Omul si orizonturile sale

.

Cronologic vorbind (in zona europeana).

Initial omul cand si'a ales tinderea (pentru satisfacerea nevoii de implinire) a privit mai intai in sus, apoi la el, apoi a ajuns sa priveasca in jos.

Omul a avut mai intai divinitatea ca orizont - ideal - model. 

Au venit renascentistii si au spus ca in centrul preocuparii omului trebuie sa fie omul, nu divinitatea.

Astfel ca orizontul a fost coborat, adus in tangibil. Omul a privit catre seamanul sau mai cu mot. Catre aristrocratie fie direct, fie indirect prin produsele sale (secundare): comportament elevat - eticheta - maniere, cultura, ratiune.

Si au mai venit.

Freud care a spus omului ca este in fapt un animal si cand se priveste omul trebuie lase privirea in jos, spre animalitate. 

Si la scurt timp a venit nepotul sau - Berney - care a nu i'a mai spus nimic omului. Ci le'a aratat celor cu bani cum sa il manipuleze pe omul de rand trezindu'i, dezvoltandu'i, folosindu'i partea animalica.

Omul decade prin micsorarea idealurilor pe care le urmareste.

Initial, cand un membru al societatii dorea sa devina i se puneau in fata canoanele divine, i se cerea sa isi ridice comportamentul catre unul ideal, de neatins. Sa evolueze moral.
Apoi i s'a cerut doar sa isi dezvolte abilitati umane. Sa evolueze rational.

Astazi i se cere sa se comporte natural. Nu i se mai cere evolutie, doar sa faca bani.

.