Corporatisti, Est, Vest

Am mai scris, voi mai scrie (articol under work).
Fapte:
- in cladirea de sticla la ING pe etaj au o masa de ping-pong. Este nereglata, o parte a mesei are o inclinare vizibila de la distanta. Nu fiindca ar fi proaspat montata, asa cum am crezut la primii pasi, coborand din lift la etajul gresit, considerand'o ceva nou si inca nefinisat. Ci este acolo de ani de zile, folosita zilnic. Coproratisti.
- strazile uzitate de corporatisti pentru a parca sunt exemple constante de grobianism, de lipsa de educatie civica, de comportament antiurban. Atat ca pozitionare a masinilor parcate cat si ca mod de manipulare a acestora (adica nu numai cum le lasa parcate dar si cum le conduc).
 - corporatisti sunt cei mai multi din cei care tin in spate rucsaci in transportul in comun.
 - tot corporatisti sunt din cei care se opresc langa (in) usa transportului in comun.
 - in cladirea de sticla unde lucrez poti vedea relativ usor cine de la ce companie este - de multe ori scrie pe cardurile tinute in mana. Acesta fiind atat dpdv IT cat si dpdv financiar o problema de securitate. ING - si dep financiar si dep IT poarta in mana cardurile superpersonalizate, le recunosti de la o posta. Ceea ce denota incompetenta / ignoranta dureroasa pe parte de securitate informationala. Pe langa asta ii vezi ca ei sunt (angajatii ING) cei mai contraeficienti indivizi din cei care parcurg culoarele. Te lovesti de ei la lift, pe hol, la turnicheti. Au mintea greoaie, inteleg lent (extrem de lent) mediul inconjurator, iau cele mai proaste decizii asupra traseului de pe hol, suficient de proaste cat sa ii incurce pe ceilalti.
 - corporatistul ING este corporatistul careia i se pune pe usa turnanta semn ca trebuie sa intre prin dreapta in ea! Adica multinationala nu numai ca nu isi face griji daca are angajati suficient de prosti incat sa aiba probleme cu o usa turnanta dar se asteapta la asta, le netezeste acestora calea (iar usa despre care vorbesc este cea catre departamentul IT(!)).
- corporatisti sunt cei care zic exclusiv shuttle acelui microbuz care vine sa ii ia / duca la birou.
- balcoanele ING sunt (erau) singurele care produceau chistoace pe spatiul verde din fata cladirii. si pahare de plastic si alte gunoaie. administratia cladirii s'a declarat impotenta in a corecta situatia. dupa o postare a mea in mediu de socializare cu o poza demonstrativa au existat urmatoarele efecte:
    a. ING s'a plans adminsitratiei cladirii;
    b. administratia cladirii a cerut companiei mele sa furnizeze numele meu real - pentru evidente "retalieri";
    c. abia cand managementul companiei in care lucrez a reactionat solidar cu mine administratia cladirii a renuntat la presiuni;
    d. cateva saptamani mai tarziu mizeria creata pe gazonul din fata cladirii de catre corporatistii ING a incetat.
- managerul corporatist are des urmatoarea abordare:
    Manager: doresc X.
    Tehnic: aplicatia dumneavoastra nu a fost construita incat sa faca X.
    Manager: Este urgent!
- Ion Vianu in amor intelectualis preia randurile unui polonez(?) care descrie cum in comunism taranimea inculta, agramata era (singura) capabila de invatarea unui limbaj propriu "cadrelor", intrucat nu exista un fond cultural cu care sa intre in ciocniri contradictorii. absolut identic, corporariile isi selecteaza membrii de vaza din randurile celor care invata un limbaj similar, care dovedesc o identica lipsa de fond cultural in insusirea atat a unui limbaj gotesc cat si a unei mentalitati ce abordeaza cu sfintenie religioasa (fundamentalista) profitul in numele caruia se scuza orice act inuman ori antisocial.
- Sunt cei care in cladire de birouri isi pun pe etajul lor usa rotativa care atunci cand este pana de curent... ramane blocata. La departamentul tehnic...! Iar primul care constata acest lucru o face intrand(!) in usa rotativa, riscand sa ramana blocat intr'un spatiu extrem de claustrofob, fara apa... fara nimic. iar individul - descopar ulterior, este un tip venit de la firma mama, un expat, nu un roman...!

