..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

joi, 19 ianuarie 2012

SOPA STOP

 .
daca inteleg bine povestea sopa... sistemul american este in proces de a naste legea care permite unor companii particulare sa intreprinda actiuni de sistare a activitatii, a exprimarii altor indivizi / companii.

se incalca din nou faimoasa libertate de expresie la care americanii pretind ca se inchina mai rau ca la sfintele moaste.

(cine are rabdare sa citeasca textul linkuit va avea niste frisoane)

intr'o lume in care suntem agasati de reclame nedorite nu am mai putea avea acces la informatia cautata in mod explicit deoarece nu ar fi permisa indexarea ei in motoarele de cautare! 

adica vom putea citi gratis doar ce platesc altii sa citim...

adica (la extrem) vom fi informati doar cu ce platesc altii sa fim informati...

in democratia fara morala guverneaza banul.
.

iesenii vor respect

.
cativa ieseni au fost la capitala sa protesteze. ca vor respect.

cativa ieseni (probabil) rebegiti de frig au renuntat pe traseu.

cativa ieseni au dificultati de a face diferenta intre spatiu verde si gunoi. 
dar vor respect!

imi pare rau dar nu.
mai intai sa nu'mi mai murdareasca orasul.
chit ca's in trecere, chit ca's veniti pour toujours!




.

Ce'i mana pe ei in lupta? (2)

.
in asta seara pe la victoriei - eu spre pub'ul de pe titulescu pasind - m'am intersectat cu suflul civic.
vad grupuri razlete si dezorientate stationate cu nedumerire pe chipuri (iesenii din articolul urmator).

si deodata... vuiet. in mars entuziast trece un grup de pustani tigani, dotati cu steaguri PSD (noi noute, mai noi decat hainele de pe ei). vreo 40 de pustani. intre 12-13 si 25 de ani. jos basescu!

mi'am amintit de relatia intima intre iliescu - PSD si tigani. iata ca se pastreaza. (ba chiar si tipul din povestea (1) - de la biliard - tot tigan este)


presupun ca trebuie sa le multumesc pentru ca imi preiau indatoririle civice iar eu am astfel timp sa ma duc la bere, nu?
.

demnitate in democratie

am pornit de la jalba cuiva cum ca jos basescu pentru ca nu mai avem(!) demnitate.

Bergson spuse candva ca “democratia este singura forma de guvernare compatibila cu demnitatea umana”.

Greu de determinat cantitatea de alco(h)ol din sange a acestuia dar abur sigur era la neuron.

Pentru ca iata avem azi demonstratia clara a a reversului: democratia este forma de guvernare incompatibila cu demnitatea umana!

Pentru ca. Doua puncte.

In circul democratic pentru a ajunge presedinte un individ trebuie sa fie iubit de multime. De cei multi. Iar cei multi - se stie - au placeri vulgare, preferintele lor nu sunt guvernate de... demnitate.

Si da, este totusi adevarat. Pestele de la cap se impute. Omul care guverneaza (mai mult sau mai putin simbolic tara) este omul care are posibilitatea de a da tonul muzicii. Iar atata vreme cat presedintele are un comportament lipsit de demnitate... omul de rand sarac in resorturi morale interioare il va considera punct de referinta, etalon.

Si sa facem suma. Pestele de la cap se impute. E vina cui ca in democratie poporul devine capul si alege - in firea naturii umane - un personaj simbolic asemeni lui?  Nu cumva a sistemului democratic in sine?

Mai apoi.

Sistemul politic generat de democratie este un sistemul care alearga dupa obtinerea voturilor celor multi

Cumulat cu revolutia ierarhiei anarhia valorilor (morale, economice samd) indivizii de succes in sistemul politic sunt indivizii fara demnitate. Exemplu nu numai base, dar si ultimii presedinti americani.

Sistemul democratic in sine conditioneaza atingerea pozitiilor de varf de lipsa demnitatii.

Democratia fara o supraguvernare a moralei duce la disparitia demnitatii.

Mai intai prin filtrarea clasei conducatoare, apoi influentarea celor multi prin etalonul oferit de guvernanti.

Unde gresesc? Ca daca nu gresesc este tragic...
.

Ce’i mana pe ei in lupta? (1)

.

