Vocea care nu te lasa

 

Fenomenul Jordan Peterson mi se pare fascinant. Cartulia lui cu reguli pentru o viata misto nu m’a dat pe spate. Am vazut’o ca inca o incercare a binelui care poate cu usurinta fi prost intepretata, prost aplicata, pe alocuri am avut obiectii de forma si uneori chiar de fond daca imi amintesc bine. Nu grave, nu mari, ci mai mult de nuantare – care poate in schimb avea efecte considerabile.

Asa ca nu cartulia m’a atras. Ci capacitatea lui de a raspunde on the fly unor replici complet cretinoide intr’un mod in care are priza la public, nu jigneste, pastreaza un nivel ridicat de discutie si comunica cu limpezime si succint o serie de informatii care ii sustin si intaresc punctul de vedere.

Si tipul a intrat in coliziune cu postmodernistii. Care astazi sunt zgomotosi si puternici - pentru ca societatea de azi masora calitatea(!) unui grup (si ii ofera forta) prin cantitatea de zgomot public pe care o poate produce respectivul grup.

Cum era de asteptat JP a devenit intruparea diavolului pentru zgubiliticii pe care i’am descris intr’un articol mai devreme, si a avut de a face cu o serie de atacuri publice, profesionale... ajungand sa traiasca un episod depresiv.

Am vazut zilele trecute un interviu care probabil era in perioada de plina lupta cu depresia, pentru ca la un moment dat isi pierde controlul vocii si insista pe un subiect destul de departat de intrebare. Si anume despre vocea pe care o auzi in cap cand te trezesti noaptea pe la 2-3, nu poti dormi si acea voce te indeamna sa mergi inainte, sa rezisti, sa... sa mergi inainte (pentru ca simti ca nu mai poti). Aceeasi voce care – zice el – te opreste sa faci unele lucruri, te cearta daca ai facut chestii urate. Si se intreaba cu un ton evident exasperat, dus la limita, cum pot face altii o serie de fapte, si spune ca nu au cum pentru ca ii opreste acea voce interioara.

In acel punct al interviului mi’am amintit de Paller. In Viata pe un peron sunt cateva pagini greoaie unde vorbeste despre judecatorul dinauntru. Si descrie cum noi, cei care suntem acuzati ca ii judecam pe ceilalti cu prea mare usurinta de fapt ne judecam pe noi insine cu o rigurozitate, cu o strictete de mii de ori mai mare decat o facem cand ii judecam pe cei din afara.

Apoi mi’am mai amintit de cei care spuneau ca in inima se afla izvorul impartirii intre bine si rau. De acolo aflam care’i una si care’i cealalta. Si nu din inima in sens emotional, pentru ca nu inima este sediul emotiilor ci stomacul. Legat de confuzia asta este o prelegere superba a lui Andrei Plesu tinuta la Microsoft, candva – gugle stie, o recomand “Despre Inima”.  Sute de ani, culturi mari au spus despre o voce a inimii care stia sa separe binele si raul, o voce a unei intelepciuni care ne'ar depasi partea rationala de simpli bipezi.

Well, toate amintirile astea au durat cateva secunde, timp in care il vedeam pe JP cum se chinuie intrebandu’se cum fac alti lucruri groaznice si nevoind sa aceepte ca... altii nu aud vocea.

Si una e sa nu auzi voci, alta e sa nu auzi vocea... aia care te trage de maneca, iti da un bobarnac, nu te lasa sa dormi noaptea daca ai facut ceva rau sau daca crezi ca e posibil sa fi facut ceva rau.

Asa am inceput sa ma intreb... daca cumva suntem doua rase? Una care aude o voce si alta care nu. Well, nu doua rase neaparat, doua tulpini, unii cu o cheie ADN deschisa (aia cu vocea), altii cu cheia inchisa (sau invers je m’en fiche).

O multime de dispute devin brusc limpezi. Cei care nu au mutatia cu vocea s’au uitat in interiorul lor si au dezvoltat teorii care explica modul de functionare al omului (care seamana cu ei) – cum ar fi Freud. Si teoriile lui functioneaza pentru unii, sunt resimtite ca fiind reale – pentru cei ca el. Altii s’au uitat si ei in interior si au formulat teorii in acord cu ce au vazut acolo, ingloband existenta a ceva – cum ar fi Jung.  Si disputele Freud – Jung (mai exact: este sau nu este ceva sfant (a se lua in sens larg) in om?) devin... meh.

Iar postmodernistii este clar – sunt dintre cei care nu aud vreo voce interioara. Afirm asta nu pentru ca nu imi plac mie idiotii ci pentru ca stema de pe drapelul lor este inexistenta adevarului. Ori vocea despre care se povesteste aici despre asta spune – in mod adevarat ce e bine si ce e rau, dincolo de parti-pris’uri, subiectivitati, dorinte si alte cioburi colorate care iti iau ochii.

