Dezamagiri

.

Ce ne mai dezamageste zilele astea. In afara de oameni.

Un film laudat. Gravity.

O carte laudata. Si a unui tip care cu alta ocazie m’a incantat. Douzazecisipatru de ore din viata unei femei a lui Stefan Zweig (care ma incantase cu Triumful și tragedia lui Erasmus din Rotterdam).

(Un telefon laudat. HTC One S.

Un ultrabook laudat. ASUS UX31A.)

Gravity. Inchipuie’ti ca omul al carui discurs te enerveaza cel mai mult (prin cretinatatea lui) iti vorbeste cu o voce placuta, impresionanta. Discursul ramane la fel de cretin.

Nici nu vreau sa intru in puzderia de aberatii din film, fiecare element de suspans fiind creat previzibil, penibil, ilogic.

Cartea lui Zweig… plata, goala, emotie fara substanta, emotie creata din superficialitate. Absolut nimic, timp pierdut.

Pentru ca atunci cand suferinta are un scop, un sens, o cauza nobila – da – merita atentie.

Dar cand suferinta este provocata de prostie… de imbecilitate… tratament cu pilula de 9 mm administrata oral.

.