regat pentru cal, cunoastere pentru ciorba si faima pentru suflet.

pentru cateva zile am avut o viata normala. cat de placuta e normalitatea...

Tolstoi spunea candva ca “as da toata cunoasterea, toata faima mea, pentru a sti ca cineva ma asteapta cu ciorba calda acasa si isi face griji pentru mine”. cateva zile am fost un Tolstoi implinit. am avut acasa, am avut cineva, am avut ciorba, am avut caldura.

apoi a aparut, din nou, kafka. splendoarea absurdului. de altfel, un film, procesul (dupa kafka) m-a ajutat sa trec din nou in lumea realitatii lui tolstoi. pe post de anestezic.

ca sa rezist trecerii de la visul lui tolstoi la realitatea lui tolstoi m-a ajutat kafka. pentru asta ii multumesc, si ii promit ca nu il voi mai injura peste tot pe unde dau de el, ci voi da ingaduitor din cap, murmurand ceva neinteligibil.

de la prima intalnire cu el, cu kafka, l-am luat la palme. pentru ca in carti eu caut solutii. sau frumosul (in orice forma poate exista), pe cand individul asta ma intoxica cu un absurd dus la paroxism. insa, iata, ca absurdul lui poate fi util. el poate usura acceptarea absurdului realitatii, iar daca mai pui ca la kafka ai macar de a face cu un absurd iluzoriu – devine deja dragut. cute. iar acum ma gandesc ca in urma cu cateva nopti deja gaseam coerenta in absurdul lui kafka – ceea ce evident inseamna ca am luat-o razna si devin un om normal.

pentru cateva zile cineva m-a asteptat acasa cu ciorba calda. pe langa asta, faptul ca nu ne-am culcat impreuna, nici nu mai conteaza.

multumesc ana.

______________
ps. tolstoi sa ma ierte. cred ca de fapt citatul era cu "suflet cald si masa seara". sau "... ma asteapta un suflet acasa, cu masa calda..." dar conteaza mai putin, oricum, cine mai face zilele astea deosebirea intre suflet si ciorba?