, spunea cineva. Inarmat cu teoria relativitatii prost aplicata ciumpaliticul majoritar a initiat o campanie de reducere la mineral a vietii umane. Morala, principiile, etica, Ideile au fost smulse in virtutea relativitatii lor, pastrandu’se partea solida, neevoluata din om, partea animalica: instinctele primare. Da, curios, instinctele nu mai sunt relative. Societatea de azi se indreapta cu pasi rapizi catre visul lui freud: omul fara conditionari culturale, omul care asculta doar de o parte a creierului, aia cea mai veche a sa, cea primara… la naiba, am uitat cum se numeste. Oricum conducatorii societatii de azi sunt deja acolo, in acea lume. S’a uitat societatea socratica. La naiba, la ce bun o asemenea dezvoltare a omului?

Chestie reala. La o scoala de vara, unde se duc parte din tinerii aia putini pentru care viata nu se reduce la manea si haine stralucitoare, o imbecila (nu ma pot abtine, scuze) inventeaza ceva pentru a arunca in haos moral mintile lor inca maleabile. Pentru asta spune o poveste in mai multi pasi. Pasul unu: o ea il place pe el. El nu poate ajunge la ea. Ea ca sa ajunga la el trebuie sa se culce cu altul. O face. El nu e capabil sa aprecieze (ha!) sacrificiul ei si nu o mai accepta. Ea trista, se marita cu al treilea. Acum imbecila ii intreaba pe pusti (medie 22 de ani) ce parere au despre personaje. Pasul doi al povestii: le da informatii suplimentare despre personaje. Ea are 80 de ani, el (cel iubit) este in carucior cu rotile… si alte cateva date care o ajuta sa ii zapaceasca si sa le dea senzatia ca… na, vezi?... i’ai judecat gresit! Totul este relativ! Si uite’asa prin efecte retorice de doi bani, intr’un sistem care se duce de’a berbealeacul mai ceva decat manelistu’ pe schiuri, o tuta este in pozitia care ii ofera capacitatea de a vesteji urmele de morala in tinerii aia putini care incearca sa deschida ochii.

Freud visa la o asemenea lume dar nu credea ca va fi posibil. Socrate imagina alta lume si incerca sa ii dea sanse de existenta.
Oamenii lasati liberi, fara indrumatori spirituali, redevin plebe.
Sau altfel: oamenii lasati liberi, fara modele evoluate, devin manelisti! Omul de rand trebuie sa aiba etaloane superioare la care sa se raporteze, altfel maneaua il mananca!

ps. na ca nici articolul asta nu a iesit funy, iar pun chestii serioase, la naiba, iar raman fara cititori, ce dezastru!

Optimism pur!

Studiu psihologic despre efectele tv’ului si jocurilor violente (computer) asupra copiilor de pana la 10 ani:
Creierul nu se mai dezvolta normal, nu se mai diferentiaza pe regiuni.
Si copii au urmatoarele viziuni despre viata (copii nu mai spun lucruri traznite)...
Mai jos un copil (o fetita) explica desenul pe care l’a facut:
Copilul: “Binele este un iepuras neajutorat care plange. Alaturi este raul puternic, curajos si activ.”
Psihologul: “Poate il ajuta prietenii...”
Copilul: “Nu, nu are prieteni, este sigur.”
Pshihologul: “De ce moare?”
Copilul: “Pentru ca este bun! E rau sa fi bun.”

In acelasi documentar un psiholog rus spune: Daca se distruge cultura, poporul se transforma in populatie. Iar populatia poate fi supusa foarte usor. Asta afirmasem si eu pe blogul cuiva... recent. Si nu eram crezut. Argumentul cica nu era valid...

...aaa... si unde e optimismul?... la dracu’, nu stiu...

Lumea in care traim

Am vazut un documentar - Orwell Rolls in his Grave.
Deja este o lume a imaginii.
Deja o lume a trusturilor de presa. Din ce in ce mai putine, din ce in ce mai mari.
Deja trusturile de presa ridica politicieni, coboara politicieni... impun politicieni.
Pana in 1984 au mai ramas cativa ani. Scurti.

Ps. Documentarul fiind mai vechi, se credea ca internetul e portita de scapare pentru informatia reala. Pentru portia de normalitate. In ultima luna am primit doua buletine informative (IT media) prin care aflu ca “UE vrea un control mai mare asupra internetului” (iar controlul se face de catre o organizatie americana) si... Rockefeller afirma ca "Internet should have never been invented" (se gaseste si pe youtube afirmatia). Ring a bell?