Despre "afaceristi":
 - moare piata imobiliara pentru ca le e frica de DNA...
 - in piata imobiliara se fac plati cash iar din ce in ce mai putini au curaj sa riste aceste plati.

Prins intre lumi

Despre Liiceanu:
- o orbire sahista: el ignora activ ca progresul tehnologic a existat in comunism, rusii reusind spre disperarea amercanilor primul om in spatiu. motoarele de racheta rusesti au fost la mare cautare si dupa caderea cortinei de fier. astazi - mai corect de ani buni - china dupa ce a copiat tehnologia vestica, a inglobat'o si acum o depaseste... fluierand.
- asociat, alta orbire: Liiceanu ingora ca tehnologia nu merge mana in mana cu umanismul. cresterea tehnologica actuala se bazeaza pe o lipsa a umanismului, a dezvoltarii culturale a celor ce o cladesc. programatorul standard este complet agramat. programatorul de calitate este usor agramat. niciunul din cei doi nu a citit o carte de cultura generala, arareori cate unul dintre ei a ajuns abia la povestile SF. etica? moralitatea lor? principiul de baza al programarii este de a descoperi moduri noi(!) de a scrie cod, intrucat vechiul(!) este totdeauna ineficient. etica si morala fac parte din vechi. nu au existenta palpabila, programatorii nu au o cultura care sa faca tangibile necesitatile eticii. sunt rari cei care o au, sunt vazuti ca niste curiozitati, dintre ei sunt respectati doar cei care fac dovada capacitatii de programator si sunt respectati numai in aceasta baza. in viata de zi cu zi etica, morala programatorului este sublima lipsind cu desavarsire. este tiparul omului inteligent care considerand nu ca forta rationala il ridica deasupra moralei (in sensul in care intelege cand si unde se aplica diverse principii morale), ci ca forta lui rationala demonstreaza ca morala este o inventie aberanta, a prostimii.
- orbirea calculata? furia viscerala impotriva comunismului ii ocoleste pe evrei, desi capii comunismului, structura dezvoltata s'a bazat pe evreii rusi.

- orbirea economica: Despre nesimtirea unui gigant – Logitech – care anunta ca un device IoT va fi oprit in curand. Asta e o un risc al produselor IoT: te trezesti brusc ca ai dat banii pe un obiect care devine complet inutilizabil pentru ca firma producatoare nu da o ceapa degerata pe clientii sai.

Te astepti la asa ceva de la o firmulita chinezeasca de pe un vapor. Dar de la un nume atat de mare? (asta arata si cat de bine functioneaza teoria “mainii invizibile” pe care prostimea mondiala a luat’o de buna de la mancatorul de perje Adam Smith)

despre intelectual

intelectualul care nu are o aplecare si o simtire sociala si psihologica (adica o minima cunoastere) nu poate fi numit intelectual, pentru ca mecanismele gandite de el se vor fi aplicand omului, societatii. iar cand aceste mecanisme nu tin seama de natura, de resorturile acestora, atunci ele devin din start momente de ratacire, generatoare de durere umana, sociala. o alta singuratate a alergatorului de cursa lunga
 aveam - creata ce'i drept pe cont propriu - o imagine (se vede ideala) a intelectualului. consideram ca intelectualul este un individ cu dotari rationale suficient de puternice, cu o educatie puternica (peste medie), astfel capabil sa ofere societatii in care traiste solutii valide. conectarea la concret devine astfel o conditie sine qua non.  daca avea si nelinisti existentiale - putea trece in randul celor cu preocupari filosofice.
  am primit dinspre institutiile de invatamant o alta definire: intelectualul este individul dotat cu memorie foarte buna, capabil sa repete ceea ce i se spune, chiar si de profesorii recuoscuti a avea limitari dureroase de competenta, reminiscente ale vechului regim, de a repeta deci ce i se spune - fara impotriviri morale, principiale, de coloana vertebrala. frustrarea celui care a luptat cu un sistem nedrept pentru a capata confirmarea acestuia nu permite schimbare, nu trebuie ca altul sa aiba acces mai facil la un titlu, nici macar similar.
  iar zilele acestea am primit o alta definitie a intelectualului, data de conferintele humanitas. este acel individ care a primit o recunoastere sociala din partea confreriei, cu o conectare foarte slaba la realitatile curente, intrucat considera ca el lucreaza cu imaginile de ansamblu. intelectualul modern trebuie sa produca - si el - idei neobisnuite, noi, socante.

