..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

vineri, 5 februarie 2010

Embassy Club - Lahovari

o
Zilele trecute am facut ceva frumos.

Am montat tablouri la intrarea intr’un club. Embassy, din piata lahovari. Expozitie cu vanzare.

M’am simtit excelent, mi’ar placea sa fac asta des. Si sa am mai multa mana libera (si timp) sa aranjez cum stiu eu ca ar fi mai bine.
o

joi, 4 februarie 2010

absolvo, absolvere, absolvi

sau
Pe Goliat Profitul il absolva de pacate
sau
Trezeste'te furnică beată!

Parca in cele sapte trepte ale eficientei, musiu covey povestea despre industria vanzarii care se foloseste de resurse enorme pentru a studia cum il convinge pe individ sa cumpere cat mai mult, cat mai lipsit de autocontrol. Si despre inechitabila lupta dintre goliatul vanzarilor si ionel cumparatorul victima de cariera. Marketing, psihologie, sociologie, studii, statistici – o uriasa masina in slujba maximizarii (enormizarii) fenomenului de stimularea a actului de cumparare. (daca nu era cowly, atunci era tofler. daca nu era nici tofler... inseamna ca am... probleme cu memoria!)

De ceva timp ma uit din ce in ce mai mirat cum companiile mastodontice au la dispozitie si folosesc intr’o maniera similara o uriasa baza teoretica pentru a crea dependenta angajatului fata de companie, pentru a crea starea de furnica obedienta, individului pe care l'au pus in pozitia de resursa. Si ca orice resursa, trebuie maximizata in vederea obtinerii adulatului profit Se predau in scoli si la cursuri de perfectionare tehnici de “convinge’ti subordonatul sa se implice in afacere ca si cum ar primi banii tai” (cand zic bani ma refer la chestii precum prime anuale de 20-30 de mii de euro).

Mirarea mea nu provine din faptul ca ei fac acest lucru – nu, am invatat de mult ca tocmai d’aia i se zice nesimtire, pentru ca prin definitie acest lucru insemneaza ca unuia nu ii pasa de altul. Ci mirarea vine din faptul ca din nou, nimanui nu’i pare bizara disproportia raportului de forte. (aparent tema exista si in vestitul capitalu' a lu' marx, dar aci e alta directie. cred.)

Cei care se bat cu caramida'n plexul solar despre politici de protectie sociala ar trebui sa faca programe de educare a furnicilor, astfel incat sa le imunizeze impotriva politicilor de iobagire psihologica practicate de companiile de succes. Sau sa dea legi... contra utilizarii de asemenea tehnici...? Nu'i asa ca am luat'o razna? Din nou...?

S'a ajuns in acel punct unde nu mai exista raspuns corect. Nu mai exista corectitudine. Corectul este determinat de profit. Ai profit? Inseamna ca ti'ai facut corect treaba. Ai facut un biznis bazat pe curvarasie, dar ai profit - asa ca este corect! Ti'ai ales barbatul in functie de nivelul economic de trai pe care ti'l poate oferi - asa ca ai facut corect. Ba chiar gasesti articole fundamentate stiintific care'ti vor spune ca asta'ti garanteaza o viata mai lunga (nu se spune totusi despre cat de plina...). Profitul este cel care te absolva de eventualele scapari morale si iti marturiseste in fata tuturor justetea actiunilor tale. Profitul te absolva. La fel cum in ortodoxie esti absolvit prin viata curata moralmente, in cealalta ramura a crestinismului, cea vestica, esti absolvit prin efort, prin munca (asta afirmatie nu'mi apartine pe de'a'ntregul, este inspirata de discutia cu un profesor de filozofia culturii*). De la absolvirea prin munca, prin efectul muncii tale, nu mai sunt multi pasi pana la absolvirea prin profit. Prin ridicarea profitului la rang de panaceu spiritual, de justificator al orice, de ţel per se, cu valoare intrinseca. Iar vestul a facut acei pasi. Si cu ei vine in est.

Si se vede treaba ca mai aveam o zona dominata de inocenta. Io Liviu. Pen’ca pana de curand eram convins ca romanul nu poate fi prostit cu metode create in alta zona culturala. Insa descopar ca fie iata, el poate fie accepta sa para ca a fost prostit. Din pacate, cu efecte similare (adica identice).

Zilele trecute auzeam o idee despre frica. Ea fiind cea care are capacitatea de a schimba comportamentul uman, cea mai puternica, cea mai penetranta (vb de capacitate). Si am inteles cum in multinationale, bazate pe sisteme organizatorice cu multe nivele frica de a da prost in fata superiorului creaza un bulgare de zapada de sus in jos, fiecare nivel adaugand marja sa de protectie fata de nivelul superior.
In acelasi mod cum probabil se obtineau si productiile record la hectar de pe vremuri. Ceausescu cerea x, vicele cere x+1 ca sa aiba marja de siguranta, tovarasu’ de la judeteana cerea x+1+1 … si tot asa ajungand ca taranu’ de pe tractor sa stie ca i s’a cerut x+20. Si sa raporteze x+21 tovarasului inginer de la CAP! Ingineru’ sa raporteze x+22… nu stiu daca se intampla asa, dar tare cred ca la multinationale de sus in jos bulgarele functioneaza. Cu stresul de rigoare. Pentru cei care pun botul, fireste!

Iar cei care nu pun botul, trebuie sa continue sa isi faca treaba fara sa le pese de lalaielile manipulative, de contradictiile intre afirmatii si realitate, de stupizenia angrenajului din care fac parte.

