Nou an

o

Ma intreb ce’am facut. Ma intreb daca am facut bine. Imi lipseste matematica. In matematica ai certitudini. Capeti certitudini in the end… in viata n’ai de unde sti ce ai facut. Daca este bine asa, daca era mai bine altfel. In viata... in the end poti doar sa crezi ca unele actiuni au fost cele mai bune, altele… crunte dezastre.

De mult timp am renuntat la ratiune in virtutea intuitiei. Intuitia iti da in viata ceea ce adunarea iti da in matematica. Siguranta ca raspunsul din fata ochilor este cel corect.

(acum realizez ca adunarea este singura operatie de sine statatoare a matematicii: scaderea este doar opusul adunarii, inmultirea este adunare repetata… totul se raporteaza la adunare… iar apoi ma gandesc ca de fapt adunarea este o numarare nesuccesiva sau anularea succesivitatii a doua sau mai multor numarari)

Revenind. Totusi intuitia desi este un instrument infailibil… cand ajunge sa fie folosit de om devine un instrument imperfect.

Fiindca omul are probleme in a’si auzi intuitia. Apoi are probleme in a o asculta. Iar daca ajunge sa o si urmeze… deja suntem la cu totul alt capitol.

Uneori actionez orbeste sperand ca actiunea nonrationala (sau arationala) va fi inconstient dictata de intuitie. Este de multe ori greu a spune care din voci este intuitia. (cei care nu aud voci in mod clar au o viata interna… nula. Iar cei ce nu disting diferenta dintre voci si considera ca le rasuna in minte totdeauna una, aceeasi, un ego unic… sunt clar lipsiti de imaginatie – si cum crezi ca poti intelege omul si lumea fara un dram de imaginatie?)

…fara raspunsuri, fara solutii, fara certitudini…

o