..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

joi, 25 aprilie 2013

Zdreanta Bigudiu

.
L’ati vazut cumva pe Zdreanta?
In seara asta Zdreanta este mr Bigudiu (evident nume de scena, numele real va fi divulgat la sfarsit).
Nenea Zdreanta Bigudiu isi tot recastiga acest nume de fiecare data cand il intalnesc de o buna bucata de timp.
Io – ca prostu’, recunosc – in seara asta m’am dus singur dupa el. Am sperat ca invitatul lui va fi la inaltime si il va eclipsa, si ii va da din cand in cand – suficient de des – peste labute, cand pune mana si spune cate o nazdravanie, cum ii este obiceiul.

Cum fu de pilda data trecuta, cand se vazu la discutie cu nenea Plesu.
Si voila exemplu:
- Pai si ei folosesc tot cuvintele! (vorbind despre politicieni, afiramand ca in batalia politicieni – ganditori sunt folosite aceleasi instrumente)
Mie imi creste pulsul pentru ca omul e complet aberant! Politicienii nu folosesc cuvinte in sensul in care filosoful sau logicianul foloseste cuvinte! Politicienii folosesc cuvinte similar cainelui care latra – adica la nivel animalic, ca simplu atribut al categoriei din care face parte, cuvantul la politician fiind forma inalta a exprimarii nevoilor animalice - fiziologice, in timp ce ganditorul foloseste cuvantul ca o forma inferioara in care inghesuie Idei superioare acestuia (superioare cuvantului).
Dupa cateva fraze il pune la punct, cu inutila eleganta, nenea Plesu:
- ...Nu: ei folosesc parghii economice!...se trimite garda financiara...
Corect moncher, nota 10! Zdreanta Bigudiu, taci ca esti idiot!

Mai sustinea in seara respectiva ideea de iesire din minorat a celor ce gandesc, cumva prin folosirea ratiunii. Mes amis de la patrie... sa’l trimita careva la scoala primara, aia unde se invata chestii primare despre o societate. Nitica istorie. Ori matemateca. Never-niciodata-jamais oamenii cu ratiune nu au fost majoritari, pen’ca nu se poate! Ba chiar pot spune ca este o cerinta matematic aberanta: cei multi sa fie mai destepti decat cei multi. Poate doar daca se ia de mana cu Putin si ajunge la 140%... atunci da... majoritatea va putea fi mai multa decat majoritatea.

Totusi de la acea intalnire am pastrat o concluzie: in occident intelectualul (insul intelectual) este raportat la mundan, in est – la metamundan. Asta ne lamureste putin si despre calitatea intelectualilor occidentali.

Insa astazi am plecat dupa vreo 20 de minute. Pierdeam timpul rau de tot, si mai rau – pierdeam din peretele stomacului pe care clar il perfora sucul gastric produs de nervozitatea creata de aberatiile lui Zdreanta Bigudiu.

Se porni a se face una bucata demonstratie logica a existentei unui Dumnezeu, urmand ca apoi sa se demonstreze ca daca exista unul acesta este singurul. Demonstratia apartinand unuia, pui de mare-nu-stiu-care filosof, demonstratie prezentata de un invitat pe nume nu-stiu-cine. Motivele lipselor numelor sunt atat memoria mea care elimina mult dar si competentei jurnalistilor romani care din 5 mentionari pe net ale evenimentului de azi nu au spus nici subiectul nici invitatul! Bravos natiune!
Si fac ei cei doi impreuna urmarirea demonstratiei, cu intentia declarata de a gasi vreo hiba in ea. 

Se demonstreaza ca exista proprietati. Bun.
Se demonstreaza ca exista proprietati pozitive. Bun.
Se demonstreaza ca pot exista multimi care sa contina mai multe proprietati. Bun.
Se demonstreaza ca aceste multimi sunt la randul lor pozitive. Bun.
Se demonstreaza ca multimea care contine toate proprietatile este the biggest, the greatest, adicatelea god-like. Sa mori tu!
Mai ales ca la fiecare pas de demonstratie nenea Zdreanta Bigudiu spunea e de acceptat? Este! S’a facut vreo fortare? Nu!
Daca n’ai facut vreo fortare, daca n’ai introdus vreo ipoteza neanuntata, nesustinuta pai ia arata tu la mine unde mama ei de treaba ai demonstrat ca poate exista o multime care sa contina toate proprietatile pozitive!
Si nu e suficient atat. Dupa aia arata’mi unde ai demonstrat ca exista necesitatea (adica obligativitatea) de a exista acea multime!
Ca asa merge logica mai scularel!
Din aproape in aproape, ca matematica.
Iar el intreba nevinovat – retoric: ce trebuie sa accept? – ca si cum n’ar exista nimic de acceptat, ce nu a fost demonstrat. Pai asta trebuie sa accepti mai scufita goala, ca este posibila si necesara o multime care sa cuprinda toate proprietatile (pozitive). Fiindca daca nu vorbim de toate, atunci nu incape in propozitie Dumnezeu.