Iar eu nici nu sunt dintre cei care pun botul, dar nici dintre cei carora nu le pasa de munca lor. Asa ca avem o dilema: cum ii trezesti pe cei care pun botul?

-----
* si el a scris o carte cu titlu si continut inspirat din respectiva discutie, initiate de mine (discutie, titlu poate si ceva continut), asa ca si eu pun prin notitele mele idei pe care le'am luat de la el.

o

Ce m’a mai enervat zilele acestea.

o
Pai.

Directorul de mare fond de investitii care afirma in aceeasi rasuflare ca : nu promovam afacerile din industria viciilor (sex, tigari, alcool) si e firesc sa investim in astfel de afaceri deoarece sunt sigure si au o rata a profitului foarte ridicata.
Adica desi ofera credite mai usor pt deschiderea unui club de noapte decat pentru infiintarea unei scoli private, el sustine ca nu promoveaza cluburile de noapte.
(fiind vorba de un mare fond international)

Inteligentu’ care a daramat politicile de domeniu facute de mine in cargus care permiteau accesul IT’ului catre useri cu remote assistance. Lasand in loc o baragladina de soft. Care merge enervant de prost si arunca la coltu’ cu hilaritati conceptul de securitate.

Cuvintele de complezenta considerate discutii necesare in birou. „stiti ca am luat ciocolata cu rom cand v’am facut cinste. Azi am vrut din nou, dar n’au avut. Ei nu aduc tot timpul?” Ce informatie se cere prin aceasta intrebare? Calitativ vorbind...

Mergand cu masina din nou, am ajuns din nefericire sa’i ascult de dimineata pe aia doi stupizi de la radio zu. Chiar de doua ori!

Caciula luata anul trecut din amsterdam mi’a fost rechizitionata. Aia care a facut furori pe partia de la poiana saptamana trecuta. Actiune dusa la bun sfarsit se pare, de catre femeile de serviciu.

Atitudinea cretinoid-plasticoida lui boc de la stiri de azi dimineata. Si cuvintele’i goale de la vizita de lucru de la nu-stiu-ce fabrica.

Zapada care a plecat odata cu bucati mari din asfalt.

Faptul ca gaurile proaspat inflorite din carosabil in mod ciudat nu au atras atentia nimanui din presa, astfel incat nu mi’a spus nimeni ce firma a facut acum nici doi ani respectivele asfaltari. Si ce om din stolul de capuse a semnat acceptanta pentru ele.

Ca desi suntem cea mai bogata tara din lume, avem o viata care ne plaseaza in partea cealalta. Am aflat ca suntem cea mai bogata tara din lume in momentul in care mi s’a spus ca noi platim de 4-5-6 ori mai mult pentru un kilometru de autostrada decat sarantocii aia din franta, anglia...

S’a facut zloata pe strazi la o zi dupa ce mi’am spalat masina.

Si tot despre masina. Fiindca nu am folosit’o la inceputul frigului, am ramas cu o gramada de lichid de vara in butelca pt curatirea parbrizului. Inca este inghetata.

Cateva filme cu o desfasurare a faptelor penibila. Filme considerate bune!

Dexter, faimosul serial care a castigat niste premii este despre un tip care adora sa ucida si este fascinat de cum tasneste sangele din oameni. Partea enervanta este ca o multime de oameni aplauda aceasta chestie...

Si l’as mai pune inca de cateva ori pe cretinul care spunea ca nu promoveaza industria porno desi investea in ea la greu, fiind foarte profitabila. Ca am mai auzit chestii similare dar nu le’am retinut pe toate.

Directoarea dintr’o ceva de stat care sustinea cu nonsalanta ca salariul de vreo 30 de mii de euro pe care l’a luat... nu inseamna nimic gresit. Si era sustinuta in talk-show de un tip care spunea ca „Mai, altii i’au dat banii astia, de ce va luati de ea?

.............

Insa azi de dimineata desi eram in intarziere, m’am jucat cateva minute cu un caine vagabond. Care cu vreo doua-trei saptamani in urma ma latra furios. Acum ne’am alergat si ne’am luptat putin prin zapada.
o

marți, 2 februarie 2010

cu specialistii la plimbare

Brain Health Tip

A new study published in the Journal of Epidemiology and Community Health shows that the education and income level of your spouse are very important indicators of your mortality, independent of your own education and income level.

The study found that men married to well-educated women had longer lifespans, all else equal. The researchers suggest that the cause of this might be related to the sharing of information that occurs in close relationships. Well-educated people tend to be better able to take advantage of knowledge about healthy behaviors.

And the critical indicator for a wife's longevity? Her husband's income level or social class.

So if you want to live longer, marry a smart woman or a wealthy man!

---------------------------------

titlul articolului e gresit. cel corect ar fi:

s'a aflat de ce traiesc barbatii atat de putin!

o

vineri, 29 ianuarie 2010

poiana brasov

o
Ieri, joi, zi mare pentru tara.

Fost’am la schi.

Credeam ca nu am mai facut chestia asta de cativa ani. Apoi, am inteles ca de mai bine de 5 ani. Apoi... am realizat ca erau numai vreo zece anisori de la data cand m’am distrat pe ‘lunecatoare d’alea. Dar daca luam in considerare ca schiez de pe la 10-11 ani, apoi pauza de pe la 24-25 de ani... suntem ok.

