demnitate in democratie

. 

am pornit de la jalba cuiva cum ca jos basescu pentru ca nu mai avem(!) demnitate.

Bergson spuse candva ca “democratia este singura forma de guvernare compatibila cu demnitatea umana”.

Greu de determinat cantitatea de alco(h)ol din sange a acestuia dar abur sigur era la neuron.

Pentru ca iata avem azi demonstratia clara a a reversului: democratia este forma de guvernare incompatibila cu demnitatea umana!

Pentru ca. Doua puncte.

In circul democratic pentru a ajunge presedinte un individ trebuie sa fie iubit de multime. De cei multi. Iar cei multi - se stie - au placeri vulgare, preferintele lor nu sunt guvernate de... demnitate.

Si da, este totusi adevarat. Pestele de la cap se impute. Omul care guverneaza (mai mult sau mai putin simbolic tara) este omul care are posibilitatea de a da tonul muzicii. Iar atata vreme cat presedintele are un comportament lipsit de demnitate... omul de rand sarac in resorturi morale interioare il va considera punct de referinta, etalon.

Si sa facem suma. Pestele de la cap se impute. E vina cui ca in democratie poporul devine capul si alege - in firea naturii umane - un personaj simbolic asemeni lui?  Nu cumva a sistemului democratic in sine?

Mai apoi.

Sistemul politic generat de democratie este un sistemul care alearga dupa obtinerea voturilor celor multi. 

Cumulat cu revolutia ierarhiei anarhia valorilor (morale, economice samd) indivizii de succes in sistemul politic sunt indivizii fara demnitate. Exemplu nu numai base, dar si ultimii presedinti americani.

Sistemul democratic in sine conditioneaza atingerea pozitiilor de varf de lipsa demnitatii.

Democratia fara o supraguvernare a moralei duce la disparitia demnitatii.

Mai intai prin filtrarea clasei conducatoare, apoi influentarea celor multi prin etalonul oferit de guvernanti.

Unde gresesc? Ca daca nu gresesc este tragic...
.