..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

duminică, 18 decembrie 2016

O mica bauta cu consternare

"Căci cei cuminţi n-ar face rod nici unii
De n-ar muri în locul lor nebunii."

1. Fost ieri la o intrunire cu carnuri fripte la gratar si cartofi prajiti la ceaun. Cu palinca. Si vin fiert. Si vodca. Si… altele. Cu medici. Tineri. Unde auzi povesti de groaza – din nefericire nepescaresti – de genul: pai il stiti pe X (eu uitat nume) care a ajuns si in ziare,  ca a avut o perioada in care la orice operatie oricat de simpla ii faceau toti pacientii infectie cu stafilococ. Si innebunise omul. Si dupa o veme vorbeste cu cine poate si isi pune camere de luat vederi. Si descopera ca o asistenta ii intepa toate trusele sterile cu un ac infectat cu stafilococ. Se razbuna pe el pentru ca se luase de ea ca nu’si facea treaba. Si s’a dus dupa ea sa’i taie gatul cu un bristuriu…! Asta e, n’ai ce’i face, nu poti sa spui nimanui sa’si faca treaba ca ti’o furi. Iar trusele lui Y vin de la sterilizare tot timpul descompletate, s’a luat si el de cine nu trebuie... asta e, daca te iei de cineva care nu’si face treaba nu mai poti nici tu sa’ti faci treaba! Asa se traieste in spitalele noastre. Asta e conceptia dominanta. N’ai ce’i face. Ciocu' mic!

2. Ca e decembrie si e un topic comun ale lunii, am mai spus zilele astea: noi am iesit in strada cu vreo 25 ani in urma convinsi ca ne riscam libertatea, ca riscam sa mai facem inca un canal, ca e posibil sa ne vedem familia, cunoscutii pentru ultima data, afland in strada ca de fapt riscam direct viata, pe loc... dar am ramas in strada. Nu pentru blugi si cola si ambalaje colorate si concedii in Maldive, ci ca sa scapam de mizeria umana, de colcaiala din toate institutiile, din toate aspectele vietii de zi-cu-zi.
Si am mai iesit in strada si a doua zi, si a treia, riscandu’ne in continuare viata fiindca nu acceptam asemenea atitudine: “n’ai ce’i face”. Si am aratat ca ai ce’i face!
Noi am iesit in strada convinsi ca dupa ce scapam de sistemul care ne obliga sa traim in contorsiuni inumane, dezumanizante, vom putea sa ne cream o societate cel putin normala, daca nu frumoasa. Cu locuri de munca bazate pe competenta, cu sistem administrativ care sa lucreze pentru noi, nu impotriva noastra, cu entertainment inteligent si cult. Si am facut prima parte. Cea cu risc... capital. Am pornit procesul... Si l'am continuat cat am putut: ne'am luptat cu bisnitarii ajunsi patroni pentru drepturi, pentru transportul la munca platit, pentru echipament de protectie platit de angajator, pentru instrumentar de calitate asigurat de angajator, de la masinarii de mii de euro la ultimul post'it de lipit pe monitor asigurate de angajator. Ne'am luptat pentru monitoare moderne care sa nu ne distruga vederea. Mai intai ne'am luptat pentru ore suplimentare de munca platite. Si apoi pentru ore suplimentare platite dublu(!), conform legii. Ani de zile ne'am luptat cu angajatorii pentru conditii de lucru normale! Si da... intre timp murind de foame uneori! Ca asa e'n tenis!

3. Si acum... dupa 25 de ani... stateam si ma uitam cum tinerii care au luat de’a gata libertatea de a vorbi fara riscul de a infunda puscaria... isi bat joc de lucrurile pentru care noi ne’am riscat viata. Si se conving unii pe altii ca n’ai ce’i face, isi varsa amarul pe tema asta dar conclud de la caldura ca... da, n’ai ce’i face! Si cu palinca, vin fiert si vodca  la bord ardeam de nerabdare sa le spun ca se pisa pe ceea ce am facut noi acum 25 de ani, plecand capul si acceptand continuarea mizeriei umane in schimbul unei vieti caldute, unor blugi, unei cola, unui concediu in Grecia.