In ultimile zile l’am vazut pe base devenind cauza primordiala a tuturor relelor. Inclusiv a celor de genul:
-    Salariile (la particular!) sunt indecent de mici.
-    Preturile (la particular) sunt indecent de mari..
-    Spaga este impamantenita (probabil inca din epoca fanariota).
-    Sunt tigani pe strada care injura crunt (de cateva zeci de ani)
-    Sunt manelisti pe strada (care... sunt manelisti)
-    Sunt ciorditori in ratb.
-    Nu se gasesc locuri de munca
-    Politia nu isi face treaba
-    Birocratia este in sangele romanului (de cel putin un secol).
-    Sunt criminali pe strada
-    Sunt criminali in mediul de afaceri
-    Fiscalitatea este prea mare
-    Educatia nu este de calitate
-    Oamenii nu au demnitate (p’asta o gasesc antologica)
-    Romania este a altcuiva! (aici nu pot sa nu rad, de cate ori o citesc, cu toata gravitatea situatiei)
-   Ca nu mai suntem liberi. (asta ma nauceste, si ma mai nauceste inca o data cand vad cata priza are)

Desi “demagogie populista” este un pleonasm, cred ca e o formula potrivita de a caracteriza discursurile respective. In afara de prostie sau prostirea mutunachilor.

Nu’mi place Basescu. Este pentru mine reprezentantul tiparului necioplitului de cartier. Iar necioplitul de cartier sa’mi conduca tara? Trist. Si huo.
Dar cand necioplitul a dovedit ca este in stare sa puna pe jar intregul putregai de pseudoclasa politica pe care il avem... raman trist dar  zic ca e totusi ceva bun in propozitie. Si nu mai huo.

Insa cu tot jarul mi’e greu sa gasesc schimbarile radicale de care este nevoie. Asa ca iar huo.

Totusi fata de cum se intamplau lucrurile sub domnia PSD... gasesc ca e mai bine.
Cred ca este reprezentativa remarca cuiva din pepiniera PSD referitoare la partenerii din curtea Basesciana: “ei nu stiu cum se fac lucrurile, nu stiu cum se guverneaza”. Remarca emisa intr’o discutie despre cum se pot “trage” bani din fondurile de stat. (la un biliard unde se discutau si nemultumiri legate de numiri in pozitii care nu permit 'venituri')

Drept care necioplitul castiga din nou. Nu mai huo.

Oricum in cateva luni i se termina de la sine mandatul. Ultimul. Asa ca DE CE HUO?
huo impotriva intregii clase politice, huo impotriva legilor strambe, huo impotriva musamalizarilor inteleg, dar huo impotriva presedintelui care urmeaza sa dispara de la sine curand...?
clar nu este interesul nostru ci al altora.
.

miercuri, 18 ianuarie 2012

eveniment

.
un blog pe care il urmaresc de mult a nascut o carte. 

e adevarat ca a fost vorba de un tiraj mic, dar si mai adevarat este ca acel tiraj s'a epuizat din librarii in cateva zile in conditiile in care cartea avea un pret deloc de neglijat, un autor necunoscut si continea... poezii! cine mai citeste poezii in ziua de azi? iata ca mai multi.

si iata de ce am spus ca un blog a nascut o carte: interviu cu iv cel naiv
iar pentru cei care vor mai mult voila si detalii despre carte (detaliul 1, detaliul 2).
.

duminică, 15 ianuarie 2012

Uuugh si Akaa!




Cu cat o persoana este mai dezvoltata cu atat foloseste mai multe cuvinte si jongleaza cu mai multe idei, ipoteze, posibilitati.

Zilele astea – trist, chiar daca deloc surprinzator – vad crema constiintei civice in actiune, indurand frigul, lasand deoparte comoditatea canapelei sau placerea jocurilor pe calculator. Iesind in strada.

Pentru ca suntem in democratie, adica in acel sistem care prevede ca prostul comun - mediocrul - sa fie elementul decizional prin forta cantitatii in ciuda calitatii. Individul mediocru prezentandu’se la vot influentat fie de propria minte (de o calitate evidenta) fie de ideile altora pe care nu este in stare sa le radiografieze cu claritate – decat in cazul in care sunt la fel de evoluate ca ale sale. Adica individul cu pricina se prezinta la vot fie in baza unor idei subdezvoltate fie manipulat.

Acelasi individ – tot multumita democratiei – are dreptul de a iesi in strada si a manifesta.

Ceea ce si face, la noi, in modul sau reprezentativ pentru nivelul sau de evolutie, folosind doar doua instrumente Uuugh! si Akaa!. atunci cand ii place ceva striga Akaa! Cand nu, evident, Uugh! Din rarunchi, nu din neuron.

Ca atata stie, atata poate.

De unde sa stie mediocrul comun despre corectarea unor elemente?
De unde sa stie el cate ceva despre stabilitate? Despre ce inseamna a da jos o putere fara a avea ceva de pus in loc? El ar fi avut de unde sa afle aceste lucruri – din perioada de dupa ’89 – dar mediocrul dominant de azi, pe atunci inca avea muci la nas si / sau inca statea la tara si preocuparea principala era de a duce vaca la pascut. Nu l’a preocupat pe el cum ar arata un proces democratic functional.

