IQ - socializare - fericire, relatie inversa

Pun aici informatiile astea, gasite intr'un clip, verificate la repezeala cu AI.
Pe scurt - la oamenii cu IQ ridicat este o relatie inversa (decat la restul) intre interactiunile sociale si nivelul de fericire. Motivul fiind ca au alte nevoi cognitive decat ofera societatea. Go figure! :))
Si pentru ca interactiunile sociale uzuale sunt pentru ei calupuri imense de analiza in loc de ocazii de relaxare. (analiza facandu'se involuntar, fara decizia individului)
 Probabil d'asta pentru mine interactiune sociale in care ma scufund vorbind despre un subiect sunt mai recomfortante - deoarece vorbind pe un subiect ma concentrez pe acea zona si imi ofera posibilitatea de a ignora seturi peste seturi de date exterioare deranjante. Deranjante pentru ca observ incoerenta sau inconsistenta logica a altora si daca o spun sunt "ala rau, deranjant, obositor", iar daca nu o spun nu sunt corect fata de mine.

Cercetarea a fost publicată în 2016 în British Journal of Psychology de către psihologii evoluționiști Satoshi Kanazawa (London School of Economics) și Norman Li (Singapore Management University).

Studiul a analizat date de la peste 15.000 de adulți (cu vârste între 18 și 28 de ani) și a ajuns exact la concluzia menționată de tine:

• La majoritatea oamenilor: Interacțiunea socială mai frecventă cu prietenii este asociată direct cu un nivel mai ridicat de fericire și satisfacție de viață.

• La persoanele cu un IQ ridicat: Relația devine inversă. Cu cât persoanele cu o inteligență peste medie socializează mai des cu prietenii, cu atât declară un nivel mai scăzut de satisfacție de viață.

Opinii

.

"Am dreptul la opinia mea!". 

Asta e o "mantra" de mare succes care in societate... aplicata gresit si cu efecte toxice - multe.

In schimb mult mai sanatos - si pentru societate dar si pentru echilibrul individului este separarea ei in urmatoarele doua:

a. Intern am dreptul la opinia mea (da, in unele cazuri psihicul are nevoie de o imagine cu care sa opereze - chiar si doar cu caracter vag);

b. Extern sunt dator sa imi imbunatatesc opinia. Sa caut constant, cu fiecare ocazie sa gasesc o versiune mai coerenta, mai apropiata de adevar a opiniei.

Ajuta sa nu se mai simta fiecare "dator" sa stie ceva despre orice, sa nu se mai simta "dator" sa isi apere orice opinie, indiferent de cat de solida este si ajuta sa se restabileasca o comunicare in societate bazata pe competente, nu pe orgolii, pe lupte emotionale de autoprotectii.

Ar ajuta sa fie mai apreciat social cel care incearca sa afle cum stau lucrurile decat cel care da cu pumnul in masa ca e ca el, chiar si cand afirma in aceeasi fraza ca nu stie nimic pe subiect dar asa crede el.

Ar ajuta sa se modifice imaginea despre opinii, sa se inteleaga ca opiniile sunt temporare - in functie de nivelul de informatie, de nivelul de atentie si energie de care dispunem in acel moment pentru acel subiect. Opinia nu reprezinta identitatea noastra ci e relationata cu cat am investit intr'un subiect... combinat cu cat noroc am avut sau nu sa primim informatii corecte pe el.

Identitatea noastra cel mult o corelam cu valorile pe care le practicam(!) - nu cele cu care doar ne laudam la bere, nu cele pe care le aplicam de parada doar atunci cand nu ne costa nimic.  

.