4. Dar n’am apucat, pentru ca am fost deturnat de o alta afirmatie pe care o cantau la unison: procedurile sunt cheia, nu’s proceduri! Din lac in put! Nu te lupti cu dejectiile umane produse de sistemul “comunist”, si ceri singur(!) una din cele mai dezumanizante si imbecilizante forme de regulamentare a muncii. Cei nascuti cu nasul intr’un singur sistem, au senzatia ca acela este unic. Ca nu exista alte metode. Ca fara proceduri nu poti... nimic. Ei bine, procedurile fac mai mult rau decat bine, si asta intr’un sistem neatacat de mocirla umana cum e cel de sanatate de la noi! La noi, procedurile inseamna doar ca in momentul in care acea asistenta continua sa nu isi faca treaba, tu nu ai voie(!) sa ii spui ceva, pentru ca nu e in setul tau de proceduri! Iar daca faci treaba in locul ei (cum fac acum medicii), poti fi pedepsit disciplinar pentru ca ai facut ceva ce nu era in setul tau de proceduri de munca! Mizeria umana nu dispare pentru ca cineva scrie pe niste foi niste reguli. E ca si cum spui ca PSD’isti dispar pentru ca sunt legi care interzic actiuni de mita, fraudare electorala samd. Ca hotii ar disparea pentru ca sunt legi! Nu! Hotii continua, si in plus se folosesc de legi astfel incat sa nu ai voie sa ii opresti! Procedura nu poate descrie pasii unei activitati excelente, ci doar pasii minimi utili, cei ai unei munci mediocre. In momentul in care doresti sa ai o munca deasupra mediocritatii... ai iesit din procedura si risti pedeapsa disciplinara! Procedurile nu sunt scrise de genii, nu descriu actiunile perfecte. Procedurile nu sunt pentru cei inteligenti, nu cer actiuni perfecte. Sunt pentru prosti, ca sa nu isi dea cu ciocanul peste degete. Procedurile au fost inventate de catre capitalisti pentru a putea inlocui oamenii scumpi, bine pregatiti, cu orice nou venit – ieftin – de pe strada. Ii pune setul de proceduri in brate si banda de montaj continua sa mearga. Asta da, merge la banda de montaj... dar nu merge acolo unde se cere pregatire si / sau inteligenta!



5. Pe drum spre casa am inceput sa imi dau seama. Ei – acesti medici tineri nu sunt singurii. Nu sunt singurii care se pisa pe vietile noastre riscate acum 25 de ani, pe ceea ce am reusit sa obtinem acum 25 de ani. Ci noi(!) suntem singuri. Noi, cei care am iesit in strada. Am fost multi, e adevarat. Insa doar in cateva orase mari. Le numeri pe degete! Si nici acolo toti... Dar ei... ei au fost si mai multi. Ei, cei care au stat acasa. Ei, cei care apoi ca sa isi calmeze constiintele au sustinut ideea loviturii de stat, ideea manipularii... Ei, cei care au continuat sa traiasca la fel, fara sa schimbe o iota in vietile lor. Si au acceptat in continuare sa se plece in fata incompetentelor de la ghisee, in fata nesimtirii reprezentantilor statului, in fata mizeriei umane organizate in structuri de tip mafiot. Care considera ca in viata trebuie sa te orientezi. Ca asta e, n’ai ce’i face. De fapt ei sunt cei multi, reprezentativi.  Noi... noi suntem singuri. Noi, nebunii... care nu avem cum sa terminam ceea ce am inceput acum 25 de ani pentru ca ei... voteaza. Sau nu.
 

Treceam prin viaţă-aşa ca orice om
Şi fremătând şi eu ca orice pom
Visam să înfloresc, să leg apoi,
Şi să rodesc, nu roade prea de soi
Ci rodul simplu-al pomului de rând
Ce creşte pe oriunde şi oricând
Şi care zdrenţuit de vânt şi ploi
Îşi trage seva numai din noroi.

Dar într-o zi o pasăre străină
Cu penele brumate de lumină,
Venind de pe tărâmul celălalt,
Roti deasupra mea în zbor înalt
Şi poposind în ramurile-mi ciunte
Îşi smulse-o pană şi-ncepu să cânte.

Şi cântecul ei sfânt, din alte sfere,
Ecou îndepărtat al altor ere,
Ca seva dulce-n ramuri mi-a pătruns
Odată numai, dar a fost deajuns.

De-atunci un dor înalt, un dor fierbinte,
Necunoscut de mine înainte,
Îmi stăruie ca un blestem în sânge,
Sufletu-l cântă, inima îl plânge
Şi scos din lumea mea, dintr-ale mele
Mă îndârjesc să-mi fac din frunze stele,
Să înfloresc luceferi şi să am
Câte un cuib pe fiecare ram,
Dar nu de păsări, ci de îngeri care
Să scoată pui şi-apoi spre cer să zboare.
Din ziua ceea, părăsind grădina,
Mi-am smuls din lutul reavăn rădăcina,
M-am răsucit şi am întors-o-n sus
S-o-nfig adânc în boltă ca pe-un fus
Şi seva pentru rodul ce-l frământ
S-o trag de sus din cer nu din pământ.

Dar ramurile mele învăţate
Cu sevă dulce trasă din păcate
N-au rezistat luminii şi, pe rând,
Au prins a se usca, iar eu plângînd
Am strâns tot verdele pe care-l am
Şi l-am îngrămădit pe-un singur ram,
Am pus pe el şi frunze şi petale
Şi-aşa, cu celelalte ramuri goale
Îmi pregătesc în trunchiul chinuit
Arome pentru rodu-nchipuit.