Asa ca poc poiana brasov, poc inchiriat schiuri, poc nu inchiriem ochelari, fac ! (acum cred ca ma paste buba la ochi pen'ca ma cam inteapa)

Dupa injuraturile de rigoare la adresa lu’ nea’ copos :
- pen'ca deschide instalatia de telegondole doar dupa ce pierdem o juma’ de ora cu intrebari de genu’ ma ce facem, stam aici sau mergem in alta parte?, si alta juma' de ora la coada la telecabina;
- si pen'ca desi a pornit instalatia la 11 in loc de 9, abonamentul zilnic costa tot atat, adica 4 ore in loc de 6, adica doar 66 % servicii pentru 100% achitat)

Mi’au trebui doua coborari ca sa ma satur de stres. Stres de genul orice’ar fi sa nu cad, sa nu ma fac de cacao.

Si apoi a fost momentul in care mi’am zis ma la naiba esti aici ca sa te simti bine !

Brusc am trecut de la stilul stresatu’ rigid la stilul smecheru’ fluent.

Numai ca nu m’a tinut mult. Cateva zone foarte abrupte si cateva zone de gheata m’au obosit rapid. A fost prima data in viata mea cand am avut nevoie de pauza pe partie pentru a’mi odihni muschii picioarelor (quadricepsii). Nu credeam ca e posibil asaceva !

Am facut in principal sporturi ce folosesc picioarele : schi, tenis de camp, windsurf, inot, ciclism, sah... ca acum sa ma opresc in mijlocul partiei ca’mi ard muschii ? Rusine, moncher, rusine !

Mai descoperit’am ca nici claparii nu mai sunt ce erau odata. Desi erau atat de stransi incat ma dureau picioarele, glezna naibii ramanea mai mobila decat imi facea placere. Iar gleznele chiar le’am sabotat din greu la voley calcand cu sarg in toate pozitiile nerecomandate de asociatia oamenilor care stiu sa foloseasca corect picioarele. Nu credeam ca imi va fi dor de claparii aia rosii de pe vremea lu’ ceausescu.

Asa ca am lasat claparii ceva mai liberi – macar sa nu mai mai doara, si am continuat cu viteze mai mici. Ceea ce paradoxal din nou solicita muschii mai mult.

Am starnit si amuzamentul celor din grup – caciula mea preferata dispune de doo snururi ce atarna din acoperitoarele urechilor. Care in viteza falfaiau ca niste clapauge de hamaitor. Azorel imi fu numele!

Am condus eu la intoarcere, ca’s mai nealcolic din fire. I’am speriat bine!

Deci :
febra musculara – checked !
dureri ligamente – checked !
dor de duca – checked !
o zi la ski – URA !

ps.
la cate pietre si gheata gasesti pe partia aia te doare inima sa mergi cu skiurile tale...

pps.
din nou am fost mirat sa vad ce stralucire aparte capata fetele pe partia de ski.
o

fun

- ce mai aflam din mail -

BINGO pentru şedinţe



Suportaţi cu greu şedinţele?
Vă enervaţi sau vă ia somnul în timpul conferinţelor?
Problemele dumneavostră au luat sfârşit.. Pentru că există BINGO pentru şedinţe
O metoda foarte eficace pentru a-ţi păstra concentrarea în timpul şedinţelor şi al reuniunilor.

Cum se joacă?

1. Decupaţi tabelul de mai jos, înaintea şedinţei.
2. De fiecare dată când un cuvânt din oricare căsuţă este pronunţat, bifaţi-l.
3. În momentul în care aveţi o linie, o coloană sau o diagonală plină, strigaţi "BINGO!".


"--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Sinergie

Conver-

genţă

Recipro

-citate

Target

Brain-storming

Client

Rezultate

Optimizare

Eficace

A reforma

Buget

A finaliza

Fază

Proces

Manage-

mentul

costurilor

Proiect

Model

Actor

Menta-litate

Calitate

A soluţiona

Proble-

matic

Misiune

Parteneri

Relativ

Gestionare

Dezvoltare

Scăderea

cheltuie

lilor

Agendă

Trans-versal

Strategie

Punere în practică

Proiect pilot

Influenţă

Resurse

Investiţii

"---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Mărturii ale celor care au încercat deja :
"Am câstigat dupa doar 5 minute de la începerea sedintei"
"Capacitatea mea de concentrare s-a ameliorat simtitor cu acest Bingo"
"Atmosfera din timpul ultimei sedinte a fost foarte încarcata, întrucât 14 persoane erau deja gata sa umple a 5-a casuta dupa primul sfert de ora. Directorul a fost foarte surprins sa auda 8 persoane strigând în acelasi timp "BINGO".
"Acum ma prezint la fiecare reuniune din firma, chiar daca nu am fost invitat."

marți, 26 ianuarie 2010

despre lupta

o
am mai descoperit un blog. care mi'a provocat, printre altele, asta:

am avut o perioada cand in virtutea inteligentei, evolutiei am trecut "lupta" in zona inutilitatii. insa in acest mod m'am simtit sobolan ce in virtutea salvarii personale abandoneaza corabia ce se scufunda. asa ca am inceput sa lupt din nou pentru a astupa gaurile, pentru a ma impotrivi potopului din cala. asa cum un proverb arab spune ca nu exista printi bogati intr'o tara saraca nici eu nu'mi concep o traire evoluata intr'o societate pe care o vad scufundandu'se. izolat si binedispus...
o

Anunt Harry Tavitian

o
Iaca si articol din categoria stiri! (cred ca primul din familia asta)
Am primit pe mail urmatoarea informatie:
----------
Harry Tavitian si Ion Baciu jr. la doua piane.
Inregistrarea primei parti a concertului de la Ateneul Roman din dec 2009

Miercuri 27 ian (spre joi - 28 ian) ora 0.10 TVR Cultural

Reluarea emisiunii: Vineri 29 ian spre sambata, 30 ian – ora 1.00 tot pe
TVR Cultural

Impresii dupa concert, pe blog:
http://harrytavitian.wordpress.com/2010/01/25/harry-tavitian-si-ion-baciu-jr-la-doua-piane-%e2%80%93-pe-tvr-cultural/
--------------
Din pacate este doar prima parte. Si este cam tarziu in noapte.