- din randurile dl liiceanu in ideea care suceste mintile se vede sufocarea traita - ca intelectual - in vremea regimului "de trista amintire".  dar "dupa" doar ei au iesit la liman. intelectualii cu patalama sociala de intelectuali. ceilalti, "clasa mijlocie" a intelectualilor - care inainte dospea - a fost anihilata, a trait fix sufocarea de care se plange dl liiceanu ca o avea "inainte". inainte omul de rand primea carti pe sub mana si le dadea mai departe. dupa omul de rand se uita pe rafturi la carti care valorau cat o parte semnificativa din salariul sau. omul de rand era ignorat, trimis in fix aceeasi singuratate de care se plange liiceanu de catre intelectualii "afirmati" social. trimis la saiba. iar la saiba, traind undercover, cot la cot cu clasa muncitoare care se bucura de libertate prin largirea grobianismului sau, prin "insusirea" unei legitimitati a manifestarii libere a marlaniei.
Clasa mijlocie a intelectualitatii a fost (si este) repudiata din viata publica - ignorat de intelectualul confirmat, ironizat de incult. Dupa o vreme, din randurile "muncitorimii" s'a nascut o noua clasa cu veleitati intelectuale fara o baza culturala reala, care nu a cerut confirmarea inaintasilor autentici, dar s'a afirmat prin jonctiune cu aceeasi clasa vestica. aruncand la gunoi ideea de cultura, oferind in loc actiuni puerile, penibile, grotesti intr'un curent cool.

de ce merge prost piata de piese (moto) sh

Pentru ca ai o epava - motocicleta. dauna totala, nu mai ceri nimic de la viata ei. Dar fiindca stii cat de dureros e sa ai nevoie de o piesa de motor din generatia lui nu duci epava la fier vechi. incerci sa ai un comportament benefic social si nu distrugi piese functionale. Vrei sa le introduci in circuit. cei care au nevoie de ele sa le poata avea, la preturi mici, pentru ca nu pentru profit faci asta. 
Si nu poti!
Nu gasesti ateliere care sa iti ia piesele ramase si sa le dea celor care vor avea nevoie de ele, cand vor avea nevoie de ele.
Acele cateva "cimitire" la noi sunt detinute de snapani care iti dau pe epava mai putin decat ai dat ca sa o aduci acasa si dai ca sa o duci la cimitir...!
Singura solutie e sa stai cu hardughia acasa, desfacuta bucati, in cutii in care sa cauti odata la un an cand intamplator ajunge la tine un nefericit care cauta un colbutor. Nici asta nu e treaba buna.
Lipsesc circuite naturale, oamenii umbla dupa tunuri.

Capitalismul, Cultura si Internetul

 .

In "epocacapitalismului" internetul isi finalizeaza drumul catre a fi hazna.
Dupa ce initial informatia fusese ingropata de zgomotul prostimii libera sa devina creatoare de content, acum informatia este scoasa sistematic pe fondul avaritiei, pe fondul valorii supreme a capitalismului - valoarea economica, mult mai importanta decat cele sociale.

Exemplu: cu niste ani in urma am gasit pe youtube un interviu al lui Jung despre intuitivul introvert. Excelent material. In ultimii 2-3 ani in cateva discutii a aparut de ocazia sa fac referire la acel material si am incercat sa trimit linkul. Insa am gasit fractii din interviu, din ce in ce mai mici, mai lipsite de substanta, de complexitate. Azi descopar ca a disparut complet. Si gasesc si motivul: "This video is no longer available due to a copyright claim by Cummings Center for the History of Psychology".

