Indubitabil!

.

de pe mail:

Un nou studiu guvernamental finantat prin fonduri europene si desfasurat pe o perioada de 10 ani a concluzionat ca trei sferturi din populatia Romaniei inseamna 75% din populatie.


firesc, lipsa de surprindere este mai putin legata de rezultat, cat de sursa si amplitudinea studiului. ...ba inca putin si voi fi suprins de corectitudinea rezultatului!

.

Oportocraţia

.

Aristocratia teoretica, cea greaca, in care se afirma ca sistemul politic este bazat pe “conducerea celor mai buni”, a ajuns prin punerea in practica sa fie transformata pana chiar si la nivel de concept (!) in aristocratia moderna, unde se stipuleaza ca anumiti indivizi se bucura de mari privilegii in virtutea originii lor.
Uriasa distanta de la idee la aplicare.

Aristocratia, birocratia, democratia, meritocratia, plutocratia, tehnocratia... – si celelalte ...craţii imaginate, gandite, ca solutii – au ajuns in lumea reala, in aplicare, o singura forma de guvernamant: Oportocratia (aparatul de guvernare apartine oportunistilor). Nu cautati pe gugle sau in dictionare termenul.

Fiecarui sistem - care pe planseta proiectantilor continea ingredientele necesare unei lumi mai bune - i’a lipsit impermeabilitatea la oportunisti. Desi teoretic unele erau concepute avand in vedere si acest aspect, in realitate si’au dovedit impotenta in acest punct.

Iar cu timpul sistemele au fost concepute in avantajul oportunistilor. Probabil s’a incercat ideea “daca nu’i poti invinge, zapaceste’i!” (asta considerand ca a existat o ratiune coerenta la baza crearii sistemelor moderne, considerand ca democratia ar fi o teorie moderna). Dar oportunistii nu se zapacesc atat de repede.

Iar nicaieri nu stiu sa fi existat un sistem social care sa fie o pepiniera de oportunisti ca in estul comunist. Din start, comunismul in estul europei nu s’a afirmat prin idealisti, cum ar fi fost cazul. Idealistii au fost doar masa de manevra, tinuta departe de frâie. Aparatul conducator superior (decizional) era compus din oportunisti pana la ultima sa piulita.

Oportunisti care in ’89... firesc, prin definitie, au avut o usurinta (...indescriptibila) de a se plia pe noul sistem cerut de... ambient.
Mai ales fiind vorba de un nou sistem bazat pe capital. Ori detinatorii de capital fiind deja ei, oportunistii cocotati in varful vechiului sistem. Toate tipurile de capital, cu cateva mici exceptii – de capital intelectual, care oricum pentru utilizare are nevoie si de finantare.

Astfel incat dupa 15 ani, topul 300 al celor mai bogati indivizi este compus majoritar din ei. Din cei care au lucrat in comertul exterior, management si comert interior, cei cu relatii cu factori de decizie ai epocii precum sistemul PCR bazat pe pile, cunostinte, relatii... (sursa wallstreet) adica intr’un cuvant oportunistii sistemului, pentru care o burta proprie mai plina decat a celorlalti justifica orice actiune.

Iar pentru ca a venit vorba de pile, cunostinte, relatii. M’am saturat sa tot aud de tot felul de tare specific romanesti, cand vorba does not matter what you know, but who you know nu este nici romaneasca, ba nici barem in limba romana! Aceasta este pur si simplu o fateta a firii umane in functionarea ei sociala.

Revenind la cei 300, de un cinism perfect mi se pare afirmatia – din aceeasi sursa citata mai sus – care ne instiinteaza ca:

“Odata cu aderarea la Uniunea Europeana, un al doilea val de bogatie va intra in sistem, reprezentat de ajutoarele nerambursabile acordate de Bruxelles. Lor li se vor adauga investitii directe cel putin egale ca valoare. Aceasta realitate creaza* o noua oportunitate pentru cei care fie erau prea tineri, fie nu au fost suficient de bine plasati pentru a profita suficient de prima oportunitate. De aceasta data, regulile sunt scrise astfel incat maxim 80% din suma sa ajunga la cei 300, dar cel putin 20% sa ramana disponibili pentru a genera o noua generatie de persoane care sa dispuna de resurse mult peste medie. Iar tipul de caracteristici personale ce vor acorda avantaje fata de restul lumii este complet diferit decat in 1990, insa similar cu cel emergent dupa 2000. Adica vor fi favorizati cei capabili „sa faca bani cu capul si prin modul in care creaza* relatii intre oameni”.”

Pasamite ei ar vrea sa restabileasca raportul pareto, care ar fi chiar just dpdv social! Iar restabilirea unui echilibru nu s'ar face prin apasarea pe cealalta parte a balantei, ci prin... adieri blajine.

Deci occidentul sprijina tinerii, afacerile bazate pe idei si competenta, nu pe sistemul de cunostinte al oportunistilor fosti comunisti. El (occidentul) face acest lucru asigurand prin modul de scriere a regulilor (!) ca partea leului va ajunge la... oportunistii de cariera care deja au depasit raportul Pareto, ajungand ca 5% din populatie sa controleze peste 90% din bogatiile tarii (sursa... wallstreet!). Nu pare nimanui ciudat modul in care ue incearca sa reglementeze lucrurile, asigurand un cash flow catre aceiasi fripturisti care au mentinut si sistemul comunist?

Oare acest lucru nu arata explicit faptul ca factorii de decizie ai ue sunt constienti ca nomenclaturistii nu erau inregimentati ideologic, ci oportunistic? Si constienti de acest lucru nu le ofera in consecinta aceeleasi pozitii de control economic al societatii... prin insusi modul de scriere a regulilor de impartire a fondurilor europene!?