Iar blogul mentionat ma citeaza la capitolul reactii de dupa. Ceea ce m’a lasat cam fara cuvinte. Ma tot gandeam ca ma simt onorat. Nu mandru, nu... cine-stie-cum... Si m’am tot gandit ca onorat suna demonetizat, poate chiar patetic, fals, gol. Iar acum am totusi impresia ca mare parte din onorat este intimidat. La naiba! Timiditatile ma bantuieste.
o

luni, 25 ianuarie 2010

Noi vrem cratima!

sau
cui apartine cultura?
(pentru a dispune de ea prin distrugere)

Asta crunta chestie!

Cum poti sa te mai bucuri de inteligenta (adica cinismul) muvi’ului dr house... cand esti bombardat cu a-m, spune-ti, manca-ti, sunte-m... ?

Iar aceste cratime apar atat de insistente si subversive incat dupa un minimaraton de 5-6 episoade house... ajung sa ma intreb daca nu cumva au dreptate astia si gramatica noastra ar fi mult mai simpla daca legiuim punerea cratimei peste tot pe unde se specifica genul, numarul si... ce’o mai fi la sfarsitul unui cuvant! Eventual chiar si pluralul, da... de par example sa fie un copil / doi copi-i!

Ca sa fie treaba simpla ! (lower the standards, lower the standards...)

Am mai avut o perioada care mi’a atacat certitudinile gramaticaloase. Cand muncit’am pe santierele patriei cativa ani.

Nu de alta, dar un post in care foloseam doua limbi straine, lexic amplu, cunostinte computador, cunostinte contabilitate primara, aptitudini de organizare si gasire de solutii peste medie imi oferea cca 80 de dolarasi lunar, in timp ce pe santier folosind placerea de a imbina un lego la scara mai mare imi oferea de vreo trei ori mai mult. Cica tot lunar. Cu bonus mizerie, frig si (initial) desconsiderare sociala. Ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca imbecilitatea este impusa. Vrei sa ai bani sa scoti o fata in oras? Mergi pe santier!Vrei sa fii scoasa in oras? Intalneste’te cu un santierist! (bine, asta in afara cazurilor in care este vorba de baietelu’ lu’ mama, tinut si pus in puf pe job’uri bine platite de catre mamica si taticu’).
Eh, vremea a trecut, chestiile astea se intamplau cu zece ani in urma. Pustii din ziua de azi nici nu te cred ca lucrurile au stat asa. Pufosii, nici atat. Santieristii de vocatie (nu cei circumstantiali) s’au facut oameni de vanzari. Si traducatori plini de cratime.

Sa revin la dr house cu liniute. Este o contradictie in termeni dr house si dungulitele agramatilor. Dr house este (pentru mine) zona in care ma mai retrag si unde simt ca pot ridica podul cetatii in fata hoardei de orci manelisti. Este mica oaza unde pot respira liber, unde e aer curat, bogat in oxigen. Este soarele cu dinti care m’a desfatat de altfel si duminica trecuta. (am descoperit ca imi place gerul insorit)
Iar in momentul in care in marunta mea cetate / oaza sunt invada-t de crati-me... acea mica parte de lume se clatina. Inca o zona unde ma simteam acasa se destrama.

Asa ajung sa ma simt inghesuit, impins, alungat din lumea asta. De catre inculti, manelisti, oi behaitoare. Asa ajung sa rectionez foarte puternic atunci cand am ocazia sa dau de pereti cu unul dintre ei, unul dintre cei multi. E clar, nu pot schimba o lume intreaga, insa nici nu mai pot accepta sa fiu calcat pe neuron in locurile Mele, in cetatile Mele. Herastraul, cetatea copilariei mele cu verdeata, pamant, copaci si apa. Piata Romana, cetatea cresterii mele. Radioul, cetatea vorbirii mele. Cartile, cetatea existentei mele. Si asa mai departe.

Manelarii, pornind de la inaintasii lor dansatorii de arabesco-grecesco-tiganesti de la bairamele din anii ’80 au invadat, au pus stapanire pe mai mult decat li se cuvenea.

Sau nu ?

Oare produsele cele mai de pret ale societatii apartin celor ce vibreaza in armonie cu ele sau grosului societatii ? Adica produsele culturale cele mai rafinate sunt destinate, sunt proprietatea... cui? Nestematele aruncate porcilor sunt o irosire cumplita sau cuvenita? (pentru ca porcii desi sunt incapabili de a simti valoarea nestematelor, au vointa de a’si impopotona viata cu ele, pozand in... ciori vopsite)

Cui apartin produsele culturale? Celor carora erau le destinate sau multimii inconstiente care le calca in picioare fandosindu'se?


ps.
Iar daca ii trece cuiva prin cap sa argumentand cum ca cica vai, ca_cultura culturalizeaza... ca_cultura il ridica pe om... sa faca dracu' diferenta intre dorinte feciorelnice si realitate. Mai multa cultura la botu' multimii decat in ultimile sute de ani nu a existat (evident, in istoria cunoscuta). Si iata la ce a dus. Manelarii modificand conform imbecilitatii lor ceea ce le sta dincolo de puterea de cunoastere. Iar asta nu este un fenomen izolat, al tarisoarei noastre. Ci dimpotriva, acest fenomen a explodat odata cu conectarea la civilizatia occidentala.
Si mai am si exemple cunoscute personal, daca doreste careva.

joi, 21 ianuarie 2010

Printeaza acest mail!

o
De unde si pana unde mania asta a romanilor de a’si pune la sfarsitul mailului atentionari de genul „nu printa acest mail, padurea este prietena noastra”?!?

