Fara argumente, doar concluzii

Evreii se pot considera razbunati. Bine, nu pe germania, ci pe europa si america. Cumva indirect, dar tare incurcate sunt caile psihanalizei. Freud al lor desi a scos capul ca un ghiocel (negru) in austria, nu a lovit atat de mult germania, se pare. Ci europa si america – martori cvasilinistiti in fata lagarelor naziste. Si nu ma refer evident la a o liniste a lor postbelica – ci in belum (nu mai stiu, un l sau doi – oricum vom vedea mai departe de ce n’ar conta).

Pai spun asa chestie iritanta pentru multi, fi’n’ca psihanaliza lu’ freud a facut iata ravagii in mintile si sufletele acestora (america, europa). Si culmea, inca mai face. Ca orice chestie nascuta din studiul unor dezechilibre si aplicata la scara larga indiferent daca acea scara – respectiva populatie – are sau nu acele dezechilibre. Cea mai potrivita paralela pe care am gasit’o de’a lungul timpului a fost urmatoarea: la diabetici s’a observat o insuficienta, pe care o tratam cu insulina. Pasul urmator este de a aplica injectia zilnica cu insulina intregii populatii. Cam de asta beneficiaza oamenii ce se aseaza pe canapeaua psihanalistului freudian.

La noi unul din mai marii dregatori acestui tip de “tratament” iaste musiu zamfirescu. Care functiona si ca profesor la facultatea de filosofie (ori drept? cursul se tinea la drept, la opera...) cu ceva ani in urma. Pe vremea cand ma plimbam ca persoana particulara pe la tot felul de cursuri, din tot felul de facultati ce mi se pareau, ori auzeam ca ar fi demne de a fi... auzite. Si la mijlocul cursului in care mr zamfirescu facea o paralela (asemanari si deosebiri) intre freud si jung, deoarece tipul imi fusese prezentat ca persoana particulara, mi’am permis sa’l intreb ce tip de psihanaliza practica. El imi spune ca freudiana. Putin cu neuronul in imponderabilitate il intreb de ce, doar in cursul lui se vede clar ca freud isi fundamenteaza toata teoria (era sa zic cunoasterea, ptiu!) pe baze foarte negre, in timp ce jung face intr’adevar o treaba onorabila. Raspunsul lui a fost naucitor: “fiindca jung nu a lasat metoda!”. Neuronul meu depasise nivelul de imponderabilitate – ajunsese in stare de efervescenta zglobie. Drept care l’am intrebat uluit, pentru a ma asigura ca am auzit bine, ca ne’am inteles reciproc intrebarea si raspunsul cu corectitudine: “adica faceti un lucru rau pentru ca nu aveti metoda pentru cel bun?”. Tipul a zambit cel putin distant, daca nu rece si a spus ca pauza s’a terminat, e timpul sa reia cursul. Mai tarziu am aflat ca studentii care asistau la discutie s’au simtit razbunati in acel moment – si pe ei ii ardea aceeasi intrebare – dar datorita statutului lor nu’si permiteau...

Psihanaliza freudiana a inceput din fasa sa piarda teren. Iar prin anii '80-'90 a cam pus'o de mamaliga. Insa datorita aplecarii omului comun catre vulgar, catre animalic, inca mai are adepti si descopar uimit ca desi din anii 2000 deja o consideram dusa pe copca, iata, inca mai face victime! Sunt aproape zece ani de atunci... Am mai stat de vorba despre aceasta parere a mea cu un psihiatru pe care l’am cunoscut absolut intamplator. Din pacate el avea o parere si mai proasta decat mine despre acest tip de psihanaliza. Din pacate, pentru ca evident, el cunostea mai mult decat mine in domeniu. Parerea lui finala era ca pentru oamenii care ies cu mult in afara limitelor firescului, psihanaliza freudiana le poate fi de ajutor pentru o “legare la tarm”. Insa pentru cei ce au pretentia de a iesi in larg, de a naviga liberi... psihanaliza freudiana este o piatra de mormant. Resursele interioare sunt recanalizate, orientate doar pentru obtinerea unui comportament normal... de rumegatoare in staul. Odata obtinut acest deziderat, mai mult nu se mai poate face. Omul nu mai are resurse pentru mai mult, convingerile sale au fost deja cimentate intr’o anumita structura...

Ce a mai facut freud in eruopa si america. Pai a fost unul dintre cei ce a sustinut ca omul nu are la baza nimic pozitiv, ci o structura abjecta, de animal in calduri pus pe anihilarea inamicilor. Si dupa ce il luam in brate, si ii permitem sa ne stea in biblioteci, sa ne “creasca” tineretul ne intrebam cum “cum, naiba, au ajuns oamenii informati, inteligenti, morali, atenti la valori etc sa fie de rasul lumii?!”. Pai uite asa au ajuns. Cu freud si inca alti cativa in brate, orice neica-nimeni (de care e plina lumea) poate argumenta ca acestea (morala, valorile) sunt niste fite, niste fanfaronade de salon, bune de rasul lumii. Ca de fapt omul e un simplu animal futacios, chinuit de negative , ba chiar maladive conveniente culturale. Vox populi!