Postări
o
Indicatori de eficienta economica...
Cel mai popular lindicator, cel pe care il stie tot bisnitaru’ devenit patronel este profitul. De cate ori se vorbeste pe scurt la tembelizor despre o firma se spune daca a avut profit, daca nu a avut, daca a scazut, daca a crescut, cu cat a scazut sau crescut.
Ceea ce duce la o conceptie cretinoida. Firma, businessul exista pentru a avea profit ! Daca nu are profit, nici nu merita atentie, e o cenusareasa urata (daca nu era frumoasa cenusareasa nu primea ea atentia printului in veci)!
Aici am doua probleme :
1. Ce inseamna de fapt profitul ? Pai el este:
- fie suma adaugata nejustificat in pret ;
- fie salarii prea mici platite lucratorilor.
Fie ambele!
2. Prin preamarirea profitului se produce o personalizare. Profitul devine un Cineva. Caruia i se da toata atentia, importanta. Profitul devine mai important decat oamenii. In numele profitului oamenii sunt ignorati, aruncati in saracie sau chiar eliminati din sistem.
De ce a devenit profitul atat de important ? Chiar este vital pentru viata unei afaceri ? Neeh ! El este insa painea detinatorilor de capital. Care nu mai concep prestarea activitatii numita munca dupa ce au obtinut niste banuti. Si daca profitul ar fi painea lor, probabil ca nu ar fi atat de grav, insa este mai mult decat atat. Este yachtul de 30 de metri, este trandavia in lux, este autopremierea lor cu toate bling-bling’urile scumpe care le stralucesc prin fata ochilor.
Din punctul meu de vedere, o afacere este sanatoasa nu cand are profit mare. Daca are profit mare inseamna ca ori jefuieste clientii ori jefuieste lucratorii. O afacere este sanatoasa atunci cand toti oamenii ei au un nivel al satisfactiei economice ridicat. Ridicat nu inseamna yacht, ridicat inseamna satisfacerea fara spasme a nevoilor cunoscute: papa, casa, carpe, concedii, divertisment, biciclete... si o masina of cource.
Daca angajatii vin cu fata neafectata de cute de incruntare la munca, acea afacere este sanatoasa. Cute de la n’am bani pentru gradinita copilului, n’am timp pentru ca sa merg la doctor, nu stiu cum voi suporta urmatoarea crestere a chiriei...
Nu vreau sa reeditez manifestu’ lu’ marx. La noi ar starni reactii contrare oarecum apriorice. Inainte sa apuce omu’ sa afle ce anume spunea nenea ala. Care avea pe ici pe colo maaare dreptate.
Insa vreau sa se constientizeze ca nu avem motiv sa ne luptam pentru profitul firmelor. Pentru asta se lupta suficient cei ce detin capitalul. Si se lupta deja cu arme inegale. Noi trebuie sa avem grija de nivelul vietii noastre, ca oameni, nu sa le ducem grija celor ce au deja mai mult decat necesar.
Si ar fi ok sa evaluam o firma ca fiind de succes nu prin prisma profitului anuntat, ci prin prisma satisfactiei celor care lucreaza in ea. Profitul nu anunta sanatate ci anunta avaritia actionarilor. Ori nimeni nu trebuie sa vrea sa lucreze pentru avari!
Cel mai popular lindicator, cel pe care il stie tot bisnitaru’ devenit patronel este profitul. De cate ori se vorbeste pe scurt la tembelizor despre o firma se spune daca a avut profit, daca nu a avut, daca a scazut, daca a crescut, cu cat a scazut sau crescut.
Ceea ce duce la o conceptie cretinoida. Firma, businessul exista pentru a avea profit ! Daca nu are profit, nici nu merita atentie, e o cenusareasa urata (daca nu era frumoasa cenusareasa nu primea ea atentia printului in veci)!
Aici am doua probleme :
1. Ce inseamna de fapt profitul ? Pai el este:
- fie suma adaugata nejustificat in pret ;
- fie salarii prea mici platite lucratorilor.
Fie ambele!
2. Prin preamarirea profitului se produce o personalizare. Profitul devine un Cineva. Caruia i se da toata atentia, importanta. Profitul devine mai important decat oamenii. In numele profitului oamenii sunt ignorati, aruncati in saracie sau chiar eliminati din sistem.
