.
Din categoria
nosce te ipsum.
Legat de
muzica clasica... am ascultat la intamplare, ce s’a intamplat sa imi fie prin
preajma. Si abia din adolescenta, dupa ce am plecat de acasa, pentru ca a mea
mama avea o problema cu acest gen de muzica. Si apoi am ascultat doar ce mi’a
atras atentia din ceea ce s’a intamplat sa’mi fie prin preajma.
Cu niste
ani in urma am petrecut o seara in compania unui cuplu (la cca 50 de ani) ce se
ocupa - in vest - cu management de proiecte de muzica clasica. Muzica clasica de calitate,
nu de mase (as in Andre Rieu).
La un
moment dat m’au intrebat ce compozitori imi plac. Dupa ce le’am insirat
cinci-sase nume... au inceput sa zambeasca. Mi’am zis ca la nivelul lor e posibil sa fie
amuzati de nivelul meu scazut, sau ca ma banuiesc ca arunc nume la intamplare,
cum cu siguranta credea my date, care
imi facea disperata semne sa tac, sa schimb subiectul, ca sa nu o fac de ras in
fata cunoscutilor ei. Am aflat repede ca motivul pentru care cei doi zambeau
era altul, fiindca s’au uitat lung unul la altul si au spus “vai, avem aici un roamantic”.
So,
preferintele mele muzicale (in zona clasica) s’ar incadra aici. La romantici.
Pe cand
faceam sah am observat ca stilul meu de joc difera major de al altora. N’am
gasit motiv sa stau pe acest subiect prea mult dupa ce am inteles ca ei joaca
rigid, eu joc pentru placerea miscarilor spectaculoase. Azi, gasesc urmatoarea
definitie: jucatorii de sah pot fi numiti romantici daca sunt motivati de creativitate
si frumusete. Jucatorii romantici deseori fac de buna voie sacrificii.
So, si
in ceea ce priveste sahul sunt un jucator romantic.
Asa am
ajuns sa ma intreb in ce masura cartile citite in copilarie / adolescenta mi’au
modelat aceasta latura pentru ca sahul a fost inainte de adolescenta, inainte
ca ele sa apuce sa ma drogheze atat
de puternic...
...si vai, cat m'am ferit de aceasta eticheta!
...si vai, cat m'am ferit de aceasta eticheta!
.