În jurul meu, stufoşi, ceilalţi fârtaţi
Peste zăplazuri mă privesc miraţi,
Dar de-nţeles nu mă-nţelege unul
Şi zic foşnind în sinea lor: nebunul.

Nemaigăsind pe coaja mea crăpată
Nici gâze, nici omizi ca altădată,
Mă ocolesc şi mierla şi lăstunul
Zicând în ciripitul lor: nebunul.

Şi vântul sur, nomadul, călătorul,
În frunza mea vrând să-şi doinească dorul
Şi-a destrămat prin crengi uscate fumul
Şi-a zis trecând pe-alăturea: nebunul.

Şi prietenii mei buni ce până-acum
Mi-au fost tovarăşi nelipsişţi de drum
Au dat din cap şi, unul câte unul,
M-au părăsit zicând încet: nebunul.

Şi când, mişcându-mi singurul meu ram,
Foşnesc din frunzele ce le mai am
Şi-ngân sfios o melodie sfântă
Ei, dându-şi coate, zic: nebunul cântă.

Iar când omida îndoielii moale
Şi duhul desnădejdii-mi dau târcoale,
Foşnesc uscat şi sec din ramuri ciunge
Ei dau din cap zicând: nebunul plânge.

Nebun., da sunt nebun, dar lume, dacă
N-ar fi nebuni ai fi de tot săracă,
Ţi s-ar usca şi ramuri şi tulpină
De n-ai avea prin ei, sus, rădăcină
Şi-ai fi de tot comună şi banală
Şi viaţa ţi-ar fi searbădă şi goală
Căci cei cuminţi n-ar face rod nici unii
De n-ar muri în locul lor nebunii.

(Demostene Andronescu, Nebunul)


sâmbătă, 10 decembrie 2016

Curiozitatea

.
In seara asta am fost surprins de valoarea curiozitatii. Am intalnit’o partial in diferite sisteme, insa pana acum nu realizasem “omniprezenta” ei.

In filosofie se spune despre ea ca este precursor al cunoasterii. Este intaiul pas catre intelepciune.

In Tibet ea – curiozitatea – este metoda de calmare a mintii. Cand mintea tinde sa o ia razna, practicantul aplica starea de curiozitate asupra motivului pentru care mintea tinde sa o ia razna. (a glimpse)

In alchimie, curiozitatea este – similar tibetului – tehnica de lucru psihologic asupra sinelui. Mergand la a afla care din defectele personale, care mecanism pshihologic a determinat respectiva indepartare de constiinta.
.

luni, 24 octombrie 2016

Americanul deschide razboi informatic

 .
Cu circa o saptamana in urma mr. Obama facea o afirmatie-someth’ cum ca americania ar incepe un razboi informatic. Impotriva statului islamic. Adica cu rusul cu care se lupta in Siria? Pentru ca statul islamic ar fi de fapt creatia americanului si... rusul e deranjat de ceva pe’acolo. A zis cineva cuvantul petrol? Nu, nimeni.

Dar, sa revenim. SUA declara razboi informatic cu careva. Acum vreo saptamana.

Acum doua zile infrastructura informatica SUA are  un crash gigantic. 


Daca nu esti de specialitate si daca(!) ai vazut stirea ca “atacuri DDOS asupra DNS cu cadere de servicii”... zici meh si treci mai departe. Insa daca stii ce inseamna acest lucru... pe cat de naspa e pe atat de fabulos e. Ca medicul care studiaza o noua boala similara cu ebola. Da, terifiant, da dar... exciting!


Nu asta era subiectul dar fiindca l’m amintit... trebuie sa spun de el. Ca e fabulos.
DNS’ul este – simplist – acea piesa a magiei care spune informatiei din internet in ce directie sa o ia. Pe ce fir, catre unde. Mai precis spune computerelor cum sa le gaseasca pe celelalte computere (site’uri, stuf...).
DDOS’ul este un tip de atac in care tinta este suprasolicitata atat de tare incat face poc.
Acum... ne imaginam un internet in care - dupa niste atacuri de suprasolicitare - dispar acele piese care ne spun unde se gaseste si cine. Si atunci nu mai comunica nimeni cu nimeni.
De ce ne intereseaza? Pentru ca atunci cand dam un telefon o facem prin niste servere. Cand platim orice cu cardul o facem prin niste servere. Cand dam un email... de regula chiar si cand deschidem televizorul...!
Adica... financiar ramai doar cu banii cash pe care ii ai in buzunar. Si comunici doar atat de departe pe cat iti permit plamanii si corzile vocale.
Bun. Acest tip de eveniment s’a intamplat zilele trecute la american (a fost si olandezul un pic afectat), doar ca nu a fost generalizat. Nu toate piesele au fost atacate, au fost tintite anumite servicii. Care evident... n’au mers.