Cand te vei trezi maine, va fi 1984. Vrei sa te trezesti?

Presiunea publica (2)

Se da una bucata articol. http://www.click.ro/actualitate/executat-de-un-politist-pentru-ca-asculta-manele

Se urmareste povestea.

Se observa prapastia intre realitate si mesajul creat de titlu.

Nesimtitul nu a fost impuscat fiindca asculta manele. Ci fiindca asculta cu volumul la maxim. Si deranja vecinii.

Nesimtitul nu a fost impuscat fiindca asculta manele. Ci fiindca nu a vrut sa aiba un comportament social (sa dea muzica mai incet) nici dupa ce i s’a atras atentia. De altfel oricum nesimtitul manelist era smecherul pe care il stia toata lumea ca sofeaza fara sa aiba carnet.

Nesimtitul nu a fost impuscat fiindca asculta manele. Ci fiindca doza lui de nesimtire a reusit sa scoata din pepeni in asemenea hal un reprezentant al legii (care obtinuse la scoala de subofiteri de la campina numai calificative maxime).

Acum... este de la sine inteles. Ca politist, maneaua este o constanta a vietii tale.

Am facut armata la jandarmi. Pana si eu m’am obisnuit sa ascult acolo chestii similare (pe acea vreme nu erau manele, era insa ceva apropiat, era azur in mare voga pe’atunci...). deci politistul nu putea sa il impuste pe nesimtit pentru ca asculta manele. Era prea obisnuit cu asta. Insa a fost modul in care o facea, plus raspunsurile destul de usor de imaginat din partea manelistului.

Insa uite’asa, presiunea publica este directionata pentru a victimiza manelistii, pentru a’i demoniza pe cei care sunt impotriva manelelor.

-------

later edit:

insa incredibile comentariile puse la acel articol!

Despre moarte

Dacii. Radeau la inmormantare. Plangeau in schimb la nastere. Considerau ca lumea aceasta este o vale a durerii unde venim de dincolo pentru a suferi, pentru a ne slefui. Firesc, la plecarea de aici, se bucurau pentru respectivul.

Castaneda. Adica toltecii. Considera(u) moartea ca fiind sfatuitorul nostru cel mai de nadejde (nu degeaba primim atatea spamuri gen daca ai muri maine care ar fi ultimile tale actiuni?). Castaneda spune ca moartea sta intotdeauna la o lungime de brat de umarul nostru stang, in spate, usor lateral parca.

Alchimistii. In alchimie, din punctul meu de vedere moartea psihologica, adica moartea defectelor noastre psihologice este una din temele principale. Insa acum este vorba de moartea fizica. Moartea vehicolului nostru fizic. Aici alchimistii au determinat trei etape, trei faze. Na ca nu le mai tin minte decat vag. Am ruginit. Oricum, nimic nu se pierde, totul se transforma.
Deci nu ar fi nevoie de durere. Pentru cei vii.

Cu toate astea bocitoarele din traditia noastra au un rol util, activ. Nu pentru cei vii, ci pentru cel plecat. Mecanicitatea psihicului sau atasamente prea puternice pot face ca o parte din cel plecat... sa nu plece. Bocitoarele sunt cele care il obliga sa inteleaga ca... de fapt nu mai este viu.

Un mare samurai cheama un intelept pentru a crea un moto casei sale. Inteleptul picteaza pe un stalp al casei: moare bunicul, moare tatal, moare fiul. Samuraiul se repede furios la intelept si, inainte de a’i taia capul il intreaba spumegand: Cum ai indraznit sa vorbesti despre moarte cand ti’am cerut sa scrii vorbe care sa aduca fericire casei mele? Inteleptul raspunde: Imagineaza’ti cum ar fi daca ordinea scrisa de mine ar fi incalcata! ...Samuraiul a inteles, si si’a cerut scuze.

------------------------
Mai demult ajunsesem la o concluzie bizara. Ca durerea pe care o simt cei vii este egoista. Este durerea celui care nu este dispus sa isi rupa obisnuinta de a vedea, de a vorbi, cu X. Este atasamentul emotional (personal) care are la baza o efigie. Efigie care ii spune X este asa... Efigie care acum este contrazisa de realitate. X nu este, X nu mai exista! Si atunci, toata energia incorporata de’a lungul timpului in acea efigie clocoteste, iese din matca si provoaca tot soiul de reactii. Este o problema interna a individului acea durere, nu este o conexiune reala cu vreo drama concreta.

Tata va muri. Este ceva normal, natural, firesc. Probabil ma doare. Insa ceea ce ma distruge este chinul pe care’l traieste.