Iar legea oportunismului a fost pompata in mentalul social cu forţă, prin mass-media, azi neparandu’i’se nimanui anormala afirmatia “oportunitatile nu trebuiesc ratate!” Cel care este in stare sa nu rateze nicio oportunitate este azi un individ model.

Au disparut istoriile vechi in care intriga era data de conflictul principiilor, oportunitatile fiind ignorate cu buna stiinta in vederea unui bun mai mare, mai larg, unui greater good.

*creaza - corect creeaza (corectare facuta de corectorul gramatical al blogului, voi povesti despre el la un moment dat).

.

rrom, rom, Romania?

.

Tanti Cara a scris un mic articolas care m’a facut sa pun o intrebare pe care o tin pe sinapsa de ani de zile:

Grecia a putut, si a si gasit de cuviinta sa creeze un mare conflict cand Macedonia si’a ales numele de... Macedonia, pe motiv ca acel nume face parte din fondul grec...

Insa despre asemanarea dintre Romania la rromi... nici un oficial al statului nu s’a auzit sa fi depus vreo contestatie...

Ma intreb acum... maimutareala asta cu rromi... are si vreo baza legala, s’au inscris undeva intr’un opis de nume de populatii termenul asta? Sau este o abureala mass-media, iar in tampenia ce o guverneaza s’a gasit de cuviinta ca da bine (din nou) sa fii mai catolic decat papa si sa creezi confuzie intre numele tarii tale si cel al unui neam despre care intreaga europa vorbeste nu numai printre dinti ca ar fi un flagel. (inainte sa ma acuze cineva de rasism, sa asculte rfi in limba franceza, interviurile cu demnitari francezi, italieni... europeni)

S’a uitat cineva la olimpiada, la sport international... vreodata? Cand concureaza romani au vazut ca scrie rom? Crede cineva ca exista straini care fac diferenta datorata unui r in minus care oricum nu ar avea loc, fiind acceptate numai trei caractere?

Deci... de ce statul roman nu a reactionat la denumirea de rrom?

ps. pt tanti Cara: am descoperit cu uimire, cu cativa ani in urma, ca Romania exporta masiv produse textile. Si sunt convins ca mai sunt si alte chestii pe care nu le stim, dar se exporta in draci.

pps. ah, uitam corectarea de baza pentru articolul veronicai. nu sunt cateva sute de ani, ci cateva decenii in care romanul a fost obisnuit cu sistemul munca'n zadar.

later edit. si nu i se pare nimanui cretinoida treaba ca noi nu mai avem voie sa le spunem tigani, ci rromi, in timp ce ei intre ei se apeleaza numai cu tigane, nefolosind vreodata rromule?

.

...

.

De cand a disparut cenzura, a disparut un anumit tip de umor. Cel care aparea in discutiile fara cuvinte. Cel din discutiile punctelor de suspensie, al comuncarii corporale, al intelesurilor nerostite.

- Ai auzit...?, miscare larga cu capul spre stanga.
- Despre...?, ridicarea lenta barbiei.
- Pai..., pieptul umflat.
- Da' oare chiar...? sprancenele usor ridicate.
- Nu stiu, poate..., privirea coborata la semiinaltime.
- O fi..., fata usor inaltata.
- Neaparat!... barbia impinsa spre inapoi.

Samd. Toma Caragiu era un maestru al acestui tip de discutie.

Ma indoiesc ca astia mai mici il mai pot intelege!

.

Rosturi

.

Decat o viata comuna, mai bine lipsa.

Iar daca nu exista posibilitatea de a ridica viata la extraordinar, de a’i da o semnificatie inalta, atunci cu siguranta coborarea ei in tragic ramane preferabila ordinarului, banalului.

Cred ca asta a fost tata.

Sau poate proiectez. Poate asa vad doar eu lucrurile, si pentru ca este un algoritm care explica atat de bine pasii lui... i'l imprumut cu generozitate.

.

Si alte mecanicitati

.

Adineauri am realizat ca mi’e foame. Un gand a intrebat “bun, unde gasesc ceva mancare?”. Fiind la birou, pe gugle dupa rafael sotomayor, am avut intentia de a cauta, tot pe gugle… si mancare! Nu firma de catering, ci mancare in sine.

Similar, cu ani in urma, dadeam primul ajutor pe marginea unei sosele, intr’un accident de la constanta spre bucuresti, unei fete. Cand inventariam ranile, ca sa aflu care sunt cele mai periculoase si am ajuns la antebratul cu o parte din el smulsa, m’am oprit un moment intrebandu’ma unde sunt venele. Vedeam tendoanele sfasiate, trebuiau sa fie si venele prin preajma. Ceilalti imi spun ca nu m’au vazut oprindu’ma in loc, ca m'au vazut miscandu'ma cap-coada cu o viteza deosebita, insa eu stiu ca am facut’o. Si ea a avut timp sa imi vada privirea si sa urmareasca directia ei. Cand a descoperit starea in care ii era mana, s’a ghemuit pe ea, umpland rana cu pamant, cu iarba uscata, cu tot felul de mizerii. Atunci, in creierul meu un gand a spus “Am gresit, trebuie sa o iau de la inceput! Sa restartez! Sa dau inapoi la ultima salvare!”

Folosirea computerului creeaza automatisme mentale ciudate…

.

Zile fara sir

.

Te trezesti. Te duci la munca fara chef. Stii ca nu te asteapta nimic interesant acolo, nimic care sa’ti testeze limitele, nimic care sa ti le forteze, sa ti le impinga mai departe.