(afectarea)

Acum... inapoi la povestea de baza.
Avem asa:
a. Americaul deschide razboi informatic;
b. Cu un adversar care are o infrastructura informatica non-vitala pentru el;
c. In timp ce el – americanul – nu poate sa traverseze strada (la propriu) fara a sa;
d. Prietenul adversarului (rusul) e cunoscut pentru hackerii sai;
e. Dupa cateva zile americanului ii cade o parte vitala din infrastructura sa – care la randul ei e vitala pentru el.

Voua va plac coincidentele?

Pe mine ma fascineaza!
.

Basarabia, SUA si rusul

 .
Cred ca sunt pro-Basarabia.
Firesc, imi suna foarte ciudata afirmatia de mai sus, luata ad literam suna destul de... neinteligent. Cu sa fii pro-Basarabia. Poate sa fii pro-unire... dar pro-Basarabia?! Insa imi place ideea ca istorie, ca spirit national, ca suflet national (Blaga scrisese ceva filosofie pe tema spiritului unei natii, nu?). E cu Basarabia o poveste dulce-amara, asa cum pare sa ni se potriveasca atat de bine...

Si totusi (trecand de formularea nefericita).
Avem (iar) un sir de coincidente care ma tulbura.
Cu circa 2 luni in urma, auzim ca un ambasador al SUA spunea pe la Chisinau, pe post national de televiziune, ceva impotriva ideii de unire: “Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul R. Moldova”.
Firesc, acest fapt a ajuns on facebuc, deschizand discutii.

Cu cateva sptamani in urma se aude, dimpotriva, ca senatul SUA ar fi sustinator al ideii de unire Romania – Moldova (http://adevarul.ro/news/eveniment/document-ineditsenatul-sua-sustine-reunirea-moldovei-romania-1_58008ad65ab6550cb88c1928/index.html).
Firesc, acest lucru a ajuns on facebuc, deschizand discutii.
Firesc, prietenul nostru traditional - eliberatorul nostru, rusul - a marait.

Intre aceste evenimente ambasarul americanului din Romania face o vizita prin Covasna unde se pozeaza cu un drapel de arme... local. Apoi - la cateva zile - se scuza. 

Saptamana trecuta prin oras se impart foarte eficient invitatii la manifestatie pentru unirea cu Basarabia. Brusc si deodata. Asta a devenit motiv de manifestatie. Nu prostiile care se intampla cu justitia si clasa politica. Cu sistemul de invatamant – care toamna fiind, proaspat reintrat in functiune, cu iarna la usa – pun pariu ca se gasea motiv de reamintire a unei situatii dureroase. Nu cu sistemul de sanatate, decimat de politica ministeriala si mafia spitalelor.

Zilele trecute aflu ca la o asemenea manifestatie, care intalneste in Bucuresti fie simpatizanti fie apatici... reuseste sa se lase cu scandal si sange... care... firesc ajung in presa straina si – firesc – on feisbuc. Si ca acest model de manifestatie semana tulburator de mult cu cel folosit de rusi in statele vecine pentru a crea motive de tulburare si – firesc – interventie pentru calmarea situatiei.

Toate astea in conditiile in care prietenul nostru eliberator arata clar in ultimii ani ca este iar dornic de escapade mai serioase decat cele mici-scurte-nocturne. In conditiile in care in ultimile luni prietenul nostru - eliberatorul - si SUA se joaca cu focul din ce in ce mai implicati, luand’o si pe Turcia la joaca – alta prietena cu care avem amintiri profunde...

Deci... cand laptele sta sa dea in foc... SUA ne implica deschizand un subiect pe o problema comuna cu afirmatii contrare (mai stii... poate s’o inflama careva ori la hais ori la cea), iar la noi este organizata o manifestatie care se lasa cu scandal impotriva oricaror sanse de a se intampla asa ceva.

Foarte curioase aceste coincidente... foarte curioase.

Acum... ori am facut eu prea tare curatenie pe feisbuc... ori cei de la noi chiar nu au prea pus botul la aceste diversiuni, pardon – coincidente.