Postmodernistii si tirania

 ...sau: Postmodernistii si tirania lor palpabila impotriva tiraniilor potentiale (oniric-fabulativ-potentiale)

Din una in alta am simtit nevoia sa ma pun la punct putin (deci mai spre punct, nu chiar la punct) cu ce e aia postmodernismul. Yeah, in gandire nu in alte zone, pentru ca acolo imi place mie sa ma joc.

Si mi'am zis ca Britannica ar fi o sursa credibila. (Asa ca daca ei au gresit si eu voi fi gresit.) Lene, prima iesita in cale.

So, am aflat ca postmodernistii sunt mostly niste unii care nu aduc un suflu nou ci se opun iluministilor. Chestie care pana la un punct nu m'ar deranja, am si eu cateva chestii impotriva alora. Si cateva impotriva mult laudatilor renascentisti - btw. Dar doar cateva.

Tipii (si tipele) cu postmodernismul insa se vede ca sunt hotarati sa distruga the fabric of the society cu o agresivitate la care multi fanatici religiosi ar privi cu un amestec de admiratie si groaza.

Mai jos e lista de idei iluministe (cele mai importante) prezentata de Britannica si obiectiile postmodernistilor. La care am pus obiectiile mele la obiectiile lor. Asa mi s'a parut amuzant.

1. There is an objective natural reality, a reality whose existence and properties are logically independent of human beings—of their minds, their societies, their social practices, or their investigative techniques. Postmodernists dismiss this idea as a kind of naive realism. Such reality as there is, according to postmodernists, is a conceptual construct, an artifact of scientific practice and language. This point also applies to the investigation of past events by historians and to the description of social institutions, structures, or practices by social scientists.

 Aici se vede foarte clar nivelul de egocentrism al postmodernistilor. Ei considera ca fara domniile lor (se autoconsidera pasamite oameni-zei) nu exista natura, asa ca plantele si animalele le sunt subordonate ca existenta(!).

Apoi ei mai neaga chiar insasi posibilitatea de a sti ceva despre om, societate…!
Conform mancatorilor de fluturi cunoasterea nu exista pentru ca nici nu e posibila, drept care incultul este Om intre oameni, el nefiind pangarit de idei care nu pot fi altfel decat false. Bun asa!

2. The descriptive and explanatory statements of scientists and historians can, in principle, be objectively true or false. The postmodern denial of this viewpoint—which follows from the rejection of an objective natural reality—is sometimes expressed by saying that there is no such thing as Truth.

Langa incult apare si imbecilul (chiar si medical vorbind) sus in ierarhia umana, deoarece neexistand adevar imbecilul de fapt rosteste lucruri corecte, coerente – desi atributele corect, coerent nu mai au fundament (ontologic) in gandirea postmodernista.
Si aici ajungem la un paradox delicios: postmodernistii spun ca toti ceilalti abereaza intrucat nu exista cunoastere si nu exista adevar (deci nu exista corect ori coerent) dar… ceea ce spun ei este adevarat(!!), ceea ce spun ei este correct(!!) (bine, la ultima s’au scos, nefiind nevoie ca sa existe coerenta nu ii poti acuza ca ei sunt incoerenti).

Ceea ce ii face pe postmodernisti sa iasa din gandire si sa intre in zona unei religii ajunse in epoca fanatica: “Nu exista adevar decat atunci cand vorbim noi!”. Btw, religiile mari nici macar nu si’au permis sa anuleze conceptul de adevar ci doar sa sustina ca exclusiv al lor e ala ok, ceea ce ii plaseaza pe zgubiliticii astia intr’o zona a violentei in idei dincolo de marile fanatisme religioase cunoscute pana acum de omenire. 

 

3. Through the use of reason and logic, and with the more specialized tools provided by science and technology, human beings are likely to change themselves and their societies for the better. It is reasonable to expect that future societies will be more humane, more just, more enlightened, and more prosperous than they are now. Postmodernists deny this Enlightenment faith in science and technology as instruments of human progress. Indeed, many postmodernists hold that the misguided (or unguided) pursuit of scientific and technological knowledge led to the development of technologies for killing on a massive scale in World War II. Some go so far as to say that science and technology—and even reason and logic—are inherently destructive and oppressive, because they have been used by evil people, especially during the 20th century, to destroy and oppress others.

Well, aici avem un pic de samanta, dar evident exacerbata spre absurd intr’o spirala fanatica.

Pentru ca intr’adevar se vede deja cu ochiul liber ca evolutia tehnologica nu este obligatoriu corelata cu evolutia calitatilor umane. Educatia in stiinte care se primeste de generatii nu acopera nevoia unei alte educatii care sa dezvolte calitati umane in indivizi. Programa scolara (cel putin cea occidentala) formeaza individul pentru a putea fi competent in diverse profesii, nu si pentru a fi uman in cadrul unei societati.