Ajungi. Si stai. Stai la birou. Faci nimicuri. Rezolvi lucruri a caror rezolvare o stiai deja. A caror rezolvare nici macar nu ai gandit’o tu. Ti’a fost data odata cu biroul.

Si astepti. Astepti sa se termine ziua. Sa scapi de plictiseala. Sa se termine. Astepti. Astepti.

Pleci acasa.

Ajungi.

Dupa 8 ore in care ai trait asteptand sa se termine (undeva pe fundal), asteptarea a devenit mecanica. Deja nu o mai constientizezi. Fara sa realizezi, acum astepti sa se termine ziua. Faci mici chestii colorate, tragi cu maimuta’n baloane, te uiti la un film, nimicuri in continuare, mecanic.

Faci nimicuri asteptand sa se termine. Asta faci zilnic 8 ore la munca, tot cu asta continui si acasa, mecanic. (mai ales intr'o casa in care de un an de zile asteptai sa se termine. cancerul. atat a fost? doar un an?)

.

Pitesteni undercover

.

Mica poveste. Tocmai auzita la o sueta.

A, pai in viena n’am avut probleme, m’am descurcat cu engleza. Ba chiar am intalnit pitesteni. Ca unu’ dintre noi injura la telefon la greu in tramvai.
I’am zis "ba, mai incet!"
El "eh, cine o sa ma inteleaga?"
Niste tipe de alaturi: "pai noi!"
Se rade.
Ele intreaba: "de unde sunteti, baieti?"
Noi: "din bucuresti".
Ele: "ah, noi suntem din pitesti."

Acum rad cei care asculta. Fiindca ei stiu ca el e de fapt tot pitestean. Tipul adauga: ba’ da chiar toti cinci eram din pitesti!

Dar au zis toti in cor ca’s din bucuresti! Ah, de cate ori nu auzi d'astia spunand noi, bucurestenii stim ca... - si vorbind tampenii pe langa subiect...
Din ce motiv se declara bucuresteni?

Ei chiar se credeau bucuresteni daca locuiau aici de cativa anisori? Sau incercau sa para mai tari? Sau le era jena de pitesti?
De ce ar zice un om ca este din alta parte, decat din cauza unei jene? Si daca ar avea mintea la locul ei de ce le’ar fi jena de pitesti?

Provinciali de multinationala...

.

ninge

.

si mi'aduce aminte de

şi pinguin să fii, focă sau urs polar/ şi tot nu te-ai bucura că ninge iar//
(http://ivcelnaiv.blogspot.com/2010/03/sms38.html)

.

Domnu' albit

.

Gugle imi zice cate’un banc din cand in cand.
Adineauri mi’a zis ca:

Un domn la vreo 35 de ani, albit tot in cap de greutati, se duce la farmacie.
C. -Buna ziua!
F. -Buna ziua!
C. -Aveti Verde de Paris?
F. -Da,avem! Dar la ce va trebuieste?
C. - Pai,as vrea sa-mi otravesc soacra!
F. - Aaaa, nu, nu se poate, nu pot sa va dau otrava asa.....nu,nu...
C. - Va rog, nici nu stiti ce soacra am! (si scoate din buzunar o fotografie cu soacra-sa si o arata farmacistului)
La care farmacistul, grabit, spune:
− Pai de ce nu spui domnule ca ai reteta, se poate!!!!!!

Evindent, nu e nou bancul, dar nu puteam sa trec de primul rand. “Un domn la vreo 35 de ani, albit tot in cap de greutati”...

Am aflat ieri - alaltaieri ca nu poti iesi din tara cu adeverinta provizorie de identitate! Ha!

.

Curiozitati cu nume

.

Citeam presa de dimineata. Si asa ni s’a nascut intrebarea diminetii.
Cum de s’au captusit nemtii cu atatea nume? Nu numai in limba noastra avand doua: nemti si germani (daca nu punem la socoteala sasi), dar de la colegii lor de istorie.

Francezii le’au spus allemand, englezii le’au spus germans, cand ei insisi isi spun deutch. Si nici macar nu suna prea apropiat!

Francezii, englezii, italienii au cate un singur nume. Care suna apropiat in limbile celorlalti. Nemtii nu! Ei, cum naiba?

.

iutub

.

fenomenal tipul.

Orasul sau provincialismul?

.

Care este problema a mai mare din cele doua?

Ca provincialii isi traiesc stupid de des cu un sentiment de inferioritate statutul? (chiar si in cazurile in care nu’si recunosc aceasta traire, dar reactioneaza mult mai puternic decat o cer circumstantele, asemeni timizilor care tipa prea tare pentru a’si ascunde timiditatea)

Sau ca orasul in sine este o inventie proasta, exercitand o atractie prea mare, transformand implacabil oameni altminteri normali, comuni, in provinciali fugariti in fiecare moment de ideea de a’si demonstra valoarea?

Fiindca putine lucruri creeaza un comportament mai penibil, mai nenatural, decat dorinta cuiva de a se demonstra intr’una. Se intampla fenomenul de care povesteam zilele trecute, din Castaneda. Forteaza, tensioneaza, pe el si pe cei din jur. Este un om obositor, neplacut.

O idee care mi se pare posibila este ca insasi civilizatia agitata in care traim, efervescenta cu orice pret, cu automate de red bull si cola in statiile de metrou, cu filtrul de cafea obligatoriu dimineata pentru trezirea in forta, cu aceeasi cafea la automatul din hol, pentru uz la fiecare 2-3 ore, este in parte o urmare a valului de transmutare masiva de la sat la oras ce a maturat in ultimele sute de ani lumea civilizata (in realitate – lumea occidentala).

