.
Insusi himself lui-meme Gabriel Marquez scria in "Povestea tarfelor mele triste" ca:
Deși frigul toamnei începea să pătrundă stăruitor în oasele celor care mai ieșeau din case nepregătiți, uituci în ale calendarului, pe Calea Victoriei multele țărăncuțe proaspăt descălecate se întreceau în a-și arăta pulpele. Mai ales cele pe care soarta le văduvise de un chip armonios căutau cu o râvnă aproape disperată să abată privirea trecătorilor spre alte linii, rotunjimi ale trupului — coapse, fese, sâni și pântece expuse cu o mandrie care inlocuia fosta pudoare.
Își închipuiau că acesta este eliberantul modus vivendi al traiului de la oraș, fără să bănuiască o clipă că nu făceau decât să repete o mașinărie a vanității hranita cel mai ades de ele si de suratele lor din alte cătune, captive ale acelorași iluzii vândute la bucată pe ecranele internetului.
Din loc în loc, câte o haină rătăcită era înlocuită de-a dreptul cu o piesă de lenjerie intimă sau, si mai si, cu ustensile ale unor plăceri întunecate care, cu doar câțiva ani în urmă, s-ar fi consumat doar la adăpostul nopții și al ușilor zăvorâte, astfel aratandu'se lumii in uniforme care pana de curand erau apanajul prostituatelor sau al celor care imbratisau BDSM'ul. Oare cate dintre ele foloseau corect simbolurile cu care se afisau?!
Sau nu. Probabil nu Garcia Marquez a trecut ieri pe Victoriei.
Probabil ca nu.
Probabil ca daca era chiar citat erau chiar si ghilimele.
.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.