 Si mai spunea ca insusi Wittgenstein (ori unul de teapa lui, memoria ma chinuieste) a spus despre aceasta demonstratie ca chiar daca atmosfera ei iti da de inteles ca ceva e putred in danemarca,  nu se poate spune exact unde iaste buba. Pai uite tocmai una mare buba a vazut’o un om de pa strada, ocupanti ilegali de spatii in biblioteci ce sunteti!

Singura directie pe care il vad pe Zdreanta Bigudiu sa sustina posibilitatea existentei multimii in cauza, este printr’o jucarie de forma pentru ca a luat fiinta in mintea mea  (drept care atinge o anumita forma a existentei, din mai multe motive) si mintea mea e mica, nu poate contince ceva mai mare decat ea, multimea in cauza fiind evident mai mare decat mintea mea. Dar asta evident imi suna a sofism, intrucat se s'ar demonstra existenta ceva prin ideea ca exista ceva.

Numai ca asta’mi aminteste de alta dandanaie a lui: o afirmatie la fel de naucitoare pentru stomacul meu “peretele asta e mai mare decat mintea mea”. Abia acum realizez ca in cazul lui, da, poate fi adevarat.
Dar in mod normal... e o aberatie. Singura maniera in care poate fi sustinuta afirmatia este cea in care abordarea pe de o parte este strict fizica, si pe de alta parte, cum mintea nu este fizica, trebuie considerata o egalitate intre minte si creier! Adica musiu Zdreanta Bigudiu intelege mintea solamente ca obiect fizic – creierul, ergo el intelege doar dimensiunea fizica, fiind la acelasi nivel de perceptie a lumii inconjuratoare cu pisica mea, pentru ca si ea, cand ii arati o bucata de creier o vede ca atare, evident mai mica decat peretele langa care se afla.

Revenind, am realizat ca degeaba as striga in sala ca sare peste demonstratia existentei si necesitatii multimii complete. Si daca am gasit deja o hiba in numai 10-15 minute, pana la sfarsit ma voi cocosa de astfel de exemple, asa ca am plecat, pentru protectia propriului stomac.

 Ei bine, cred ca am aratat ca Zdreanta Bigudiu le tranteste rau de tot, e lipsit puternic de common sense. Cum se numeste el? Tocmai Horia Patapievici!
De ce ma enervez? Pentru ca atunci cand vad astfel de oameni, obtinand pozitii de rasunet in societate ca ganditori, fiind atat de penibili, imi amintesc de hibele societatii, care ridica gunoaie nu numai in politica si economie dar si in varfurile zonelor culturale. 
.

joi, 18 aprilie 2013

doi IT'sti in sedinta

 .
doi IT'sti in sedinta...pe langa altii.

la al doilea meeting de azi am ras ca doi tampiti. eu si seful. el mai rau decat mine. si toti ceilalti erau ca la inmormantare. asta a fost naspa, dadea urat din partea noastra - si consultanti externi! dar nu puteam sa ne abtinem! facea o prezentare de soft, on-line, un arab care vorbea (probabil) engleza, cu microfonul lipit de omulet cred! nu se intelegea nimic! iar dupa vreo 15-20 de astfel de minute crunte apare... o capra! care din cand in cand be-he-he! scurt, apasat, impetuos. nu era capra propriu-zisa, era un efect de sunet aiurea, dar suna exact ca o capra. acum picture this: un arab vorbind de la capatul pamantului, probabil (!) in engleza si o capra behaind la fiecare fraza a lui! am zis "hopa! i'a intrat capra in coliba!". mai ales ca la primele interventii ale ei, el s'a oprit incurcat de cateva ori. radeam de tampeam, firesc, fara sa scoatem un sunet. ne vedeau doar cei din incapere. si se uitau mirati la noi. pai cu exceptia unuia, oricum niciunul nu asculta ce se intampla acolo, isi rezolvau propriile mailuri pe laptoape. prezenti la sedinta doar cu numele. mai erau si altii on-line (romani) care nu ne auzeau. la un moment dat am iesit afara sa ma linistesc, ca la masa cu seful langa mine razand mai rau decat mine nu se putea. si'mi daduse prin cap sa il si intreb ceva pe arab. si ma gandeam ca intrebarea ar suna: "tu si capra ta ne'ai prezentat x. atunci e mai bine sa facem a sau b? poti sa raspunzi fie tu, fie capra ta, cine se pricepe mai bine..."(si am vrut sa'mi notez intrebarea, sa nu o uit. asta a fost momentul in care am fugit din meeting-room. ca nu mai puteam stapani nimic!)
.