Dar pornind de aici sa ajungi sa spui ca stiinta, tehnologia, ratiunea si logica sunt inerent distructive si opresive... probabil ai facut facultatea la Balaceanca. Pacient fiind.

 

4. Reason and logic are universally valid—i.e., their laws are the same for, or apply equally to, any thinker and any domain of knowledge. For postmodernists, reason and logic too are merely conceptual constructs and are therefore valid only within the established intellectual traditions in which they are used.

Ratiunea si logica – nu exista, sunt doar conceptuale. Well, aici e doar o mica rafuiala cu decorurile, cu sistemul de referinta. Intrucat afirmatiile acestor stimabili si stimabile nu erau rationale si nici logice au ales sa doboare de la radacina orice forma de demonstrare a nivelului de aberatie in care se scalda. Au distrus metrul ca sa nu poata fi masurati. Asa ca nu e vorba de alt adevar (care nu exista decat cand vorbesc ei) dat lumii ci doar de o masura de protectie pentru a nu fi anihilati – prin logica si ratiune.

 

5. There is such a thing as human nature; it consists of faculties, aptitudes, or dispositions that are in some sense present in human beings at birth rather than learned or instilled through social forces. Postmodernists insist that all, or nearly all, aspects of human psychology are completely socially determined.

Da, isi permit sa inventeze adevaruri(le lor) pe banda rulanta dupa ce postuleaza ca stiinta si metodele stiintifice sunt false. Si ca logica si ratiunea nu exista – asa ca ei nici nu trebuie sa demonstreze ceea ce afirma. Drept care se simt contrazisi prin simple experimente care au aratat ca indivizii evolueaza diferit in conditii sociale aproape identice, de imensul numar de exemple unde indivizi evolueaza puternic diferit in conditii sociale similare.

 

6. Language refers to and represents a reality outside itself. According to postmodernists, language is not such a “mirror of nature,” as the American pragmatist philosopher Richard Rorty characterized the Enlightenment view. Inspired by the work of the Swiss linguist Ferdinand de Saussure, postmodernists claim that language is semantically self-contained, or self-referential: the meaning of a word is not a static thing in the world or even an idea in the mind but rather a range of contrasts and differences with the meanings of other words. Because meanings are in this sense functions of other meanings—which themselves are functions of other meanings, and so on—they are never fully “present” to the speaker or hearer but are endlessly “deferred.” Self-reference characterizes not only natural languages but also the more specialized “discourses” of particular communities or traditions; such discourses are embedded in social practices and reflect the conceptual schemes and moral and intellectual values of the community or tradition in which they are used. The postmodern view of language and discourse is due largely to the French philosopher and literary theorist Jacques Derrida (1930–2004), the originator and leading practitioner of deconstruction.

Well, aici este iar o tzara de adevar, insa se face o substitutie intre un defect, o lacuna a limbajului si functia fundamentala a limbajului – cea de transmitere de informatii de la un individ la altul.
Da, exista o coloratura - emotionala si culturala - subiectiva a multor termeni ai limbajului, lucru care face ca deseori sa apara probleme de comunicare, numai ca acest lucru este ceva ce trebuie sa invatam sa depasim pentru a comunica mai bine cu ceilalti...!

Nu sa mergem in cealalta directie, sa exacerbam subiectivismul in limbaj – pentru ca la capatul acestui drum fiecare vorbeste propria limba si nimeni nu se mai intelege cu nimeni. WTF?! Ce au tras astia pe nas e o intrebare, dar a doua - si aia cu raspuns mai trist - este cum de asemenea gogomanii au fost ridicate ca subiecte valide academic la nivel international. Pentru ca ca raspunsul la aceasta intrebare arata spre calitatea “filtrelor calitative” in societatea academica – care pretinde ca selecteaza calitate in baza unor teste cantitative (de cantitate a memoriei, de cantitate a efortului).

 

7. Human beings can acquire knowledge about natural reality, and this knowledge can be justified ultimately on the basis of evidence or principles that are, or can be, known immediately, intuitively, or otherwise with certainty. Postmodernists reject philosophical foundationalism—the attempt, perhaps best exemplified by the 17th-century French philosopher René Descartes’s dictum cogito, ergo sum (“I think, therefore I am”), to identify a foundation of certainty on which to build the edifice of empirical (including scientific) knowledge.

Aici Britannica se pare ca a uitat sa puna contraideea postmodernistilor, doar se mentioneaza ca zgubiliticii sunt complet triggered de ideea de acumulare de cunostinte pe baza de evidente.