Cine a organizat marsul? Aparent, prieteni de casa ai PSD, folositi ca fitilisti in preajma alegerilor si a altor evenimente...
Adic PSD risca (la extrem) o autoinvitatie a rusului pentru ca sa nu piarda alegerile? Adica... ca si cum Iliescu ar fi dorit sa cheme rusul in '89...? (http://stiri.tvr.ro/ion-iliescu-a-cerut-ajutor-militar-rusilor--potrivit-notelor-ambasadei-poloniei-din-decembrie-1989_54293.html)
 Meh, coincidente...
.

joi, 20 octombrie 2016

Femeia este impresionabila

.
Femeile sunt usor impresionabile.
De aici pana la femeile sunt usor manipulabile e un pas. Mic pentru om mare pentru orgoliul multora.
Cineva din familie a lucrat pe un santier Shell din Nigeria cu vreo zece ani in urma.
Mi’a povestit cum corporatia americana avea o problema in a atrage forta de munca locala pentru ca... localnicii nu aveau nevoie. Erau la nivel de trib. Hrana – doar intindeau mana si luau din copac. Cel mult trebuiau sa mearga pana la copacul urmator daca vroiau sa varieze meniul. Casa – mediul e atat de prietenos incat nevoile sunt ridicol de mici. Cu cateva vreascuri si niste frunze mai maricele ai rezolvat.
Segmentul de populatie la care avea succes corporatia era... cel feminin. Femeia era cea dornica de a avea mai mult (fara o nevoie reala). Femeia era cea dispusa de a face eforturi – care barbatilor pareau ridicol de mari – pentru a obtine cioburile colorate ale strainilor. Femeia era cea imediat dispusa sa isi schimbe complet modul de viata... pentru... altceva.  Si evident e cool. Doar pentru ca e altfel.
Asa ca daca vrei sa schimbi o societate... da puterea femeii.
Daca vrei sa ai o societate superficiala care flutura bezmetic dupa cum bate moda...
Daca vrei sa distrugi traditi, cultura, cutume... da puterea femeii...

Si acum... sa relationam asta cu articolul urmator.
ONU face eforturi grotesti pentru a da puterea femeii.
Industria vestimentara imbraca fortat barbatii in hanie efeminate (dupa publicarea articolului am avut inca o serie de cunoscuti povestindu'mi ca le e imposibil sa'si gaseasca haine normale - fie ca e vorba de blugi, fie ca e vorba de costume).
Sistemul juridic are legi diferentiate pe baza sexuala (in defavoarea barbatului).
Mass-media creaza trenduri, ridica la fileu topicuri pentur emascularea barbatului.
Viitorul suna bine, ceea ce va doresc si dumneavoastra!

.

hai la lupta cea mare sa ne radem pe picioare

.
(daca ai dat clik pentru poza deruleaza... e jos)
din categoria... pizdificarea barbatului. cum..? de ce...? 

am observat ca in popularele marci de haine gasesti numai bizarerii care emasculeaza barbatul. sa cred ca e urmata o "lege a pietei" care face ca multi(!) barbati sa nu mai gaseasca usor stilul de haine pe care il vor? doar daca as fi imbecil.

am observat ca din mass-media sunt pornite trenduri de demonizare a barbatului. si de redefinire a comportamentului “normal” al acestuia, intr'o directie efeminata.

am observat ca la tanara generatie - cea educata de catre mass-media, pentru ca parintii sunt capturati de catre corporatii... aceasta mentalitate deja a prins. puternic.

am observat ca legile in vest (probabil si la noi in curand) o fac pe femeie mai egala decat barbatul. intr’un divort, cei doi nu au pozitii egale, ea merita(?!) mai mult. o astfel de abordare avea o noima intr’o societate in care femeia era preponderent casnica, dar cand femeia are sanse mai mari decat barbatul la anagajare..., de ce?

am observat (aflat) ca in scola suedeza, incepand cu anul urmator va fi interzisa referirea la un scolar ca fiind baiat ori fata. deci se doreste o depersonalizare sexuala. asta da experiment psihosociologic! macabru, dar tare interesant! cam la fel cum unui medic ortoped i se par fascinante cazurile cu oase facute ferfenita, iesite prin piele...

am observat ca este o presiune pentru dezvoltarea homosexualitatii. si cum stim clar ca rar au fost reale impotriviri in ceeea ce priveste lesbienele... si acest fenomen se poate reduce la emascularea barbatilor.

am observat ca uniunea europeana face eforturi ridicol de mari pentru de-masculinizarea barbatilor, pentru a'i transforma in rasa inferioara, impotenta economic (de ex la cutremurul din Haiti, UN a impartit ajutoare numai femeilor; in ratingul unei licitiatii ai un adaos de 50% daca 51% din firma sunt detinute de o femeie samd)

asa ca... cei ce deplangeti pizdificarea barbatilor... vesti bune: este o orchestrare de anvergura a marilor jucatori, si politici, si economici. daca nu... sunt al naibii de mari si multe coincidentele. aparent, acestia considera ca o societate in care barbatul este spalat pe creier, care este rusinat de puterea sa nativa, intr'o societate in care barbatul nu isi mai foloseste latura masculina ar fi o societate mai... obedienta.
este singura ipoteza cat-de-cat valida. pe locul doi ar fi cea care ar spune ca s'ar urmari o populatie mai docila, astfel incat oierii sa aiba mai putin de furca cu oile... dar lasam deoparte o asemenea idee conspirativa... care e complet ridicola pana cand apar probe irefutabile de la un J. Assange ori Snowden dar si apoi se trece rapid in ignorare.