Cand a fost schimbat codul muncii afectandu’i siguranta zilei de maine… nu i’a trecut prin cap sa iasa in strada sa anunte ca nu este de acord.

Nu ii va trece prin cap probabil nici sa iasa in strada pentru Rosia Montana pe 28 (in Piata Revolutie).

Nu i’a trecut prin cap nici sa iasa in strada sa ceara oprirea privatizarii serviciului de ambulanta, nu’i va trece prin cap nici sa iasa pentru a impiedica copierea sistemului de sanatate american – unul din cele mai proaste pentru cetatean, unul din cele mai bune pentru afaceristi.

Nu. Mediocrul comun iese in strada sa schimbe guvernul si presedintia! Si el chiar crede ca vrea asta! A fost (atat de penibil) manipulat de mass-media incat face ascultator jocul detinatorilor de trusturi de presa.

Am trecut in seara asta pe la Universitate, in drum spre KFC, mergand sa imi iau ceva sanatos bun de mancare. Televiziunile au ales evident unghiul care face ca multimea sa para mare. Penibil.

 Deci suflul civic din strada nu stie exact ce vrea, pentru ca schimbarea presedintelui nu este o solutie, este doar o noua problema – in conditiile in care restul clasei politice este mai nenorocita decat ceea ce am ales. Stiam cu totii ca alegeam raul cel mai mic (nu raiul) la ultimile alegeri.

Acum se iese in strada pentru a se elimina raul cel mai mic. De ce? 
(stie cineva o alternativa mai buna in afara de pink floyd ala fara sansa?)

Chiar nu se poate invata mecanismul de corijare? Nesimtitul de la carma incepe sa se creada singur pe tarla – pac, iesi in strada si ii zici sa tina linia care iti convine! Nu il schimbi cu alt nesimtit si mai mare care stie ca oricum va avea mana libera primii ani pentru ca mediocrul comun si’a facut numarul – pentru un timp si’a calmat frustrarile, s’a simtit puternic – ca doar uite, a schimbat guvernarea, a facut ceva! Chiar daca a ales o viata cel putin la fel de proasta.

Pentru ca el cunoaste doar doua onomatopee: uuugh si akaa!


marți, 10 ianuarie 2012

ipocrizie

.
cu ani in urma cand intreaga lume islamica a fost jignita prin caricaturi care luau in deradere diferite puncte din credinta sa, lumea moderna raspundea cu aroganta ca e vorba de libertate de expresie.

zilele trecute cand un tip a facut o reclama pe feisbuc prin care incerca intr'o varianta ceva mai morbida sa arate cat de amenintatoare este sala lui de gimnastica pentru calorii... a fost fortat (!) sa o retraga, a suferit puternice represalii din partea lumii moderne(!)  care brusc uitase de... liberatatea de expresie!

deci cand este vorba de convingerile spirituale ale unei mari parti a lumii se poate folosi paravanul libertatii de expresie, ca doar nu este un subiect fundamental pentru fiinta umana. insa cand este vorba de o trauma suferita de un singur popor libertatea de expresie... pouf - dispare. si mai urat de atat. cand este vorba de trauma unui anumit popor nu ai voie sa glumesti, daca sunt alte popoare... voie ca la banul Ghica!

si acelasi popor care are grija sa existe naucitor de mult adevar in poza de mai jos:

trista lume.
.

yes!

.
statusul de mess al lunii: 
"i've learned so much from my mistakes that i'm thinking of doin' some more..."
.

luni, 9 ianuarie 2012

cu orgoliu

 .
 Din categoria “cetitul face bine la orgueil!”.

Ma’ndeletnicind din cand in cand cu o carticica a lu’ nenea dalai lama si gasesc tudei o idee care cu ceva rabdare s’ar regasi si in cateva postari mai vechi ale mele (un an, doi maxim).

Si anume de ce, sub ce argument se considera aprioric (hi-hi!) ca undele cerebrale si chimia din cerebel sunt cauze ale proceselor constiente, cauze ale emotiilor, ale starilor afective?

Ce anume abordare obtuza a dus la aceasta convingere nefondata defel dar atat de puternica?

De ce nu se poate testa suiciu’ de paradigma si verifica daca nu cumva procesele electrochimice sunt efecte ale proceselor interioare nevazute, ne-vizibile (cel putin pana acum). Adica cine ne opreste sa consideram ca acele campuri electrice cetite prin encefalograme, bazate pe reactii chimice, nu sunt altceva decat valurile vizibile create de un vant invizibil?