Fiindca odata cu acel val anormalul a devenit normal, prin forta majoritatii. Cand majoritatea era stresata, dornica de succes, dornica de a’si demonstra (inutil) valoarea, si cel mai important – foarte energica, formula de normalitate a inglobat aceste caracteristici.

Iar carmuitorii, fie de orase, fie de uzine, au avut evident motivatia de a mentine, de a institutionaliza ca un must (obligatoriu) acest tip de comportament. Care industrias nu a fost multumit cand a observat ca lucratorul provincial este de la sine mai energic ori mai supus ascultator?

Insa asta e doar o banuiala, revin la frapantele similaritati intre pervertirea umana provocata de comunismul stalinist si cea provocata de multinationalele occidentale.

“Eu nu cred ca exista un european “de nicaieri”. Nu exista decat europeni “de undeva”. Europeni din Franta. Europeni din Germania. Europeni din Romania. Daca nu esti eruopean de undeva, nu mai esti nimic. Sustin asta de cativa ani. Si ma intristeaza sa vad ca unii dintre noi tanjesc sa se “internationalizeze” pentru a scapa de complexul ca suntem niste provinciali ai Europei. A fi “european” nu este o calitate pe care o obtii “vindecandu’te” de calitatea de roman sau lepadandu’te de ea, ci a adauga identitatii romanesti o perspectiva europeana.” nenea Paler.

Niciodata n’am vazut mai clar diferenta de cosmopolitizare dintre orasean si provincial, ca acum, din interiorul unei multinationale care impune nivelarea, anularea specificului local.

Din nefericire, provincialul nu numai ca accepta incomparabil mai usor conduite nenaturale, nespecifice lui, contrare firii neamului sau, ci o face cu zel, energic! De parca asta l’ar ridica cu o treapta deasupra oraseanului, aratandu’i astfel ca ii este superior, ca l’a luat! Sau pentru ca fiind nou la oras, el crede ca si ceea ce i se cere in multinationala face parte din asa este aici, trebuie sa ma conformez! Ei bine, aici nu este asa, si nicaieri nu trebuie sa fie impotriva naturii, impotriva fiintei umane. Daca esti nou aici nu trebuie sa iei totul ca atare, si sa faci tot ce ti se cere, cu ochii legati. Fiindca nu vei fi cu nimic diferit de... dar o iau inaintea povestii.

“Pentru mine cea mai ingrozitoare descoperire a fost sa vad ca nu numai rusii, cu tancurile ne’au impus un regim criminal si stramb. Oare in Securitate au fost numai straini? Ceausescu era inconjrat de straini? Cei care il aplaudau, cei care ii inchinau ode stralucitoare, cei care il pictau intre voievozi, nu erau romani? Arhitectii care au pregatit planurile pentru daramarea sau pentru ascunderea bisericilor, ce erau? Nu erau romani? Medicii care faceau politie ginecologica din ordinul lui Ceausesc erau extraterestri? Magistratii care au trimis sute de mii de romani in temnite si la Canal, nu erau romani? Si pentru ce au facut tot ce puteau? Putin le’a pasat ca Romania se rupe de traditiile ei...” Andrei, coleg de liceu si discutii cu nenea Paler, in Don Quijote in Est.

Cred ca acum este evidenta similaritatea intre pervertirea din timpul comunismului si pervertirea actuala. (Spoiala de romanism de la televiziuni din ultimul timp... e o spoiala. Este acelasi mecanism de vanzari imbracat fals in ie si itari.)

Dar dincolo de similaritatea efectelor exista o similaritate a metodei!
Toti cei trecuti de 30 de ani trebuie sa aiba habar ce inseamna acela un dosar de cadre. Trebuie sa stie ce insemna, inainte de ’89 un dosar curat, origini sanatoase! Iar cei ce nu au trait opaci, stiu ca instalarea comunismului s’a facut prin puternice epurari. Ale clasei intelectuale, ale clasei conducatoare. A intregului sistem. Epurarea insemna punerea in functii a celor cu dosar curat, cu origini sanatoase. Deci direct de la plug. Cu cat fusesei mai aproape de coarnele plugului si de ugerul vacii, cu atat aveai sanse mai mari sa devii ministru. Si dureros, asta nu este o gluma, nu este o banuiala, este istoria.

Lesne de inteles cum cel ce luptase sa ajunga in cativa ani de la plug la scaun de ministru, ori alt scaun similar, va fi luptat si apoi pentru a’si pastra pozitia, in conditiile in care este evidenta incongruenta dintre aptitudini si functie.

Nu degeaba Kremlinul ceruse aceste epurari. Ei stiau cat de mare este zelul provincialului pus stapan peste oras. Asta este raspunsul pentru Andrei la intrebarea “Si pentru ce au facut tot ce puteau?”... Fiindca asta este esenta comportamentului mai catolic decat papa, asta este motivatia celui care face mai mult decat este nevoie, cel care face TOT ce poate!

Si este dureros sa vezi cum, folosind aceeasi unealta - comportamentul dezlanat (adeseori desantat!) al individului stramutat - se impune acum alt model social, la fel de ucigator pentru fiinta umana ca si cel anterior, insa fara ca sa i se mai opuna rezistenta, fara sa mai fie constientizata, afisata, antagonia dintre om si sistem.

Nero nu era nebun. El a stiut ce facea atunci cand ardea orasul. Acel incendiu ar fi trebuit sa ramana ca a mai dureroasa lectie simbolica a romei. Daca iti pui problema unei societati mai bune, de provinciali este aberant sa incerci sa scapi, in consecinta trebuie sa scapi de oras!

ps. (insa la naiba, nu in maniera khmerilor rosii!)

