Lumea proximitatii socio-cultural-comportamentale

.

Omul a ramas in urma vremurilor pe care le’a creat.

Am spus omul, dar vizam individul. Si mai e si cu o mare – fiind la incept de propozitie.

In fine... individul, indivizii din ultimile sute de ani au “creat” o lume mare, din ce in ce mai mica. 

O lume mare – cu enorm de multi membri – devenita mica prin crearea numeroaselor posibilitati de miscare, azi parcurgand cu mare viteza zone imense, atat ca spatiu cat si ca diferente socioculturale.

Iar individul... a ramas in urma. El continua sa traiasca pe baza proximitatii socioculturale. Si mai exact prin aspectul comportamental al partii culturale. Un fel de proximitate socio-cultural-comportamentala. In conditiile in care comportamentul in societatea de astazi este impins catre reactia barbar-animalica, indepartandu'se de "cenzura" culturala e unei educatii... JJ Rousseau si Freud topaie fericiti!

Afilierile sociale sunt bazate pe aseamanarea in manifestarea comportamentala. Firesc? Firesc. Da, atunci cand ne alegem partenerul / partenera sau prietenii.

Dar cand acesta ajunge criteriu de selectie a partenerilor din viata publica, in politica, in zona muncii... avem de a face cu o ignorare a criteriilor de competeneta, de profesionalism, avem de a face cu o variatiune a nepotismului. Nepotism prin asemanare.

N’ar fi dureros daca asemanarea ar consta in idei, valori, principii. Insa prin natura multimii este vorba de asemanarea in prostie, nonvalori, in lipsa de principii.

Astfel, individul de azi gestioneza cu mecanisme arhaice - incompetente o lume care prin imensitatea ei cere pentru gestionarea ei mecanisme avansate-competente.

 .