De cate ori ati printat un mail fara a avea un motiv puternic de a face acest lucru?

De cate ori ati vazut un coleg de birou printand un mail?

Ati vazut pe cineva vreodata obisnuind sa’si citeasca mailurile numai printate?

Insa cati ati pus de’a’mpulea acest mesaj in coada mailului fi’n’ca asa v’ati simtit mai cosmopoliti? (oare cosmopolit admite grad e comparatie?) Pentru ca v’ati simtit integrati in familia mare a celor ce fac lucrurile politically correct?

Iata ce pun io la coada mailurilor (random) , evident provocand un holocaust al copacilor:
"entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem" - lama lui occam
"nivelul intelectual al multimii este mai mic decat nivelul intelectual al fiecarui individ care o compune" - gustave le bon
"organized greed always defeats disorganized democracy" - veritas (autor necunoscut)

In curand va fi si mesajul urmator:
PRINTEAZA ACEST MAIL! YOU CAN!
o

Spamul social creaza imaginea de aroganta

o
spam = mesaj nesolicitat

Mi’a manifestat ieri cineva un act neasteptat de amicalitate.

Si mi’o zis ca mie - imi - mi dauneaza aroganta. (mein got - this was for sure a new one!)
Iar aroganta imi apare ca oferire gratuita si unidirectionala de informatie.

Pentru ca intre doi participanti la o discutie fiecare trebuie sa dea si sa primeasca intr’o balanta echilibrata. Ceea ce nu se egalizeaza la nivel de discutie se transforma in raport personal.

Astfel ca ilustra’mi persoana in momentul in care ofera informatie gratuita... partenerul la discutie ramane dator in balanta comunicarii. Si ii apar efecte secundare. Emotionale. De frustrare.

Iar daca la asta mai adaugam ca de multe ori informatia oferita de mine nu numai ca este for free ci si nesolicitata... deja emotiile victimei mele intra in evolutii exponentiale.

Si in mod evident ca nu trebuie mentionat si faptul ca de cate ori descopar inconguente intre un individ si functia sa ma simt dator (la fel de free si spamic) ca folosind maieutica sa’l ajut pe respectivul sa isi descopere... gaurile.

Adica mergand la extrem, in loc de a’l anunta pe un individ ca este surprinzator ca mai poate respira la cat de prost este, eu declansez o discutie de genul :

- Respiratia pentru tine este dificila ?
- ...
- Uneori, de regula sau totdeauna ?
- ...
- Stii ca functiile vegetative sunt in mod curent diriguite de catre creier... fara ca sa fie nevoie de interventia noastra constienta ?
- ...
- Iar daca tu ai nevoie sa suplinesti constient o functie cerebrala instinctiva... crezi ca asta arata cumva o insuficienta de resurse?...
- ...
- Resurse care evident sunt... din zona... sa zicem... cerebrala?
- ...
- Insuficienta... neobisnuit de mare?
- ...
- A ta !?...

Nu zau, chiar sunt arogant? Sigur e doar o parere singulara, nefondata si rau-voitoare!

ps. oare asta sa fie si motivul pentru care aceia ce ma cunosc se crispeaza de cate ori incep sa pun intrebari... inseriate?
o

windows new messages









luni, 18 ianuarie 2010

radio romania cultural

o
azi, la radio romania cultural, am auzit o angajata a radioului (romania cultural), intr'un interviu, folosind de doua ori "foarte special". iar intervievatul (directorul unei tabere de educatie...) a repetat si el o data formula magica... ceva mai balbait - parca simtea ca nu e in ordine.

sper ca tipa sa ajunga rapid pe un post de manele, unde'i este locul...
o

Biserici, scoli si statul roman

sau
Avaritia organizata domina democratia dezorganizata
o
In metrou, peste pieptul cuiva, vad un titlu de ziar. De doua ori mai multe biserici decat scoli.

Oh, sfanta incitare. Incitarea prostimii la urlete contra bisericii, motivata de “vai copiii!”, motivata de “aha, biserica are bani, dar nu face nimic pentru copii, isi face biserici!”. Si asa mai departe.

Ugica’l toaca pe pacatosu’! Hm… n’am auzit niciodata vorba asta la feminin. Poate ca in cazul de fata era o pacatoasa. Chiar daca incerc, nu pot sa fac sa se auda bine la feminin. De ce nu functioneaza vorba asta si la feminin? Si’asa iar mi’aduc aminte de parintele cleopa povestind din sfintii parinti, la randul lor povestind despre incercarea lui iov si cum ca atunci cand necuratul a vazut ca nu il razbeste pe acesta, se duse la femeia lui, ca femeia ii mai saraca in duh si mai lesne de sucit.

Sa revin la articol. Bun. De ce sunt de doua ori mai multe biserici decat scoli? …hm, pe vremuri, nu prea demult bisericile chiar erau scoli…
Si daca un preot in parohia lui da voie sa se faca scoala in biserica… functioneaza? Biserica ar putea rezolva astfel problema scolilor? Pai nu. Pentru ca nu cred ca sunt cladirile problema cea mai mare. Ci profesorii. Lipsa lor. Lipsa salariilor de bun simt pentru ei.