-----------
later edit:
vreme de cateva secole orasul si provincialii au avut o zona tampon. mahalaua. zona de acceptare a unuia cu celalalt. acolo anticorpii si virusurile formau puroiul. (contrar aparentelor, puroiul este o forma de a curata organismul, de a izola infectia) insa acum, aceasta forma de sistem imunitar nu mai functioneaza. trebuie gasita alta forma de a modifica orasul, pentru a proteja omul.

.

Mediocritatea multinationalei

.

Asta nazbatie mare.

Se apuca domnii manageri de multinationala sa ia decizia de a muta un server. Asa, dintr’o locatie in alta. Io ma crucesc, le zic ma voi la ce v’ati gandit de ati ajuns la concluzia asta?, ca inventie mai contraproductiva ca asta nu’mi trecea prin sfarleaza nici cu lama lipita de vena!...

Da’ au facut tot cum au vrut ei. Fireste. E multinationala. Ei stie mai mult decat cate un individ solitar (asta cred ca pleonasm ajunge sa fie in sensu’ in care am folositara cuvintele).

In prima zi de locatie noua, utilizatorii nu pot folosi aplicatia. Neam, deloc, canci.
Si ma suna si pi mini unu’ din cei care luase decizia si imi cere sa vad si eu de ce... asta bazandu’se pe faptul ca nu’mi explicase nimeni cum functioneaza legatura server-client in acea aplicatiune!
Dupa ce il reped in prima faza intrebandu’l pai ce naiba au facut inainte de mutare, analize, teste... de nervi asa la reprezeala il intreb pe ce porturi comunica dracovenia. Ca sa verific daca sunt barem usile deschise in primu’ rand. Asa, ca regula de bun-simt, totusi...
Ok, asta era rezolvarea. In 15 min aplicatia mergea.

Au urmat multe luni in care utilizatorii se plangeau ca merge prost. Pai mi se parea firesc sa mearga prost. Da’ daca asta era randuiala de multinationala, standardele erau respectate. Adica sa mearga prost, dar conform procedurilor!

Intre timp s’a mai intamplat alta duda, cand au ramas cu aplicatia in aer, nu m’au ascultat vreme de o zi si juma’. Dupa care, vazand ei ca habar n’au pe unde sa mai scoata camesa... au incercat si varianta mea. Si aplicatia a mers din nou. Si nici nu era ceva complicat cu care sa ma laud. Era tot o duda din retea, chestii inerente la care te uiti din start cand ai serveru’ si userii in locatii diferite. Dar ei nu, ei convoaca brainstorming si grupuri de analiza! Cand un singur om cu un dram de bun-simt de pe strada, fara cunostinte deosebite, era suficient.

Azi aflu chestie.
Se va fi mutand ‘napoi servaru’!
Insa partea dementiala este motivatia!

Nicidecum faptul ca oamenii lucrau plini de spume. Nicidecum ca asta afecta afacerea, intarzia raportarile contabile, oamenii trebuiau sa ramana peste program samd.

Ci faptul ca au inteles ca trebuie sa mareasca teava, iar asta este un cost direct! Sunt incapabili de a cantari costurile indirecte ale unui act de’al lor. Doar cand au in felinar factura relationata direct cu fapta, brusc capata capacitatea de a intelege. Si am asa o mare banuiala fenomentala cum ca nici asa n’ar intelege, daca nu le’ar afecta raportarile de cheltuieli catre nava-mama!...

Iar de dimineata citeam ca, de fapt, idealul adevarat al regimului comunist era mediocritatea, nu afirmarea personalitatii umane, cum demagogic se sustinea in toate ocaziile... (da, nenea Paler). Tare sunt curios care ar fi fost reactia sa daca ar fi vazut ca sistemul promovat de occident face si mai bine acest lucru. Cu mass-media, cu inregimentarea in multinationale samd.

Mediocritatea este etalonul lumii de azi. Daca iesi din randul ei, ti se da peste mana ca te impotrivesti lucrurilor pozitive, ca ai o atitudine asociala, ca nu esti un jucator de echipa, ca nu te blenduiesti cu team’ul!
Realmente vorbind, este firesc ca o multinationala sa aiba ca scop nivelarea angajatilor. Pai altfel este imposibil de a carmui mii de identitati distincte din j'de locatii cu alte coordonate culturale.
Si la fel de realmente vorbind, imi pare la fel de firesc ca multinationalele sunt, ca fenomen social, un atac la adresa fiintei umane.

Paler povesteste in Don Quijote in Est cum a pervertit sistemul totalitar comunist formele cele mai firesti de comportament uman. Regasesc aceleasi elemente in multinationala. Mica istorie de mai jos se repeta cu fiecare decizie manageriala urmata orbeste fiindca este de la regionala, de la smt samd...

"...acrobatia devenea aproape o lege. Am notat undeva in jurnal o intamplare petrecuta la liceul "Gheorghe Lazar", unde mai multi profesori de matematica au fost convocati, in preajma examenului "de treapta", pentru a fi repartizati pe comisii la diverse scoli din Bucuresti. Cand au fost comunicate subiectele date, intre timp, unul din profesori a observat ca al treilea subiect era in afara programei. Ceilalti profesori l'au sustinut si, cu totii, au cerut schimbarea subiectului incriminat. O persoana de la prezidiu s'a ridicat atunci, a incruntat sprancenele si a amenintat: "Subiectele au fost aprobate de minister, tovarasi!". Toti au tacut. S'au dus la comisii si au depunctat tezele pentru nerezolvarea unui subiect neregulamentar..."