Daca are cineva morfina, cumpar. Statul roman ar vrea sa’l plimb pe la alte comisii, pentru alta serie de analize, ca sa dea reteta necesara... Desi a fost deja o comise care a stabilit acum un an ca era cancer. Deja in stadiu prea avansat pentru chimioterapie. Si de cate ori ma duc la vre’un doctor cu hartiile pe care le am imi spune din primul minut ca este cancer. Numai statul roman imi cere sa plimb un om care abia iese din camera lui, sa’l tin pe holuri aglomerate prin spitale, la cozi, cand acel om nu suporta sa fie atins. Ca altfel nu elibereaza medicatia necesara. Calmantele necesare.
Cu plimbarile sinonime cu statul roman modern, plimbari de la ana la caiafa. Pe baza de jurisdictie, de apartenenta la o clinica sau alta. Evitarea atat de transparenta a doctorilor de a inregistra in curtea lor un bolnav incurabil, care aduce numai cheltuieli.
Cumpar morfina.

leapsa introspectiva

de la Pablo Neruda cetire. stiu ca toata lumea a primit ca spam acest text de cel putin 5 ori. deja ne'am plictisit de el. dar de aceasta data il folosim.
fiecare trebuie sa bifeze afirmatiile care i se potrivesc. si da, este de preferat sa stearga bifarile anteriorului...

MOARE CATE PUTIN

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,
( )urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
( )cine nu-si schimba existenta;
(x)cine nu risca sa construiasca ceva nou;
(x)cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

( )Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

( )Moare cate putin cine evita pasiunea,
(x)cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii,
acele emotii care invata ochii sa straluceasca,
(x)oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

( )Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
( )cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
( )cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile" .

(x)Moare cate putin cine nu calatoreste;
( )cine nu citeste;
( )cine nu asculta muzica;
(x)cine nu cauta harul din el insusi.

( )Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
(x)cine nu se lasa ajutat.

( )Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

(x)Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
( )cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
(x)si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta- te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...
PABLO NERUDA

ok. leapsa pleaca in cele patru zari. toti cei care au citit'o sunt invitati sa raspunda. daca nu pe blog pentru ochii necunoscutilor, atunci separat pentru sine.

nu'ti face griji, e final...

“Nu’ti face griji, e final. Ia insa faşe sterile ca oricum m'as aseza, dupa zece minute da sangele prin piele...”

Dupa ce tata mi’a spus asta... am remarcat ca nu simt nimic.

Dupa o jumatate de ora, la volan, conduceam... auzeam acele vorbe... disparusera toate gandurile care in mod obisnuit imi creaza un zgomot de fond constant... auzeam doar acele vorbe, repetat... si ma uitam inauntrum meu si ma intrebam de ce nu simt... ce sa simt... Apoi am remarcat ca transpiram marunt, fierbinte, de fiecare data cand ajungeam la imaginea sangelui care iese prin piele. Si am mai remarcat ca se facea pustiu in mintea mea cand rasuna “nu’ti face griji, e final.”

La cumparaturi, femeia de la casa mi’a zis sa pun pepenele inapoi in cos... ma uitam la ea si nu intelegeam ce spune, nu intelegeam de ce imi vorbeste. Eram acolo sa iau ceva, sa dau bani si’atat... de ce imi vorbeste? Dupa cateva secunde in care ma uitam nedumerit si vag in ochii ei am inteles ce vrea de la mine. Si de ce. Ii era greu sa mute pepenele dintr’o parte in alta, iar oricum daca il muta, acesta se va fi rostogolind apoi si se va lovi de capatul mesei de metal... asa ca vroia sa il iau eu de acolo.

Dupa patru ore in care am condus, am facut cumparaturi... si nu'mai'stiu'ce... mi’am dat seama ca ma doare ceva. Am remarcat ca facusem febra musculara. Inconstient, muschiul care actioneaza strangerea maselei, pe partea stanga... statea intr’o contractie continua. Facusem febra musculara pe partea stanga a fetei.

“Nu’ti face griji, e final. Ia insa faşe sterile ca oricum m'as aseza, dupa zece minute da sangele prin piele... ca nu mai este carne, e doar piele si os... si se striveste pielea...”

Cand este lucid nu vrea sa vorbeasca. Spune ceva rapid si fuge. Cand nu este lucid eu nu vreau sa il ascult. Concluzionez rapid si fug. Firesc, semanam, sunt fiul sau!