Deci nu sunt bani pentru scoli.

Dar cum de sunt bani pentru biserici? Si atat de multe biserici… Bisericile sunt facute mai intotdeauna cu bani de la omul de rand.
Sunt bani pentru biserici! Tocmai pentru ca ele sunt facute din donatii ale oamenilor de rand.
Nu sunt bani pentru scoli! Tocmai... pentru ca lichelele din stat trebuie sa isi construiasca propriile lor palate.
Sunt bani pentru biserici. Pentru ca omul de la noi inca mai stie a da. Si iata ca sunt multi care dau. Bisericii. Scolilor nu le poti da. Stii ca se vor duce pe apa sambetei. Stii ca ai platit impozit pentru scoala respectiva, stii ca daca donezi unei scoli esti de doua ori furat. Odata de nemernicii din aparatul de stat care isi fac case si afaceri cu banii scolilor, a doua oara de personalul scolii, care este atat de infometat incat nu mai poate avea dileme morale foarte puternice cand apare o gura de aer.

Romanii isi pot avea singuri de grija. Atata vreme cat nu isi baga coada statul roman. Clica de nemernici. Singurul loc unde romanul poate sa aiba grija de el fara sa se simta furat a ramas biserica. Uneori nici macar acolo.

La randul ei biserica poate avea grija de copiii acestuia. Ii poate scoli la ea. Orice preot stie a citi, a socoti.

Este adevarat, copiii nu vor avea diplome recunoscute de caracatita statului roman. Dar omului de la tara nu’i pasa. Si bine face. Am cunoscut oameni de la tara cu simtul masurii. De ce sa fac mai mult de 8 clase? La ce’mi va folosi? Ca sa merg la prasila n’am nevoie nici de astea 8, dar le fac pentru a sti una-alta.

In satul fara scoala preotul ii poate scoli pe copii. Ii poate invata a vorbi, a scrie, a socoti. Si ii poate vedea pe cei inzestrati si incuraja sa faca scoala de stat, pentru recunoastere oficiala a posibilitatilor lor.

Asa preotul satului isi poate recapata rolul si autoritatea de demult. Nu prea demult.

Asa satul isi poate recapata sanatatea. Cu copiii scoliti de preot. Asa satul poate redeveni cel pe care il vedem in nunta muta (horatiu malaele)

Iar statul… sa’si bage in fund diplomele care oricum nu mai valoreaza doi bani, care oricum nu mai certifica nimic! Eventual infasurate pe tuburi de neon (reteta dush’ului).

Satele isi pot recapata functionarea organica. Romanii au cu ce. Au si bani (se vede ca oamenii de afaceri romani vor sa dea - avem deja o pepiniera de biserici), au si oameni. (avem si preoti in ele, avem si oamenii care le'au pus in picioare) Trebuie insa ceva curaj pentru a iesi din starea de victima a lumii. Si sa inceapa naiba sa faca ceva. Nu ce i se spune de peste mari si tari, ci ceea ce stie ca este bine, ceea ce stie ca l'a adus pana aici. Fiecare element al satului roman trebuie insanatosit, readus la functionarea lui organica. Fara un sat sanatos nu pot fi orase sanatoase. Fara asezari sanatoase... la naiba!

Peste noi vine o lume in care avaritia organizata domina democratia dezorganizata. Trebuie sa o fentam. Iar pentru asta satul roman poate fi reduta noastra cea mai puternica.
o

Socializare ?

o
Vineri am... baut discutii cu un om. Si am ajuns cam beat in pat. Dupa ce barmanul ne’a rugat sa... ultima comanda.

Discutii aproape perfecte. Sau chiar perfecte prin imperfectiunea lor umana.

Sambata... am vrut sa beau. Pentru un motiv simplu. In studio Martin, cu gasca din romana, in jur cateva discutii puerile, rasete false - sau goale at least (si de partea celor ce le starneau si de a celor ce reactionau).

Asa ca ma indrept spre bar.
Cer o bere Ursus pentru partenera.
N’avem.
Cer un white russian pentru mine.
N’avem.
Ma holbez. La barman, la rafturile cu sticle din spatele lui, la ideile ce nu capatau contur precis in mintea mea. Adica nu se transformau in concepte, in cuvinte (asta ca sa amintesc ceva din discutia de vineri)
Pentru ca n’avem frisca in bar.
Era inceputul serii. Chiar seara de sambata! Fiind de’ai casei, noi venisem printre primii. Cine a consumat deja toata frisca ?! toti aveau bere in maini. Cred ca numai amenintarea utilizarii ei a si evaporat’o ! Good management! De ce sa le dau bani pentru... profit... cand nici macar serviciile in sine nu echivaleaza costul de productie ?
Ma uit pe bar incercand sa gasesc un ghid de chestii pe care le au... Nu aveau, firesc.

Ma intorc langa ea, si ii povestesc.
Superficialitatea si duplicitatea gastii deja ma indispusese. Calitatea serviciilor ma convinsese. Imi bag cracu’, plec acasa!
Dar nu inca. Mai intai sa ma conving ca am dreptate. Nu care cumva sa se inteleaga ca n’as avea vreodata dreptate...!