Azi ministerul este regionala multinationalei. Care nu are contact cu realitatea locala. Cel ce se incrunta este manajeru' smt care stie ca pentru salariul de mii de euro trebuie sa depuncteze in mod aberant, folosind standarde de raportare gresite, trebuie sa impuna decizii complet paralele cu realitatea.

Si mai spune nenea Paler mai departe, evident vorbind despre multinationale (!):

"Ne aflam, parca, intr'o mare tabara militara, unde totul depindea de ordinele date si cuvantul cel mai des folosit era "disciplina"; o disciplina potrivit careia "omul nou" trebuia sa aprobe zgomotos tot ce i se cerea sa aprobe, inclusiv propria sa degradare."

Overtime si teambuilding nu inseamna degradarea relatiei familiale? Degradarea relatiei familiale nu inseamna degradarea propriei fiinte?
Acceptarea aplicarii unor reguli ne-umane pentru subordonati nu inseamna degradarea fiintei umane?
Punerea sumelor contabile deasupra oamenilor nu inseamna degradarea fiintei umane?

Cei ce stau cu fundul in multinationale ca oile si arunca cu epitete de romanisme catre altii... fara sa stie care este sursa acelor romanisme, cei care isi acuza neamul pentru ca ar fi acceptat comunismul, fara sa stie cum si de ce si mai ales daca a existat aceasta acceptare..., acestia ar trebui intai sa'si stearga mucisorii... si sa incerce sa mearga in picioare, cu spinarea dreapta, cu ochii dezlipiti.

.

Alchool IT Service

(genul de chestie insipida pentru multi, extrem de amuzanta pentru cativa)

0,1 l palinca = Demo
0,25 l palinca = Trial version
0,5 l palinca = Personal edition
0,7 l palinca = Professional edition
1,0 l palinca = Network edition
1,75 l palinca = Small business edition
3 l palinca = Enterprise edition
5 l palinca = Corporate edition
Palinca de casa - Home edition
50-ul langa bere - Service pack
50-ul de dimineata - Recovery tool
Bere - Patch
Coca-cola, Fanta, 7-up... - Trojan viruses

.

Castaneda, apa si the secret

.

Bun.
acu’ ca tot ne'am racorit dupa o mica distractie, care a picat exact cand trebuia... putem din nou sa ne gandim la lucruri frumoase.

cum ar fi... incrancenarea.
da, am o viziune asupra frumusetii ceva mai ciudata. chestiile inteligente imi intra in aceeasi categorie: a frumosului!
si nu ca ar fi incrancenarea un lucru destept, dar ceea ce spunea castaneda legat de asta este!

si anume ca atunci cand ne agatam de cate ceva, irosim energie, tensionam, obosim. ne tensionam si obosim atat pe noi, cat si lucrurile de care ne agatam. cu cat o facem mai tare, cu atat tensiunea respectiva face sa se departeze obiectul dorit, mersul firesc al lucrurilor se strica. (am pus in ultima instanta cuvintele mele, aseara trebuia sa le caut pe cele ale lui castaneda – are o vorbire fenomenal de limpede, dar fui ocupat)

de altfel, minunea asta pe care o explica nenea castaneda este cel mai bun argument pentru cei care in lipsa de echilibru, cunoastere, orizont larg, isi pun zabrele la ochi cu teoria autosugestiei (acum al doilea val al raspandirii ei - datorat faimosului si incompletului the secret) si incearca sa o puna in practica asemeni unor masinarii automate, cu ochii stransi, impingand in ziduri solide. una e sa inveti ca apa doboara piatra, alta e sa incerci sa repeti isprava apei, insa nefolosindu’te de timp, de rabdare, de calm, ci folosind o insistenta de o intensitate cunta.

si m'am uitat frumos in spate, in ultimile zile, cum incrancenarea de a vedea imediat(!) efecte notabile cu proaspata achizitie a creat un vertij, care m'a dus la decizii forte, ceea ce a dus la pierderea (cel putin temporara) a tuturor datelor (aici nu este totalmente vina mea - dracia a explodat la o actiune de rutina, care oricum urma sa fie facuta la un moment dat, cu aceleasi efecte), dar atmosfera care a inconjurat totul a evoluat exponential. (si n’ar fi prima data cand obiecte electronice se strica in jurul meu cand sunt nervos)
de la vertijul lui vreau acum sa vad, la vertijul lui vreau acum sa mearga, la vertijul lui vreau acum sa se repare... iar deciziile mele erau cele mai proaste posibile.
ma agatam de ceea ce doream si scuturam cu forta. si nervos. si lucrurile mergeau din prost in mai prost.

acum, cu mintea limpede, detasat de dorintele nerabdatoare gasesc solutii excelente. (cred totusi ca aici a actionat si dorinta mea de a ma entuziasma, de a simti la fel cu ceilalti, pe care ii vezi febrili si entuziasti cand isi cumpara un ciob colorat)

revenind, castaneda avea dreptate. firesc.

insa iesirea din vrie nu se face de la teorie la fapte, ci de la fapte la teorie. (cel putin acum, cel putin pentru mine). adica nu ma calmez pentru ca stiu la nivel intelectual ca lucrurile stau intr'un anumit fel, ci vad din nou ca lucrurile stau intr'un anumit fel dupa ce ma calmez de la sine, natural.

nici apa nu se calmeaza imediat dupa o cascada fiindca a ajuns intr’un lac, ci lent, natural, la ceva vreme dupa. o scurta perioada ulterioara de fierbere este naturala.

daca as mai avea pretentii de cautator, as porecli randurile de mai sus o mica parte din lectia apei.

.

Despre curgerea apei

.

Apa curge cu aceeasi implacabilitate cu care exista boi pe pamant. Cu doua picioare.

Boi care nu se pricep la nimic, dar nici nu asculta de altii mai inteligenti.

