.
"Am dreptul la opinia mea!".
Asta e o "mantra" de mare succes care in societate... aplicata gresit si cu efecte toxice - multe.
In schimb mult mai sanatos - si pentru societate dar si pentru echilibrul individului este separarea ei in urmatoarele doua:
a. Intern am dreptul la opinia mea (da, in unele cazuri psihicul are nevoie de o imagine cu care sa opereze - chiar si doar cu caracter vag);
b. Extern sunt dator sa imi imbunatatesc opinia. Sa caut constant, cu fiecare ocazie sa gasesc o versiune mai coerenta, mai apropiata de adevar a opiniei.
Ajuta sa nu se mai simta fiecare "dator" sa stie ceva despre orice, sa nu se mai simta "dator" sa isi apere orice opinie, indiferent de cat de solida este si ajuta sa se restabileasca o comunicare in societate bazata pe competente, nu pe orgolii, pe lupte emotionale de autoprotectii.
Ar ajuta sa fie mai apreciat social cel care incearca sa afle cum stau lucrurile decat cel care da cu pumnul in masa ca e ca el, chiar si cand afirma in aceeasi fraza ca nu stie nimic pe subiect dar asa crede el.
Ar ajuta sa se modifice imaginea despre opinii, sa se inteleaga ca opiniile sunt temporare - in functie de nivelul de informatie, de nivelul de atentie si energie de care dispunem in acel moment pentru acel subiect. Opinia nu reprezinta identitatea noastra ci e relationata cu cat am investit intr'un subiect... combinat cu cat noroc am avut sau nu sa primim informatii corecte pe el.
Identitatea noastra cel mult o corelam cu valorile pe care le practicam(!) - nu cele cu care doar ne laudam la bere, nu cele pe care le aplicam de parada doar atunci cand nu ne costa nimic.
.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.