realitati si realitati

Firesc. Exista in lumea pe care o percepem parte subiectiva si parte obiectiva. Amu’ omu’ cand creste, creste, creste... creste si cu ideea apriorica despre lumea care’l inconjoara ca este o lume reala suta la suta.

Apoi, uneori, intalneste pe unii, pe altii cu idei ciudate care ii spun ca de fapt ceea ce crede el despre lume este mai degraba o parere proprie...

Probabil la inceput se revolta. Mai mult sau mai putin in functie de autoritatea celui care’i aduce noutatea. Dar, de multe ori, incet-incet ii trece. Iar socul acceptarii acestei perpective e atat de puternic incat transformarea de gandire e radicala. Deja totul devine parte a parerii. Deja Totul e subiectiv si supus unei posibile negatii: “de fapt asta nu e reala, e doar o parere. A mea sau a altuia”

Si lumea intreaga devine un loc nesigur, un loc al incetitudinii.

Mai copii, calmati’va naibii! Este parte subiectiva, dar este si parte obiectiva. Exista si realitate in realitatile noastre... acum tot ce va trece prin fata ochilor sau pe la urechi si nu va convine decretati ca “iaste de fapt ireal, sunt numai chestii inconstiente care tasneste prin cerebel”.

Si... se pare ca iar o las in coada de peste... se pare ca iar nu ma mai amuza blogul.