o rapida estimare a efectelor. pentru ca masculinitatea are si o componenta arhetipala lucrurile nu pot fi atat de simple – emasculezi barbatul si gata, ai o societate mai cuminte.
da, va fi o generatie de efeminati, insa plini de schisme interioare (ceea ce duce la indivizi usor inflamabili). iar in plus va fi o reactie a generatiei de femei care va avea de a face cu acel simulacru al barbatului, cu acel pseudomascul va crea un recul social de proportii (istoria ne arata - si Nietzsche ne spune - ca femeile vor prelua rolurile parasite de barbati, nu le vor lasa sa dispara in neant). fiindca resorturile interioare care au un fundament mai adanc decat rationalul si culturalul vor functiona in continuare in acelasi registru in care o fac acum, in care au facut’o si cu o suta de ani in urma, cu o mie de ani in urma samd.
si apoi... e un element care nu’mi da pace. exceptand copilaria si adolescenta... de fapt femeia este mult mai agresiva decat barbatul. femeia matura este mult mai agresiva decat barbatul matur. uitati’va oriunde. la o partida de tenis feminina versus una masculina. la job, in birou. in familiile pe care le cunoasteti atat de bine incat aveti acces in culise.
o societate in care barbatul este lipsit de forta sa, va fi o societate a agresivitatii omniprezente. fiindca forta - si mai ales constientizarea fortei proprii - este cea care iti da echilibru, calm, este cea care nu iti mai cere sa o demonstrezi. doar atunci cand nu esti convins de forta pe care o ai intri in conflicte pentru a o testa...


(barbati fiind, deja am inteles, stim ca trebuie sa ne cerem scuze pentru  ca baiatul omul acesta mai are inca muschi pe el. cat de curand posibil vom rectifica aceasta violentare a feminitatii mondiale)

deci... dorim barbati fara forta...? de ce marii jucatori ai societatii imping in aceasta directie?

fiindca daca ei nu imping... sunt al naibii de mari si multe coincidentele.
.

luni, 22 august 2016

Piata "libera"

.
Cum ne este imbunatatita viata de capitalism, de exagerarea pietii libere...

Nu stiu cum, dar stiu cu siguranta ca ne transforma viata  punandu’ne in situatia de a inota in multiple ape cu piranha.

Ai nevoie sa iti alegi banca la care iti deschizi contul, la care vei avea cardul prin care vor trece toti banii castigati de tine? Tu – simplu (alege orice meserie obisnuita) – trebuie sa ai nivelul de expertiza al unui profesionist in domeniu pentru a te feri de bancile care ofera servicii proaste, care au o taxare greu imaginabila, in conditiile in care tu le dai(!) banii tai lunar.

Ei sunt bancheri, tu esti simplu... inginer (alege o meserie). Statul nu te protejeaza. Iit pune doar la dispozitie aceleasi unelte pe care i le pune si bancii. In timp ce ea are angajati specializati in drept si tu... ai o gramada de alte probleme de rezolvat in fiecare zi.

Ai nevoie sa alegi orice cumperi... ei sunt organizatii puternice, antrenate cu un singur scop, sa iti ia cat mai multi bani din buzunar si sa iti returneaze cat mai putina valoare astfel incat ei sa obtina profit(!).

Iar statul... nu te protejeaza. Fiinca tu nu esti nici macar votant. Ci esti publicul tinta al agentilor economici care pot oferi (si o fac) guvernantilor resurse materiale pentru a te convinge sa ii votezi pe unii sau pe altii.

Cu banii tai. Cu profitul lor, adica cu minusul-valoare pe care ti l’au oferit in toate produsele pe care le cumperi.

De la scobitori la case.

Viata ta se transforma in inot liber intre bancuri de piranha care iti tintesc buzunarele, timpul, informatiile personale, energia... orice.


Fii liber, bea o Coca-Cola!

"Piata libera" nu exista, cel putin in definirea aberanta plasmuita de John Smith. Ci este de fapt o zona sub domnia legii junglei care la nivel economic inseamna ca "piata" apartine celui mai tare. Iar cel mai tare nu este determinat de cel mai util social ci cel mai hraparet social. 
"Piata libera" inseamna domnia jefuitorilor. Acela care jefuieste mai cu spor (profit), acela este mai sus, aceluia i se ofera mai multa putere pentru a continua jaful.


.

miercuri, 27 iulie 2016

Introvertul intuitiv

.
  Cu mr. Jung am o relatie amestecata. Uneori il vad ca imi exprima ganduri nedestinate exprimarii, alteori il vad ca se limiteaza, se impiedica si nu vrea sa iasa in larg... si alege o abordare stramta, ca un inotator care nu trece de geamandura.
  Dar astazi iar am gasit ceva superb la el. Si tare as fi vrut sa’mi spuna cineva asta acum 20 de ani. Macar 20.

