.
Distanța dintre inteligență și înțelepciune este dată de
morală. Însă nu acea morală căpătata din exterior, ci izvorâta, din interior.
Inteligența care reușește sa coaguleze principii ce depășesc interesul
personal.
De regulă cei ce îmi negau existența înțelepciunii au dovedit
cu timpul carențe pe latura morală.
---------------------------------------------------------------------------
Iar intr'o zona adiacenta, de niște zile încoace observ din
nou că percep o legătură sine qua non între "traiul
chill" și decadență. Fie morală, fie culturala, ori rațională. Si'mi
amintește de prima reacție avuta vis'a'vis de un subiect dintr'o carte a lui
Umberto Eco, în care niște preoți se întrebau dacă râsul este relaționat cu diavolul
ori ba. I'am considerat atunci închiși la minte, extremiști... Iar acum dacă
înlocuiesc diavolul cu micimea umana (în feluritele ei forme) observ că am
ajuns la aceleași dilemă.
---------------------------------------------------------------------------
Și a treia idee care îmi tot revine zilele astea
este că am ajuns intr'o societate în care aceia care stabilesc în cel mai vocal
mod ce este corect și ce nu (political corectnessul, feminismul...) sunt cei cu
o baza culturală... precară (iar acesta este un eufemism). Sunt cei ce au avut
ca ocupare prioritară, ca baza a dezvoltării personale a fi cool, nu a fi cult.
Hipsterimea care și'a umflat egoul cu lecturi de nișă (dar cool) considera ca a
căpătat prin asta o supercapacitate de a distinge mai bine decât oricine
altcineva binele de rău. Sau de a relativiza binele și răul, după caz.
.