Votul ND si reculul emotional - din cei dominati de emotie, in dauna logicii

 

Fiind perfectionist (mai spre maladiv) am o viata intreaga de experienta cu decizii pe care ulterior sa le reevaluez ca gresite. Pentru ca evident, nimic nu e perfect. (Asta cu perfectionistul la nivel maladiv nu e scoasa din privit pe pereti si visat la nemurirea sufletului ci cand SRI m'au chemat fiind interesati de mine mi'au dat niste "teste" de psiho - asta cu perfectionismu' fiind una din cele vreo 3-4 dude gasite, si nu e asa de bine cum suna.)

So, cum ziceam - am un trecut glorios de regandire a deciziilor, din care am invatat cate ceva. 

Cum ar fi faptul ca exista un aspect al fiecarei decizii: a fost luata cu un motiv, ca asta era cea mai buna decizie pe care o puteai lua la acel moment, cu acele informatii, cu acel set de valori, si foarte important - cu acel nivel de stres(!).

Daca gasesti o greseala in decizia anterioara incerci sa retii sa o eviti pe viitor si basta. Nu te apuci sa dai cu parul fara sa te uiti ce faci.

Sunt multi care "regandesc" (fara sa gandeasca de fapt, ci doar reactionand emotional) votul pentru ND. In acele conditii, cu Simion vs ND... nu era mult de facut. So, please chill... Era oricum varianta mai buna la acel moment, singura. 

Am vazut lamentari penibile de genul "s'a folosit de noi". La fel de bine ne'am folosit noi de el o perioada, sa evitam o prapastie iminenta. 

Am vazut "reevaluari" ale anularii turului intai... pe baza rezultatului turului doi. Mes amis... anularea unui tur nu o analizezi in functie de ce s'a intamplat ulterior ci in baza faptului ca a fost o alegere manarita - de s'a vazut din galaxia vecina. Manarita cu resurse ruse si chineze, cu fonduri uriase, pentru un candidat care a declarat zero lei. 

Si tot felul de afirmatii razna doar pentru ca a fost o investitie emotionala mare care fiind inselata acum creaza un recul la fel de mare.

Inteleg ca e contra naturii umane dar hai macar in lucrurile serioase sa folosim mai mult ratiunea decat emotia.

Evolutia lumii

 Trebuie sa notez ziua.

Mi "se creaza" (pe model - am avut doua bile, una s'a(!) pierdut, una s'a(!) stricat) din cand in cand discutii pe subiecte contradictorii pe ani de zile.

Cu oamenii inteligenti. Well, cei mai inteligenti pe care ii cunosc - cel putin.

Acum 5 minute unul dintre ei (fost olimpic international mate) imi face o comparatie intre "atunci" si "acum" si concluzioneaza zambind "deci se pare ca lumea nu evolueaza, cum zici tu". 🙂

Discutia istorica intre noi - de vreo 13-14 ani incoace - fiind invers.

El fiind cel care sustinea ca nu e adevarat, ca lumea evolueaza si venea cu tot felul de argumente fragile, care circulau, in moda timpului. I'au luat vreo 13-14 ani. 

Iar eu spuneam ca este doar un progres de comfort tehnologic, in timp ce la nivel social si psihic, la nivel de valori, de norme, de comportament uzual, de calitatea vietii (pe sectoarele non-tehnice) este un trend de decadere calitativa. 

Si iata am clarificat inca un subiect.

Acu' singura duda e ca nu am atatia ani sa petrec cu fiecare in parte. So... cum facem?

(btw, pt cei cu teoria youth-romantische-stuff, sustin asta dinainte de a atinge vreo varsta la care sa fie posibila vreo romantizare a pierdutei tinereti)

Oh, inca o coincidenta. Toxica.

 De cateva zile ma frecventeaza ideea cresterii disfunctionalitatii emotionale a unei parti mari a societatii occidentale.

a. O sursa (evident nu singura, dar una consistenta) putand fi acea teorie a "manifestarii pentru eliberare" - care psihologic si neurologic face fix pe dos. Cu un AI am strans cateva argumente:

"Antrenarea neurobiologică a furiei: Prin promovarea ideii că furia trebuie „scoasă afară” (prin țipete, confruntări agresive, spart obiecte), mai multe generații au fost învățate să își accelereze răspunsul de tip fight-or-flight în loc să îl calmeze. Practic, s-au format generații de oameni cu un prag de declanșare (triggering) mult mai scăzut.

