..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

miercuri, 21 octombrie 2015

Minte vs Creier

.
Zicea Herr Jung ca Herr Nietzsche a patit’o fiindca  ales sa vorbeasca celor multi / public despre ceva de nerostit in asemenea situatii: Nietzsche vorbise naiv si imprudent despre acest arrheton, lucru de nenumit, ca si cum totul ar fi fost in ordine. Eu am vazut insa foarte curand ca de’aici nu poti avea decat experiente proaste.” (CG Jung - Amintiri, vise, reflectii)
Da, sunt lucruri despre care este mai bine sa taci dar... ce pana mea... inainte cu curaj! Mai rau decat a fost nu are cum sa fie (and no, tha's not a fuckin' challenge mein Herr).

Pentru ca se intampla din nou.

O idee pe care am avut’o undeva pe la 22-23 de ani o gasesc azi la un nene foarte laudat, neurolog, psihiatru si mentionat ca filozof. Dumitru Constantin Dulcan – cel care in anii ’80 a facut valva cu o carte. Inteligenta Materiei.

Ideea (comuna) ar suna cam asa: creierul nu este cel ce genereaza mintea ci este un receptor care face legatura intre cele doua componente “ale dualismului lui” Descartes: materie si spirit. El (neurologul) o spune cu alte cuvinte, dar cu acelasi principiu – creierul este receptorul mintii.
Cand am spus ca de fapt creierul este receptorul in plan material al componenetei noastre imateriale – spirit / eu / sine (cum vrei sa o numesti)... lumea nu a dat pe spate. Cand o spune nenea Dulcan: Bang! Delir.
De unde diferenta? Probabil pentru ca indivizii functioneaza pe baza proximitatii de care spuneam anterior. Nenea asta a fost (este) suficient de aproape de cei multi acceptand / reusind / fiind capabil de inregimentare in doua aparate puternic gaunoase: cel militar si cel de invatamant (ambele cerand niste aplecari, niste crunte contorsionari ale coloanei vertebrale). 

Oricum, interviul cu nenea asta mi’a dat ocazia de a ma mai intoarce putin prin subiecte vechi, prafuite si vad ca am / gasesc idei noi. 

Diferenta intre inteligenta si intelepciune. Am mai avut in timp cateva definiri ale relationarii celor doua dar azi am ceva nou.

As spune ca am avea pentru creier doua categorii mari de functii: materiale (mecanice) si eterice. 

In functiile materiale le’am avea pe cele care se ocupa de mecanica corpului fizic, de logica, si de o anumite tipuri de memorie.
In functiile eterice am avea: functia de receptor (cu doua lungimi de unda: a ego’lui si a... Intregului), functia intuitiei (ar putea fi o derivata  receptiei Intregului), functia memoriei (complementara cu memoria materiala).

Inteligenta este antrenarea functiilor materiale (mecanice) ale creierului – antrenarea electrochimicului, muschiului. In timp ce intelepciunea este antrenarea capacitatii de receptie. 
Intelepciunea necesita intelegerea – fie si tatonata – a Intregului.

Simt ca mai lipseste cel putin un element de aici.
Momentan insa, ceea ce am imi lamureste deja cateva lucruri.
De ce se comporta atat de contradictoriu memoria mea.
Cum se face ca indivizi cu o logica peste medie si o memorie puternica sunt in zona negativa din punct de vedere al intelepciunii.
Cum se face ca indivizi lipsiti de logica dau uneori dovada de intelepciune.
Si ca avand resurse fizice limitate, un antrenament excesiv al logicii duce la limitarea resurselor pentru celelalte functii ale creierului, la limitarea capacitatii de atingere – tatonare a Intregului.
O nedezvoltare, o limitare a capacitatilor eterice duce la un comportament egoic – superficial – animalic.
O dezvoltare a functiei receptor limitata – centrata pe comunicarea cu ego’ul...

...si tot asa.

Probabil voi atasa aici si interviul, dupa ce il termin, momentan m’am oprit pe la minutul 18.
.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

spui, semnezi.