De ce a devenit profitul atat de important ? Chiar este vital pentru viata unei afaceri ? Neeh ! El este insa painea detinatorilor de capital. Care nu mai concep prestarea activitatii numita munca dupa ce au obtinut niste banuti. Si daca profitul ar fi painea lor, probabil ca nu ar fi atat de grav, insa este mai mult decat atat. Este yachtul de 30 de metri, este trandavia in lux, este autopremierea lor cu toate bling-bling’urile scumpe care le stralucesc prin fata ochilor.
Din punctul meu de vedere, o afacere este sanatoasa nu cand are profit mare. Daca are profit mare inseamna ca ori jefuieste clientii ori jefuieste lucratorii. O afacere este sanatoasa atunci cand toti oamenii ei au un nivel al satisfactiei economice ridicat. Ridicat nu inseamna yacht, ridicat inseamna satisfacerea fara spasme a nevoilor cunoscute: papa, casa, carpe, concedii, divertisment, biciclete... si o masina of cource.
Daca angajatii vin cu fata neafectata de cute de incruntare la munca, acea afacere este sanatoasa. Cute de la n’am bani pentru gradinita copilului, n’am timp pentru ca sa merg la doctor, nu stiu cum voi suporta urmatoarea crestere a chiriei...
Nu vreau sa reeditez manifestu’ lu’ marx. La noi ar starni reactii contrare oarecum apriorice. Inainte sa apuce omu’ sa afle ce anume spunea nenea ala. Care avea pe ici pe colo maaare dreptate.
Insa vreau sa se constientizeze ca nu avem motiv sa ne luptam pentru profitul firmelor. Pentru asta se lupta suficient cei ce detin capitalul. Si se lupta deja cu arme inegale. Noi trebuie sa avem grija de nivelul vietii noastre, ca oameni, nu sa le ducem grija celor ce au deja mai mult decat necesar.
Si ar fi ok sa evaluam o firma ca fiind de succes nu prin prisma profitului anuntat, ci prin prisma satisfactiei celor care lucreaza in ea. Profitul nu anunta sanatate ci anunta avaritia actionarilor. Ori nimeni nu trebuie sa vrea sa lucreze pentru avari!
o
Se cam darima sandramaua? Asa se aude in tirg.Pleaca pina si balena alba.
RăspundețiȘtergereStiai ca Luigi Vendrami a fost vames? A fost acuzat de luare de mita in 2002. Uite asa a ajuns mare curier. Lol.
RăspundețiȘtergeren'am ide la cine te gandesti cand spui de balena alba.
RăspundețiȘtergereiar de daramat... sunt "sanse" din ce in ce mai mari. au luat o companie bazata pe relatii umane si incearca sa o conduca peste noapte prin comenzi / principii abstracte. deocamdata pleaca multe balene. sunt curios sa vad daca vor ramane oameni care sa'i sustina o functionare coerenta... sau vor trebui sa'si reduca volumul catre cel de dinainte de achizitie.
man, te rog, fara nume... atata vreme cat nu dau nume pot povesti aici fabule dragute...
RăspundețiȘtergereCare, 0,7% din piata?
RăspundețiȘtergereOh, brav luptator, este frumoasa viziunea ta asupra muncii echitabile si punctul tau de vedere vazut din prisma muncitorului este mai mult decat corect. Pune-te în partea cealalta si vei vedea cum se schimba viziunea. Investesti într-o societate care nu-ti aduce nici o satisfactie « pur financiara » si totusi te-ai curatat de cateva milioane daca nu mai mult. Ai face-o din generozitate ? Sa fim seriosi…. ! Organisatia stiintifica a munci bazata pe revolutia industriala din secolul XX a schimbat natiunea. Vorbesti de plata gradinitei la sfarsitul lunii, crezi tu ca un bun salariu (chiar si asa) vis-a-vis de’o atmosfera putreda amelioreaza satisfactia salariatilor ? Traiasca Ford si Taylor ! Cere-i sefului de familie, redus d’acelasi Taylor la « fa ce ti se spune, nu esti aici sa gandesti » sa se revolte !
RăspundețiȘtergereEficienta economica nu exista… PIB-ul pe locuitor si-a rupt picioarele demult. Nu-i doar o problema de economie, la naiba ! Iti rupi oasele pentru a îngrasa « economia de piata » ! Daca analizezi toate astea, pleci sa traiesti cu oile in Carpati.
mr nimeni... am o placere a confortului prea educata deja pentru a pleca in carpati cu oile. pe de o parte. pe de alta parte nu sunt convins ca asta ar face mai mult bine decat incercarea de a convinge cativa oameni ca de la revolutia valorilor s'a tot mers la vale cu o ierarhie a principiilor din ce in ce mai bolnava.