Cand pe lac se fac valuri starnite de vant acceptam ca nu ele sunt cauza – ci vantul. Desi nu vedem vantul. Vedem doar valurile. Exact ca la encefalograma. De unde stim ca este vantul cauza? Printre altele, pentru ca il simtim. Printre altele si emotiile le simtim…

Cam asta sustineam ieu… si acum vreo doua veri unor parteneri de bere care ca raspuns doar pufneau… ca de unde stiu eu?  
Pai tocmai aceasta era intrebarea mea: de undei stiu ei ca este invers? Niciuna dintre variante nu este demonstrabila conform uneltelor stiintei de azi. Si totusi o teorie este considerata corecta aprioric in timp ce cealalta este primita cu pufneli.

In afara verificarilor faptice stiinta obisnuieste sa mai declare ca valide teorii care au un grad mai mare de “unificare” cu sistemul in care sunt parasutate.
Ori varianta mea – ca fizicul si chimicul de la nivel cerebral este efect al gandurilor si emotiilor mele – si nu invers, raspunde la mai multe intrebari, se leaga mai coerent cu campurile de cautare adiacente: ce este constiinta, cum functioneaza creierul, de unde vin gandurile, cum se formeaza emotiile…

Acum sa vedem ce zice musiu dalai lama.

Numerosi oameni de stiinta, in special cei din domeniul neurobiologiei, considera ca, in cazul constiintei, avem de a face cu un tip special de proces fizic care apare prin intermediul structurii si dinamicii creierului.  Imi amintesc foarte bine de o discutie pe care am avut’o cu cativa reprezentanti de renume ai neurostiintei, la o scoala medicala americana. Dupa ce mi’au aratat cu amabilitate cele mai noi instrumente stiintifice pentru explorarea in profunzime a creierului uman, cum ar fi aparatul IRM (imagistica prin rezonanta magnetica) si cel ECG (electrocardiograf) m’au lasat sa urmaresc (cu permisiunea familiei) o operatie pe creier, ne’am asezat pentru a discuta despre conceptia stiintifica curenta referitoare la constiinta. I’am spus atunci unuia dintre oamenii de stiinta prezenti: “Pare un lucru foarte evident ca multe dintre experientele nostre subiective, cum ar fi perceptia si senzatia se datoreaza unor schimbari survenite la nivelul proceselor chimice ale creierului. Ar putea cineva sa’si imagineze reversul acestui proces cauzal? Ar putea cineva sa afirme ca gandirea pura insasi este in masura sa determine o schimbare la nivelul proceselor chimice ale creierului?”. Cu alte cuvinte, intrebam daca, cel putin conceptual, putem sa admitem posibilitatea unei cauzalitati bidirectionale, in sus si in jos deopotriva.
            Raspunsul omului de stiinta a fost foarte surprinzator. Acesta a spus ca, dat fiind ca toate starile mentale sunt generate de stari fizice, nu este posibil sa apar o cauzalitate in jos (asta argumentatie o vad ca pe una din inceputul analizei matematice care mi’a dat cosmare: repetai o formula magica tip “pentru ca eu spun ca exista inseamna ca este!” si cica rezolvai exercitiul; sau ca alte demonstratii ale lu’ nenea sartre). Cu toate ca, din politete, nu am raspuns in acel moment (da, mie imi lipseste acea politete, vad rosu instantaneu in fata unei asemenea obtuzimi), m’am gandit atunci – si inca ma mai gandesc – ca nu exista inca o baza stiintifica pentru o asemenea afirmatie categorica. Opinia ca toate procesele mentale sunt in mod necesar procese fizice este o presupozitie metafizica, nu este un fapt stiintific. Cred ca, in spiritul cercetarii stiintifice, este important sa lasam intrebarea deschisa si sa nu confundam presupozitiile noastre cu faptele empirice.

Si concluzie. La plural. E bine sa citesc dalai lama – ca imi confirma ideile. Iar oamenii de stiinta e dusi cu pluta mai rau decat cazul. Dar e permis de lege!

Mai povesteam eu despre carti de teoria comunicarii in care realitatea este penibil de vizibil croita ca sa incapa in teoria dorita. Dar una e sa faci dude d'astea in domeniul comunicarii unde efectele sunt destul de firave, alta e insa sa o faci in neurobiologie, de ajungi sa convingi o planeta intreaga de gagauti ca emotiile nu sunt decat accidente chimice, ca morala si etica sunt de asemenea plasmuiri bazate pe reactii electrochimice rezultate dintr'un sistem brownian.

Si inca o concluzie! Se vede ca intre fostii mei parteneri de bere si oamenii de sti'nta nu'i mare diferenta. Pacat, chiar aveam pretentii. ...nu mi'e clar de la care...
.

miercuri, 4 ianuarie 2012

momente...

.
mai periculoasa decat prostia este pseudointeligenta.

pentru ca ea ofera atat respectivului cat si prostilor influentati de el legitimitate pentru idei, conceptii, actiuni.

prostul cand stie ca face o prostie nu depune atat efort ca atunci cand crede ca in sfarsit face ceva inteligent (bine).

.