 

8. It is possible, at least in principle, to construct general theories that explain many aspects of the natural or social world within a given domain of knowledge—e.g., a general theory of human history, such as dialectical materialism. Furthermore, it should be a goal of scientific and historical research to construct such theories, even if they are never perfectly attainable in practice. Postmodernists dismiss this notion as a pipe dream and indeed as symptomatic of an unhealthy tendency within Enlightenment discourses to adopt “totalizing” systems of thought (as the French philosopher Emmanuel Lévinas called them) or grand “metanarratives” of human biological, historical, and social development (as the French philosopher Jean-François Lyotard claimed). These theories are pernicious not merely because they are false but because they effectively impose conformity on other perspectives or discourses, thereby oppressing, marginalizing, or silencing them. Derrida himself equated the theoretical tendency toward totality with totalitarianism.

Si ultimul punct vorbeste tot despre razboirea postmodernistilor cu cunoasterea. Dom’le nu ai voie sa incerci sa afli(!!), sa cauti daca(!) exista trasaturi generale pentru ceva-orice. Fizica, corpuri ceresti, plante, om, animale, viu, neviu... well, trebuie sa ma corectez, e vorba doar despre om, pentru ca ne amintim ca postmodernistii ne’au invatat un adevar (da, chestii inexistente conform lor - invatarea si adevarul): celelalte nu exista(!) decat in relatie cu omul, deci subsumate lui.

De exemplu nu ai voie sa spui ca oamenii au nevoie de oxigen pentru a trai pentru ca asta ii va opresa, marginaliza si reduce la tacere pe toti oamenii care nu au nevoie de oxigen pentru a trai!

Nu este o tiranie delicioasa interzicerea exercitarii logicii, ratiunii, acumularii de cunostinte?!

Impusa de catre unii care sustin ca lupta in principal impotriva tiraniei si pentru acceptarea cat mai larga a tuturor indivizilor, a tuturor formelor de comportament (...atata vreme cat nu sunt continute urme de logica, ratiune, acumulare de cunostinte, pentru ca ei au soc - emotional - anafilactic de la asa ceva)?!

Dar este o tiranie acceptata social pentru ca este nu numai acceptabila dar si favorizanta celor multi care au lipsuri dureroase in zona inteligentei si / ori culturii.

 

(si pentru ca am pus in titlu ca ar fi o tiranie palpabila anunt ca efecte ale pretentiilor postmodernistilor au intrat deja in zona juridica, dupa ce fac furori de ani de zile in facultatile de peste Prut. si Rusia si vreo doua mari. adica in Canada. si USA)
si iaca articolul in discutie: https://www.britannica.com/topic/postmodernism-philosophy

Corent pe piata libera cu mana invizibila

 

Din ce in ce mai rar pe acest blog cu scrisul pentru ca se instaureaza din ce in ce mai plenar convingerea inutilitatii. Cu fiecare milimetru cu care avansez in cunoasterea / intelegerea naturii umane se intareste ideea ca ea insasi (natura umana adica) sta impotriva unei societati umane. Decente adica. Iar ea (tot adica natura umana) este kind of imuabila.

Oricum, altul e subiectul amu.

Incepem sa avem pene de curent asa, ca o normalitate. De niste ani de zile.

Furnizarea de corent este privata de timp bun… Inca un oral mic lui bulache ala care a lalait ca mana invizibila regleaza (…) in interesul tuturor. De catre tat'su prestat. Si celor ce i'au urcat teoriile zdrente la putere. In biblioteci samd. In cazul nostru (din nou) privatu’ si’a facut buzunarul mare si l’a durut la bascheti de problemele furnizate utilizatorilor prin nefurnizarea ok de catre el - furnizorul. Acum poti sa iti schimbi furnizorul. Si?! Pe aceleasi fire - cable si alte snururi vine ienerjia. Deci cum mana aia regleaza piata iaca libera…?! Raspuns corect: – nu rezolva nimic tovarasi, regleaza o laie, aici nu are nici cel mai mic impact. Aia e poveste de adormit mancatorii de fluturi si traitorii in vise colorate.

Pe de alta parte insa natura umana de care ziceam la inceput face lucrurile si mai frumoase: gasesti pe social media indivizi care ii reproseaza lui Nicusor(?!) situatia cu penele de current. Zicand ei de niste planuri de urbanism, si sa nu mai tot(?!) semneze aprobarea de constructii daca infrastructura de corent nu permite.  Huh?! Problemele astea sunt in crestere de ani buni de zile… si de fapt nici nu cred ca merita prea multe contraargumentare, imbecilitatea pozitiei respective este axiomatica. Cel putin pentru pentru ghinionistii cu un neuron functional.

 #invisible-hand-is-shit (de fapt Adam Smith is shit, invizible hand e invizible pentru ca nu exista)