RăspundețiȘtergerecat despre "partea cealalta", ai fi uimit sa afli ca viziunea da, se schimba, insa intr'o persoana nealineata de socul trecerii dintr'o clasa sociala in alta, viziunea din partea cealalta poate cuprinde si o chestie numita responsabilitate. avem pe'aici povesti mai bune decat cele nazarite de ford si taylor. mociornita, de par example...
Daca vorbesti de Mociornita cel la care ma gandesc eu : "Nea Mitica", ei bine... oameni din acestia exista înca, din fericire. Putini, dar exista !
RăspundețiȘtergereDe ce "a trece pe partea cealalta" inseamna obligatoriu cealalta extrema ??? Am spus doar ca viziunea schimba ceea ce nu inseamna, Individualism. Si je pouvais changer le monde, je le ferais crois-moi !
oau! diacritice! de fapt, dicritica - la singular. interesant!
RăspundețiȘtergeredar revenind la subiect.
individualismul este marele "castig" al gandirii postrenascentiste. de fapt, in imaginea mea, este chiar esenta renasterii - bau! omul in lumina reflectoarelor. El, importantul. de aici, doar un pas la constientizarea singularului din "Omul". (e adevarat ca germenii sunt mai timpurii: homo homini lupus...)
n'am avut in minte vreo extrema. in afara de cea pe care o vad deja infaptuita in societatea actuala. mesajele "ai grija (doar) de tine" sunt omniprezente. iar la birou, asta este reteta de succes pe care o vezi functionand, in multinationale asta este permisul de intrare.
vrea sa spun / arat / conving ca exista si alta varianta. si ca indiferent de care parte suntem, responsabilitatea isi are normalitatea ei. daca suntem de partea cu banuti, putem face si altfel decat... coca-cola.
este adevarat. nu poti schimba lumea. tu, unul. insa tu si cu mine, si cu cine o mai fi, putem sa schimbam macar mediul in care traim. macar parte din el. mici oaze de normalitate, cel putin la nivelul ideilor.
pentru ca ideile schimba societatea. nu spiritul de turma. spiritul de turma este doar mecanismul prin care ideile se imprastie in fapte. momentan turma are impregnate o serie de idei negative.
niste insistenta pentru a schimba acele idei cred ca tie si mie imi poate da macar placerea ca ne'am trait viata in acord cu cateva lucruri frumoase. in acord cu ceea ce am simtit ca este bine.
Admir ideile tale. Dintotdeauna. Ai dreptate cand vorbesti de germeni timpurii, dar sa nu uitam ca tot de pe vremea aceea timpurie, a cane non magno saepe tenetur aper. Donc, rien n'est perdu.
RăspundețiȘtergereadmir ideile tale - multumesc!
RăspundețiȘtergereinsa dintotdeauna mi se pare cuvantul cheie, aproape ca imi spune ca e ceva de demult.
iar asocierea dintre unei gratulari cu larghetea lui dintotdeauna ma face sa cred ca esti femeie. barbatii nu se prea lanseaza in tirade apreciative atat de puternice.
familiaritatea cu franceza este o informatie.
istoricul IP'urilor care au accesat blogul imi da doua puncte, insa nu este foarte de incredere.
...insa abundenta de chineza este cea care ma deruteaza. :D
interesant!
E manciuriana, nu chineza.
RăspundețiȘtergereAbundenta de chineza, ha, tocmai asta spuneam "cuiva" ieri, ...descoperim mereu cate ceva neasteptat la cei pe care eram siguri ca-i cunoastem de o vesnicie si care cu timpul sunt... atat de "cunoscuti" încât devin... poate... neinteresanti...
RăspundețiȘtergereGratulari ? Nicidecum ! "Admir ideile tale" nu-i un compliment, ci un adevar. Ma rog, sa ramanem obiectivi si realisti, am folosit "ideile tale" ca termen punctual. IP-ul poate fi credibil, familiaritatea cu franceza este o certitudine dar sa ne intoarcem totusi la economie... ! Indocti discant et ament meminisse periti !