Rand pe rand ma desfata tampeniile conducerii.
Incaperea era luminata din doua surse.
Una, lumina alba a barului. Un alb rece, steril. Excelenta pentru a crea o atmosfera vie, pentru a incita omu’ la distractie, nu?
A doua. O mare parte a tavanului si unul din pereti erau decorati cu chestii luminoase. Multicolore. In fapt – bicolore. Galben rece murdar si verde rece murdar. Impreuna cu combinatiile pe care acestea le nasc.
Asa ca scaldati in lumina putrefacta, cu un bar impotent si discutii pointless miningless brainless... ne simteam bine! la preturi firesc de mari!
Si era muzica. Firesc, doar ne dusesem pentru ca urma sa mixeze un tip din gasca noastra. Nichifor (Niki4 - cum il stie lumea).
El inca era la bere printre noi, sus la pupitru era un pustiulache... care punea muzica buna conform afirmatiilor dominate de falsitate.
La un moment dat ma (ne) viziteaza Toro. Primul meu prieten pe lumea asta. Tipul pe care la cinci ani il vezi pe strada la joaca si simti ca la el te poti duce sa ii spui in taina ca te’ai jucat de’a doctoru’ pe pielea goala cu letitia. (chiar... uimitor, nu’mi amintesc numele primei fete pe care am dezbracat’o!)
Asa. Vine Toro si imi spune ca ii place si muzica si ambientul. Ii spun ca nu imi place nimic . Firesc, Toro fuge. Ah, socialising stuff.
M’am aruncat pe o canapea si am dormit. Eu imi am placerile mele sociale, dar asta nu este un motiv pentru ca ea sa plece acasa de la inceputul serii odata cu mine. Plus ca eram curios sa vad cat timp si pana unde dureaza aberatia asta. Aberatia unei manifestari sociale fara substanta, aberatia avalansei de amatorism a clubului studio Martin.

Pentru ca stiam ca inca nu a inceput programul. In program fiind Vladone, Niki4 si Vasile. Dar chiar daca nu incepuse onoratul program... daca tot era un om la butoane, ce rost avea sa ne chinuie cu muzica booring si lumini putrede? Altfel nu simteam calitatea dj’ilor care urmau? Acum l’am inteles pe cumnatu’. Cu un extasy probabil ca totul mi s’ar fi parut intr’adevar distractiv. Inclusiv muzica de cacao.

In sfarsit, dupa un somn – stare de vegetatie, intra dj vasile. (au fost in ordinea inversa fata de cea anuntata in program)
Excelent tipu’! Nu ma omor dupa genul ala de muzica. Insa imi place uneori. Dar nu suficient incat sa ma distreze mai mult de doo-tri ore neintrerupt.
Si totusi.
DJ Vasile a tras sa ma ridice de pe canapea mult timp. Nu el fireste, ci muzica lui. M’as fi ridicat sa batai si io din toate cele dar eram inca prea pissed-off. Dar muzica ireprosabila.

Vazand un cuplu mi’am dat seama ca nu trebuia totusi sa’mi tai pletele. Trebuia sa’mi fac rasta. Mi’ar fi rezolvat problemele care m’au facut sa ma tund. Cred.

Apoi intra notre ami, Nikifor. Este prima data cand il apreciez pentru ceva real. Am copilarit impreuna, dintotdeauna m’a iritat pana dincolo de cuvinte laudarosenia lui, nimicul din spatele vorbelor sale. Insa la pupitru da! Merita! E bun!
In maxim un minut eram in picioare topaind. Ceea ce am continuat sa fac pana spre trei dimineata. Si juma’.

Am socializat?
o

Exemplu

o
Pen'ca spuneam despre nesimtirea imbuibatilor. Despre marja de profit aberanta.
Intel a avut pe trimestrul al patrulea (cum vine asta – a treia jumatate?) profit 2.3 miliarde dolari din venit de 10.6 miliarde.
Adica peste costul de productie imbuibatii au adaugat 27 %... spaga!
Nu stiu cum suna pentru altii sa dea 1.3 lei pe un lucru care costa 1 leu... dar pentru mine suna a furt / jaf / teapa. Hai... 1.05 sau 1.1 – fie!... dar inca o treime?!
o

joi, 14 ianuarie 2010

Prostii si cancerul

o
sute de ani Gandirea (da, personificata) incearca sa probeze existenta supraumanului. Dumnezeului. toma d'aquino si descartes m'au amuzat cel mai mult pe tema asta.
(faimosul dubito ergo cogito, cogito ergo sum, sum ergo deus est...)

insa gata. demonstratia este in curs.

o generatie intreaga de prosti este pe cale de a muri de cancer. da, iata ca dumnezeu exista!

pen'ca spune un nene cum parte din noile vaccine pt fals-proclamata pandemie (ajunsa pandemie doar prin schimbarea definitiei termenului), sunt obtinute prin culturi de celule canceroase. si ma bate ideea - ca si pe el... ca niste celule canceroase pot fi si cancerigene in acelasi timp!

nenea este sef comisie organizatie mondiala a sanatatii, si o spune intr'un articol din l'humanite, care preluat de altii, si apoi de altii, si apoi... puse link'urile mai jos.

http://www.humanite.fr/2010-01-07_Societe_Grippe-A-L-implacable-requisitoire-du-depute-Wodarg

http://www.wodarg.de/show/3014037.html

http://radugonciar.blogspot.com/2010/01/wolfgang-wodarg-despre-afacerea-porcina.html

http://www.angel.org.ro/mod_articole-41-247-ro-Wolfgang-Wodarg-despre-afacerea-porcina
o

Vive la diacritica!

o
Pai pen’ca mi s’or lungitara toate cele asteptand sa mai apara ceva scris pe cele cateva bloguri pe care le urmarindu’le... na ca am mai gasit unu’! (http://diacritica.wordpress.com/)
Ha ! ce’mi place... !
o

Piticii colorati

o
Una bucata fost ambasador american la noi povesteste intr’un interviu despre o diferenta puternica intre piticii romani si cei americani. Cei care luptara in afganistan. Tughedar. Iar piticii romani au uimit un american care a spus altui american care era ambasador p’acilea (atentie defaimatorilor: nu este bataie cu caramida’n piept, este apreciere venita din afara, de la multiubitii vostri americani!).