Pentru noul meu amic: stii ce inseamna imaginea asta?


...altceva decat ca pare atat de usor sa'ti intru in calculator... ?!
(si in afara de faptul ca nu ai nimic share'uit prin windows sharing)

pai mai inseamna ca este imagine publica, si daca incep sa'ti dispara chestii de prin computador, poate ca nu sunt eu, este un amic de'al meu care imi urmareste blogul, poate ca va fi mai mult de o persoana care iti va pocni rasnita.

nu de alta dar mi'au zis deja doua persoane ca ii deranjezi. si se gandea cineva ca hitler pare'se totusi ca avea si un rol sanitizant (exagerat, real, dar sanitizant)

Cineva interesat? Care intra primul? :D

Iti propun asa: iesi pe strada, te duci la primul tip care iti pare mai inteligent, si il platesti ca sa'ti faca un nivel minim de securitate pe strung. Sunt doar doua clickuri ca sa nu'l accesez in halul asta de usor. Dar nu ti le spun. Trebuie sa platesti. M'am saturat de nesimtiti cu bani in buzunar si inteligenti saraci. Sa mai migreze putin neste chestii.

Tocmai ce m'am uitat ieri pe o lista luuunga de softuri ce fac niste scanari nesimtite. dar sa ma gandesc sa le testez pe un calculator atat de in pielea goala ca al tau... nu'mi trecea prin cap. Promiti sa nu inchizi diseara calculatorul? :D (ca acum sunt la birou si am dat doar trei comenzi in cmd, de curiozitate).

Ahhh.. ce'mi plac astia care fac bunjee fara coarda in virtutea faptului ca nu's in stare sa vada decat aparentele! Cu toate ca primul articol pe care a postat arata din start ca lucrez in IT, la dracu'! Unii nici macar la aparente nu se uita. Sau nu le inteleg...

.

Boul

.

Un bou. A inceput sa posteze comentarii pe’aici.
Initial am crezut ca este unul din cretinii de la bikexcs. Cu care m’am mai intretinut din cauza bicicletei proaste pe care mi’au vandut’o si a serviciilor sub orice critica pe care le ofera.

Numai ca ulterior am descoperit ca zice ceva de skiuri si alte dude. Ca m’as fi dat la nevasta’sa cand eram pe skiuri.
Nu numai ca este al dracu’ de greu de facut asa ceva. Nici nu reusesc sa’mi imaginez cum poti, in asemenea viteza, sa’ti trimiti ocheade si alte biletele de amor cu persoane pe care nici nu apuci sa le vezi bine.
Insa mai mult de atat, ultima data in aproape zece ani cand am fost la ski... am fost cu cativa colegi de birou. N’a fost picior de femeie prin preajma.
Deci un tampit gelos, a carui femeie umbla creanga, a ajuns aiurea la mine pe blog.

Doar daca... nevasta lui nu cumva ie barbat, si crede ca daca i'am dat buna ziua inseamna ceva! (la cat de bou e, imi dau seama ca e posibil sa creada ca sexul cu o femeie inseamna sa se puna cu spatele la ceea ce crede el ca inseamna femeie si... sa astepte sa il doara)
Ceea ce, de altfel, vad ca face si aici!

Imbecilul a si nimerit o perioada excelenta, in care sunt cu capsa pusa si as capaci pe oricare se uita prea urat la mine. Cum a mai patit'o unu' prin Giurgiu, cu cativa ani in urma. Iar ghinionul lui maxim este ca nu mai umblu beat. Ceea ce inseamna ca si nimeresc mai bine acum!

.

Ursuletul alb

.

Ursuletul alb se juca p'afara-n Groenlanda lui, intra subit in casa si-o-ntreaba pe mama-sa:
− Mama, tata sigur era urs polar?
− Da puiule, sigur!
Dup-un sfert de ora:
− Mama, da' si bunicu' era urs polar?
− Sigur, puiule, si bunicu'!
Dup-un ceas:
− Mama, da' tu esti foarte sigura ca si strabunicu' era urs polar?
− Da draga, da! Dar de ce ma tot intrebi?
− Nush' ce p*** mea mi-e asa frig...

.

ghost, seagate, usb, MFT damaged

.

Pe planeta mea mai binele este mama raului.

I. jocurile
Fiindca am zis hai ca daca tot mi’am schimbat computadorul vechi decedat prin craparea placii de baza... pai sa’i luam si o placa video pe masura.
GTS250 MSI.
Iar cum eu nu sunt un gamer, am zis hai sa pun un joc pe care il stiu, sa vaza si retina mea diferente excitative.
Primul fuse ColinMcRae 2.0. Intru in meniu, se vede cam neclar. Umblam la setarile video... UAU! Asta da!
Pornim o cursa... ecran negru, iar Win7 ma anunta ca mh, probleme.
Insistam, el la fel. Faulting asupra unui dll de win. Partea bizara este ca folosind video on-board jocul mergea pana acum. Incerc diverse drivere pentru noua placa video... dejaba.
Incercam sa rulam sub compatibilitate XP (folosesc Windows 7 de cateva luni din motive de curiozitate).
Luam alt joc cu pretentii de pe vremuri. Medieval Total War II. Instalare luuunga. Mff! Nu poate rula. Nici in mod compatibil XP.
Luam alt joc Toca2. Instalare, nu porneste, ca nu vrea. Firesc, nici in mod compatibil XP. Ca driverele nu’s compatibile. Nu spune care.
La trei jocuri, trei erori diferite, trei momente diferite in care apare problema.