  “cand traiesti in conditii comune exista probabilitatea crescuta de a se intampla multe lucruri impredictibile. si atuni ai nevoie de intuitie pentru ca este imposibil sa spui prin perceptiile organelor se simt ce este pe cale sa se intample. (aceasta este si o limitare a stiintei, cotonogita de “masurabil”)

varietatea intuitivului introvert este dificila intrucat acesta are intuitii legate de factorul(~) obiectiv, de "innerworld" iar aceasta este firesc foarte greu de inteles pentru ca ceea ce vede el este iesit din comun. si nu ii place sa vorbeasca despre. daca nu este un prost. pentru ca (...) oamenii nu il vor intelege.    

cand introvertul intuitiv va (ar) spune ceea ce percepe cu adevarat, practic nimeni nu l'ar intelege, ar fi un neinteles, astfel ca ei invata sa tina lucrurile pentru ei si cu greu ii auzi vorbind despre aceste lucruri. acesta este un mare dezavantaj. dar este un avantaj enorm din alta perspectiva. (...) in relatiile umane: in prezenta unei persoane au imagini interioare care le dau informatii poate chiar complete despre partener(ul de discutie). sau in  prezenta cuiva complet necunoscut ei cunosc o parte importanta despre persoana din fata lor. si (poate) nu sunt constienti si vorbesc despre... si intra in foc.

introvertul intuitiv are o viata foarte dificila, desi e una din cele mai interesante vieti.


.

vineri, 24 iunie 2016

Noi vs multime

.
Ni se tot arata asta:



Si de fiecare data imaginea e insuficient interpretata. Cei care au si un dram de cultura stiu(!) ca o multime nu va fi capabila de asemenea miscari. Indivizi da, insa grosul multimii niciodata. Pe acest joc masluit s'au si bazat cei de la putere cand au acceptat democratia ca forma de guvernamant. Stiau din start ca le va fi mult mai usor sa se erijeze in conducatori legitimi fiindca multimea... e multime. Nu are forta decizionala, nu are gandire, e incoerenta, e neomogena.

De fiecare data cand ni se arata imaginea asta... se confunda “noi” cu “multimea”.
Si se tot spune ca noi avem puterea. Noi avem puterea...

Mai precis, de fapt, multimea este cea care ar(!) avea puterea.
Si multimea chiar ar avea’o.
Daca nu ar fi exact ceea ce este: multime!

Diferenta dintre noi si multime. “Noi” suntem cativa indivizi agregati prin elemente comune, gandiri similare, cu un set coerent de idei. “Noi” suntem un grup.

In schimb, pe de o parte multimea este o masa incoerenta, neagregata, cu componenta divergenta.
Pe de alta parte multimea este acel actor social caracterizat prin capacitate decizionala proasta, usor manipulabil!

Din acest motiv democratia este un joc masluit.

Il avem (a) pe Erasm (din Rotherdam), unul din cei mai ferventi sustinatori al introducerii democratiei considerand viabila varianta in care votanti sunt doar unii membri ai societatii, nu toti trepadusii lipsiti de minime facultati cognitive, de minima cultura...
Si avem acum (b) votul universal. Unde multimea este actorul principal, care evident joaca dupa cum i se spune. De catre regizor, scenarist... si altii.

Aveam o sansa pana la introducerea votului universal. Acum e prea tarziu. Cei care ar face regulile de triere ar fi – evident – cei de la putere, evident in interes personal. Iar pe de alta parte, prostul de rand, imbecilul, obisnuit atata timp sa fie numit om intreg in timp ce principala lui placere e sa ragaie dupa bere la fotbal in fata televizorului... nu va mai fi renuntand la titlul nemeritat pe care l’a primit. La rolul dominant pe care il are. 

Pentru ca prostul este folosit de catre guvernanti ca masa opresiva impotriva celor inteligenti. De fiecare data cand exista pericolul ca unul, sau mai multi indivizi inteligenti sa impinga la corectarea societatii este trimisa prostimea impotriva lor... Fie ca prostimea e imbracata in haine de mineri, fie ca e imbracata cu hainele fortelor de ordine, fie ca sunt hipsteri ce isi schimba directia rapid dupa orice e considerat a fi la moda!

 .

miercuri, 8 iunie 2016

Electrica Moto

.
E clar, ma pot apuca de inca o meserie: mecanic moto. E la cautare, mecanicii-electricieni sunt rari – deci concurenta comoda, etalon - pentru comparatie avantaj eu.

Cum am ajuns la concluzia.