Cancer. Fara morfina, ca sistemul medical e... rahat... Nici nu merita sa amintesc. Aici vorbesc de tata. Moare. Zilnic.

filme, filme, filme...

Un week-end de filme. La teveu’.

Si lapte si cozonac si fructe. Pe jos, pe parchet, in mijlocul sufrageriei, in fata patului.

Pepene romanesc, piersici grecesti si kiwi... martian probabil (ca doar trebuie sa existe un motiv intemeiat pentru care este atat de verde).

Duminica imediat dupa pranz un film care promitea. Si pornise bine.

Dupa expozitiune personajul principal masculin da brusc dovada de prostie. Si actele sale sunt cel putin stupide. Asa ca situatia se inflameaza rapid si din nimicuri. Spre incheiere actiunile lui ajung sa fie cele ale unui imbecil lovit cu leuca. Si totusi invinge.

Booon! De ce au facut asa? In subiectul ala aveau suficiente chestii pe care le puteau ridica la fileu pentru a amplifica intriga. In sa au refuzat orice urma de inteligenta si au ales prostia pentru a indeplini aceasta functie.

Boon! (2) care este mesajul principal? Pai... un prost (care nu parea deloc prost la inceput) dar pe parcurs se tampeste in ritm exponential, castiga batalia cu un tip inteligent si rau intentionat (evident)... Poate mesajul filmului sa fie: “fii prost si vei castiga!” ? Sau sa fie: “binele castiga: omul prost il invinge pe cel destept care aprioric este rau!”?

Si totusi de ce nu ma pot desprinde de teveu’? Hm... io cred ca este lucratura diavolului...

mancare stricata la auchan

datorita unor circumstante plictisitoare mananc numai in oras. acasa mananc numai ce se poate manca in pat, la un film. unu.
datorita unei boli cronice cinice numita idealism nu reusesc sa ma opresc in a repeta unele greseli. aleg din nou si din nou sa am incredere in oameni sau macar in parti ale sistemului, daca nu pot fi atat de tembel incat sa am incredere in tot sistemul...(o vreme m'am banuit chiar a fi masochist). doi.
firesc si hesse isi are partea lui de vina. intr'o povestioara cu doi sihastri pune intr'o conversatie ideea ca oamenii te vor dezamagi din nou si din nou, dar trebuie... sa treci peste. si sa cauti ceea ce este mai bun in ei. asa ca mi'a dat posibilitatea de a considera ca observatia de la punctul doi... poate fi considerata ok. mai sunt si alti nebuni ca mine. trei.
mi'e destul de clara calitatea morala a patroneilor majoritari nascuti pe aceste meleaguri. insa din cand in cand ma gandesc ca s'a facut schimb de generatii. probabil datorita punctelor unu, doi si trei.
acestea find spuse si chiar reale, si fiindca uneori chiar si eu am nevoie sa mananc... saptamana trecuta intram la auchan facand cumparaturi si am considerat subit si brusc ca este momentul din nou.
sa trec peste ideile preconcepute ca mancarea pregatita sub acelasi acoperis cu un supermarket, in romania, in sec 20 si 21... are toate sansele sa fie facuta din materii prime expirate.
dar stricate de'a binelea?
am vrut sa iau ceva cu iz traditional. de fapt, de regula fac asa. si am ales costita afumata cu cartofi taranesti. o suta si douazeci cu totul. ditamai halca de costita. cativa cartofi erau patrusi de niste negreala. ok, trebuie sa'i ocolesc. insa cand am ajuns la mijlocul costitei a trebuit sa admit ca s'a intamplat din nou. mirosea indubitabil a stricat. si nu mirosul de tocmai s'a intamplat... ci acela care te face sa te uiti dupa chestii miscatoare. dar eu mi'am facut treaba. am avut din nou incredere, am si mancat...
locul se numeste dinner food... sau ceva de genul...
norocul meu este ca am un organism rezistent. la naiba, in armata mancam si portiile sclifositilor...
gata... ca la tv este academia de politie nu'stiu'cat...

national tv v-a salva pamantul, dar nu si gramatica

zilele acestea am acces la tv. ceea ce este legumificant. nu reusesc sa rezist cutiei luminoase si pline de culori...
pana acum cateva zile vanam stargate si friends. acum ned and stacey a urcat pe locul 1.

iar acum cateva minute la national tv iata o reclama pentru un film. in care subtitrarea spunea "...asta v-a salva omenirea..."
national tv, felicitari!

astept cu nerabdare ziua in care in sfarsi-t academina romana v-a fii prezidata de salam.

can i shoot me now? please! or somebody!