II. incercarile
Ok, cel mai probabil w7 este de vina. Dar unul din jocuri mergea fara probleme pe w7 pana la noua placa video! Deci w7, indirect, prin driverele dedicate lui, incapabile de a rula acele jocuri.
Iar pentru ca placa nu o putem modifica, dar sistemul putem, mergem pe linia asta.
Facem masina virtuala cu XP, luam aminte la limitarile de acces la resurse, incercam o instalare de toca2, nope, nu poate. Era 1 noaptea, nu mai tin minte cum si unde nu poate.
Ok, pai sa fac o instalare de XP in legea ei. Oare merge dual boot w7 cu xp, cand am instalat primul w7? Aparent nu prea, da' vom vedea!
Iar ca sa am mai multe sanse, ma pregatesc sa fac instalarea pe al doilea hdd. Si sa aleg eu de pe care hard vreau sa fac boot.
Si, regula de baza, facem o imagine de sistem inainte de experimentari virgine. O rutina...

III. dezastrul
De pe hiren’s boot, pornim ca de multe alte ori ghost, alegem varianta cu suport usb, pentru ca avem un storage pe usb, na, poate merge sa pun imaginea direct acolo. Da, imi vede storage’ul, incepe sa scrie imaginea... dupa maxim o jumatate de minut face poc. Cica ceva virtual drive, sa contactez symantec ghost pe site... la naiba, n’am tinut minte, nu ma durea capul de la atata lucru. Astea sunt lucruri de rutina, mai incolo voi avea la ce sa dau atentie.
Incerc din nou, cu ghost normal, fara suport usb, scriu imaginea pe un hard intern, bun.
Intru in w7, sa mut imaginea pe storage si sa fac loc pentru noua instalare de xp.
Dezastru! Storage’ul se vede, insa nu poate fi accesat. W7 imi propune sa’l formateze! Zic mai ia tu o pauza ca ai baut si spui prostii. Las’ ca intru eu din DOS si vad ce fac cu datele de’acolo.
Iar hiren’s boot, un file manager de dos... canci acces!
In acest moment am considerat ca pot sa ma ingrijorez cum trebuie. Si am albit.
Acolo se afla... sau se aflau (!) toate cele culese de mine, create de mine, pozate, filmate... TOT!



IV. aprofundarea dezastrului
Toate acele date ajunsesera acolo pentru ca, logic, erau mai sigure pe un hdd de generatie mai noua (adica probabil mai fiabil), cu doar vreo 2-3 luni de activitate, decat pe doua harduri care se apropie de venerabila varsta de 6 sau 7 ani!
Iar la backup pe dvd renuntasem de cand descoperisem ca dupa 2-3 ani ai surpriza ca unele dvd’uri sa nu mai poata fi citite. Fara sa fi avut evenimente fizice... pastrate cuminti in borsete speciale.
Au inceput in fibrilatii actiunile de depanare. Softurile de pe site’ul seagate, (doar soft de test). Testele mici merg, testele profunde merg la nesfasit (adica nu, dar nici eroare nu pot spune), testul the big mama nu se ruleaza ca asta ar strica informatia.
In paralel citim pe forumuri. Incercam chkdsk l: /f /r, cea mai coerenta propunere a celui mai coerent datator cu parerea de pe un forum seagate. Da, ma gandisem sa’l rulez la un moment dat, insa am considerat ca softurile seagate pot sa mearga mai la obiect, pe device’urile carora le sunt destinate. Checkdisk’ul meu incepe sa miste ceva. Maaare bucurie, deoarece orice alte incercari de pana acum aratau o imobilitate dureroasa. Dupa bucuria initiala incep sa ma ingrijorez. Fiindca checkdisk’ul imi spunea in viteza ca sterge date orfane. Ba boule! Il opresc. Il rulez din nou, dar conform propriei intuitii – adica fara /r. Ei da, acum avem un raspuns coerent. Master File Table is corupted. CHKDSK nu poate sa repare, si renunta.
Din nou pe forumuri.
Cand MFT se fute... you’re basicaly fucked’up! No chance...
Asta iese din discutie. Nu accept.
Asa ca zi din vara pana’n seara... caut si testez softuri pentru a repara MFT’ul. Cel mai promitator este testdisk-6.11.3 – care stie chiar asta: reparare de MFT. Fiindca in NTFS se face un backup al MFT’ului, numit MTF mirror, il cauta pe ala si pam-pam.
Asa ca il rulez cu convingere!
Si vad cel mai crunt mesaj care mi’a fost dat sa’l primesc din partea unei masini:
MFT and MFT mirror are bad. Failed to repair them.

practic, situatia arata cam asa, cu mentiunea ca lipseste... MTF entry, adica tot ce este inauntru devine o alaturare haotica de... sa zicem... 1 si 0...(nu chiar direct 1 si 0, dar nici foarte departe):

De acum se va intampla o actiune de furnica beata. Fiindca nu se mai pune problema repararii MFT, ci recuperarii de date. Aproape 500 de GB de pe un hdd de 1 TB.

Iar ca fapt divers, chiar daca incerc sa avertizez ca ghostul cu usb, de pe hiren’s boot 9.5 cu cd-rom pe sata, catre storage seagate duce likely la asa ceva... cine dracu’ sta sa citeasca pe net daca este periculoasa o actiune de rutina ca asta? Nici macar sa'i avertizez pe altii n'am cum, indiferent pe unde as posta istoria asta. Cel ce o va cauta, o va cauta doar postfactum.

Deci n’am acte, n’am nici istoric... ! A... tot acolo aveam si acte de identiate scanate.... firesc!

later edit:
eroarea a aparut se pare din pricina unui bug de bios al placii de baza. DG43NB. am stat azi si am citit lista de fix'uri... lunga tare!

.