Pai cica piticu’ pe cand se plimba el asa cu transportoru’ blindat care este el, uneori se defecta. Transportoru’ de' , nu piticu’ ! Acu’... daca asta patea piticu’ comandantu’ american... pai iel ramanea ca tandala in drum si dadea relefon la baza sa ceara unu’ nou. Din pacate nu un nou comandant, ci tot un nou transportor. Insa piticu’ roman avea alta reactie : repara transportoru’ si pleca mai departe ! Era in stare sa'si rezolve problemele, sa gaseasca solutii!

...o diferenta pe care o gasesc si intre piticii galbeni si cei portocalii. Bag seama ca piticii galbeni nu mai au spirit de romani in ei!

Cu ani in urma principalul pericol era sa mergem pe strada cantand ruseste. Constienti de opresiune. Acum... gramezi de pitici se simt mandrii ca li s’a facut onoarea de a li se spala creierul.

Iar cu cateva zile mi s’a oferit si mie onoarea. Sa ma vopseasca din pitic portocaliu in pitic galben. In momentul in care i’am intrebat “de ce sa fac asta? care este avantajul meu?”au ramas perplecsi. Ei credeau ca o voi privi din capul locului ca pe o maaare favoare. Ete’ na ca mi se falfaie de statutul de lucrator la multinationala. Atata vreme cat nu inseamna conditii de viata realmente mai bune... ma lasa rece ! Fiecare pitic galben pe care l’am intrebat care’i castigul mi’a raspuns banguit ca... este avantajul de a fi angajat XXX. De parca statusul in sine de angajat al firmei XXX ar fi fost per se o realizare! Iar cand insistam sa’mi spuna lucruri concrete... ajungeau sa’mi spuna ca... voi primi fise! Adica fise d’alea cu care te duci la aftomatu’ de pe hol si’ti cumperi o gama larga de cafea spalacita! Da! Asta da realizare personala!

Oare daca voi fi spalat pe creier voi fi din nou tampit da’ fericit?
o

miercuri, 13 ianuarie 2010

Teatru radiofonic - Piticii din padure

o
1. Fara Vant.

Intr’o padurice, erau... niste pitici.
Piticu’ galben era taaare cu nasu’ pe sus. Ca avea cunoscuti prin paduri straine. Si ca asa crescuse el. Uneori piticii cresc asa, cu nasu’ pe sus. Pen'ca se cred copaci ori altceva.

Si primind piticu’ galben unda verde de la piticii strainezi s’a apucat sa cumpere ograda pitcului portocaliu.
Si chiar daca piticul portocaliu avea in ograda lucruri despre care piticul galben nu stia exact la ce folosesc sau cum functioneaza... nu a stat pe ganduri. S’a apucat sa faca randuiala in rasadurile piticului portocaliu asa cum il invatasera piticii strainezi.
Doar ca... piticii strainezi erau pitici crescuti in alta clima. La ei cresteau alte... plante. Fiecare cu timpul ei de sadit, udat, inflorit.
Asa ca plantatia piticului portocaliu incepu sa dea rateuri sub bagheta galbena. Se stie dealtfel ca galbenul este o culoare mai rece decat portocaliul. Gradina portocalie nu mergea udata, sadita dupa regulile de peste mari si tari.
Toate legumele erau plouate. In afara de cateva, care fura imbracate in zeci de mii de euro. Desi celorlalte li se spunea ca... de la piata nu au mai venit bani.


2. Vant din Dreapta.

Asa ca piticul portocaliu, dupa o perioada de vacanta, se gandi sa isi refaca gradina. Si chema din fosta lui gradina cateva plante, care stia ca sunt ascultatoare, si se potrivesc cu felul lui de a fi, mai mult voluntar decat calculat.

Aceasta miscare provoca o mare crestere de morcovi in gradina piticului galben. La un moment dat insusi piticul galben purta o asemenea leguma. Ograda, livada si gradina i se depopulau in ritm periculos.

Legumele piticului portocaliu jubilau.


3. Vant din Stanga.

Asa ca piticul galben, impins de morcov se pune pe treaba. Il cauta din nou pe piticul portocaliu si il ameninta cu... amenintari. Si ii inmaneaza acestuia din urma morcovul pe care il plimbase pana atunci. In mod rapid, piticul portocaliu isi stranse gardul pe care il pusese pentru viitoarea lui ograda. Si se facu nevazut. Nu ca inainte ar fi fost prea vizibil, dar zicem nevazut pentru ca asa suna frumos in poveste.
Iar legumele ce erau in drumetie de la ograda galbena la noua ograda portocalie... facura infuzie de morcovi. Morcovi care acum nu mai erau necesari in gradina piticului galben.
Legumele piticului galben jubileaza.

...si au trait (ne)fericiti pana la adanci batraneti... (da, povestea este neterminata, dar greu de crezut ca ar mai aparea ceva interesant in ea. asa ca o oprim aici.)
o