Confuzia dintre validare și manifestare: Un efect secundar major a fost că oamenii au început să creadă că „dacă simt asta, am dreptul să o manifest zgomotos”. S-a pierdut distincția critică dintre a-ți recunoaște o emoție (sănătos) și a acționa impulsiv pe baza ei (disfuncțional).

Incapacitatea de a tolera disconfortul (Distress Intolerance): Modelul hidraulic („dacă nu scot furia acum, ma'mbolnăvesc”) a creat o teama irațională de propriile emoții negative. Oamenii au devenit incapabili să stea cu o stare de frustrare sau tristețe timp de câteva minute fără să simtă nevoia acută de a reacționa sau de a exterioriza imediat."

b. Mi'a trecut prin cap sa aflu cine a nascut teoria, cine a popularizat'o (e un obicei al meu de vreo 20+ de ani, cand gasesc o teorie care a creat sau creaza efecte toxice in societate sa ii caut sursa).

Si well, cu exceptia lui Aristotel - care vorbea despre un efect catarhic al teatrului... avem:

"Fundamentul Psihanalitic: Josef Breuer și Sigmund Freud

Josef Breuer: Este considerat pionierul „metodei catartice” (talking cure). Lucrând cu pacienți histerici (celebru fiind cazul Anna O.), Breuer a observat că readucerea aminte a traumelor sub hipnoză, însoțită de o descărcare emoțională intensă (abreactie), ducea la dispariția temporară a simptomelor.

Sigmund Freud: În lucrările sale timpurii (precum Studii despre histerie, 1895, scrisă împreună cu Breuer), Freud a preluat modelul hidraulic al psihicului: emoția reprimată este ca un abur sub presiune într-un cazan. Dacă nu este eliberată (abreactie), presiunea explodează sub formă de nevroze sau simptome somatice. Deși Freud a abandonat ulterior hipnoza și catarsisul pur în favoarea analizei viselor și a asocierilor libere, ideea că „presiunea emoțională trebuie evacuată” a rămas adânc înrădăcinată în cultura populară.

3. Vulgarizarea și popularizarea în secolul XX: Psihoterapia Umanistă și Experiențială

În anii '60–'70, ideea descărcării fizice a furiei a fost preluată și dusă la extrem de mai mulți psihoterapeuți din valul de psihologie experiențială și de dezvoltare personală:

Wilhelm Reich (și ulterior Bioenergetica lui Alexander Lowen): Reich susținea că traumele și furia se blochează sub formă de „armură corporală/musculară”. Terapia bioenergetică încuraja pacienții să lovească saltele, să țipe sau să facă mișcări corporale violente pentru a debloca energia emoțională.

Arthur Janov (Terapia Primală / Primal Scream): Janov a devenit celebru susținând că nevrozele pot fi vindecate doar dacă pacientul accesează durerea refulată din copilărie și o eliberează printr-un țipăt visceral (Primal Scream). Tehnica lui a fost extrem de populară în anii '70 (fiind adoptată inclusiv de John Lennon).

Fritz Perls (Gestalt Terapie): Deși Terapia Gestalt este mult mai complexă, anumite tehnici derivate din ea (cum ar fi „tehnica scaunului gol” unde erai încurajat să exprimi furia agresiv către o persoană imaginară sau să lovești obiecte) au fost folosite intens pentru „ventilare”."

c.  Sa nu cautati care este sursa acestora, daca toti provin din aceeasi cultura (asiatica)... nu e bine. O sa zica lumea chestii urate, ca atacati oameni nevinovati care distrug societatile altora, dar sunt nevinovati, e (inca) o coincidenta. Doar atat.