De cateva zile motorul meu (the Marauderul reborn’uit) se naravise. La pornire ba ma trezeam ca i se dispare curentul din instalatie, cu un sunet de releu clansat, ba pornea si dupa o jumatate de minut, sau un minut, sau doua, sau mai multe, sau la un hop sau pur si simplu, motorul murea. Brusc. Cu tot socul tras.

Asta se intampla – cumva miraculos care rimeaza cu fraudulos – doar cand motorul era „inca rece”.

In ultimile zile il pacaleam tinand acceleratia trasa o idee, nelasandu’l la relanti decat cand nu aveam altufel cum.

Ieri… insa ieri… s’a prins. Si eu m’am prins ca e mai insistent asa ca am fost si mai insistent. Cu acceleratia vs relanti. Dar a prins momentul – magarul – si mi’a facut pocinogul. In mijlocul intersectiei. Primeia prin care treceam, asa ca macar eram aproape de casa. O jumatate – poate – de ora l’am tot rugat. I’am desfacut niste aparatori, am intrat in el si am gadilat fire, cabluri, sigurante, alte sigurante, gadilat cu mana, gadilat cu un creion de verificare sigurante.

Ba nu scanteia, ba nu curenta.

Cu tristete in suflet – si mai apoi in bratele cu care – am impins la el catre casa.

Durerea era amplificata si de faptul ca ai mei mecanici sunt in partea cealalta a urbei. Si nu mai vroia sa mearga macar pana la ei. Si insemna platforma, timp, bani.

Il las acasa, legat de gard, ca pe un caine in lant.

La biurou fac o lista cu toate simptomele si observatiile aferente, pe hartie.

Cu ea in dinti ma duc la mecanici. Si le spun the trista veste, durerea.

Amandoi convinsi ca legatura de masa pe cadru care imperfecta de la diverse este. Sau de la depuneri pe o mufa de la siguranta main - cea de 30 de amperisori.

Le spun ca voi cauta si voi perfectibiliza acea legatura.

Inapoiu la biurou caut pe net unde se afla ea. Nu, netul nu’mi spune. Insa imi spune altuceva. O poveste despre un modul MMM (mysterious module m…) care inlaturat te fericeste cu scaparea de slow start.


Sa’i dea barbosu’ sanatate! La mine nu era problema asta dar tot a ajutat. Enorm.

Caut pe net sa aflu care e totusi ratiunea de a exista a acelui modul misterios si care sunt efectele inlaturarii lui. Pai efecte directe se pare ca nu’s. Doar indirect - ca nu mai esti protejat in caz de o anumita calamitate sa nu se raspandeasca la alte pese. Un fel de apendicita.

La mine fiind clar o problema electrica – de pornire – merita verificata trebusoara.

Ajung acasa, cam pe intunerec, caut contactul de masa la cadru. Si caut... si caut... apai cauta’l tu ca io nu’l gasescu!

Si hai sa vad care e treaba cu modulul meu. Inca il am, proprietarul anterior nu l’a operat de apendicita. Il scot, ii fac o punte temporara pe doua din cele trei fire... merge brici. Opresc-pornesc de cateva ori... ura, merge! Si las pe a doua zi de dimineata, pe lumina sa fac operatia definitiva.

Pana dimineata imi zic ca totusi hai sa pun modulul de la celalalt motor (the Marauderul dead-dauna-totala).

Dimineata. Fac testul cu modulul luat de la celalalt. Merge. Il bag in locasul lui, inchid tot, dau sa pornesc. Eu dau dar el nu porneste. Parca eram cu toata tarasenia de la capat.

Iar desfac, las modulul in locasul lui, scot doar firele, fac punte, merge. Inchid dau sa pornesc. Eu dau, el nu porneste.

Iar desfac, scot modulul din locas, il leg la fire. Merge!

Misc de firele de pe langa locasul ala. Totul ok. Ma uit putin luuung... si apas pe unul din peretii locasului. Bang – opreste motorul! HA! Evrika!

Inchid, plec fericit. Partial, pentru ca a mai ramas ceva bizar cu becul de pozitie. Ok, ars-ars, dar de ce are efecte asupra instalatiei, de ce imi opreste uneori curentul?

Ajuns la birou, desfac farul. Ca sa vad cum arata becul, sa caut altul. Eventual led (consum mai mic, rezistenta mai mare la vibratii).

Si observ ceva... unul din firele care duc la bec... desprins. Inca mai am letconul la birou, nu l’am dus acasa. Ura! Lipesc firul cu simt de raspundere, pun farul la loc, totul merge mi-nu-nat!

Dupa cum spunea nenea Toma Caragiu „in acest mod simplu...” iata ca am ajuns la concluzia ca as fi bun si de mecanic moto, pe parte de electricitate unde rar(!) gaseti pe cineva sa se bage.

Acestea fiind spuse, sper sa foloseasca cuiva povestea de mai sus. Asa cum mine mi’a folosit clipul cela de pe iutub.
.