Ca sa iti insusesti cunoasterea produsa de un om deja mort (de ceva vreme!), sa actionezi cu perseverenta in a opri accesul publicului la acea cunoastere, intr'o societate care are o mare nevoie de reechilibrare (prin reorientarea catre surse valide de informare) numai ca sa monetizezi pana si asa ceva - asta e o normalizare a nesimtirii in capitalism. Mai ales ca in mod evident efectul social este per total negativ - suma de bani pusa in circulatie de aceasta monetizare este ridicol de mica, mai ales comparata cu blocarea accesului liber la informatie.
In acest moment societatea trebuie impinsa catre surse valide, nu impiedicata sa ajunga la ele, daca le si monetizezi P*lea Spataru' va da bani pe asa ceva si ai si f*tut ocazia ca aia 3-4 tzacnitzi care ar fi interesati sa afle lucruri utile!

Dar se poate si mai multa nesimtire! Centrul de cacao nu numai ca incearca sa ia niste sfanti pe munca altora, blocand accesul liber la valori culturale universale dar are in plus si tupeul de a mai cere si donatii. Asa... pentru ca "merge". Adica intri la ei pe site sa vezi cum poti gasi / cat au valorizat ei accesul la aceasta informatie dar gasesti mult mai usor locul unde ti se spune cum donezi.

Iar dupa ce insisti si cauti in arhiva descoperi ca exista mentionat un clip mult mai scurt decat interviul initial dar... "no file". Adica i'a impiedicat pe altii sa il dea si nici ei nu il ofera!
Pentru ca in capitalism institutiile de culturalizare nu au rolul de a culturaliza ci de a face profit chiar deservind scopul declarat.

Vocea care nu te lasa

 

Fenomenul Jordan Peterson mi se pare fascinant. Cartulia lui cu reguli pentru o viata misto nu m’a dat pe spate. Am vazut’o ca inca o incercare a binelui care poate cu usurinta fi prost intepretata, prost aplicata, pe alocuri am avut obiectii de forma si uneori chiar de fond daca imi amintesc bine. Nu grave, nu mari, ci mai mult de nuantare – care poate in schimb avea efecte considerabile.

Asa ca nu cartulia m’a atras. Ci capacitatea lui de a raspunde on the fly unor replici complet cretinoide intr’un mod in care are priza la public, nu jigneste, pastreaza un nivel ridicat de discutie si comunica cu limpezime si succint o serie de informatii care ii sustin si intaresc punctul de vedere.

Si tipul a intrat in coliziune cu postmodernistii. Care astazi sunt zgomotosi si puternici - pentru ca societatea de azi masora calitatea(!) unui grup (si ii ofera forta) prin cantitatea de zgomot public pe care o poate produce respectivul grup.

Cum era de asteptat JP a devenit intruparea diavolului pentru zgubiliticii pe care i’am descris intr’un articol mai devreme, si a avut de a face cu o serie de atacuri publice, profesionale... ajungand sa traiasca un episod depresiv.

Am vazut zilele trecute un interviu care probabil era in perioada de plina lupta cu depresia, pentru ca la un moment dat isi pierde controlul vocii si insista pe un subiect destul de departat de intrebare. Si anume despre vocea pe care o auzi in cap cand te trezesti noaptea pe la 2-3, nu poti dormi si acea voce te indeamna sa mergi inainte, sa rezisti, sa... sa mergi inainte (pentru ca simti ca nu mai poti). Aceeasi voce care – zice el – te opreste sa faci unele lucruri, te cearta daca ai facut chestii urate. Si se intreaba cu un ton evident exasperat, dus la limita, cum pot face altii o serie de fapte, si spune ca nu au cum pentru ca ii opreste acea voce interioara.

In acel punct al interviului mi’am amintit de Paller. In Viata pe un peron sunt cateva pagini greoaie unde vorbeste despre judecatorul dinauntru. Si descrie cum noi, cei care suntem acuzati ca ii judecam pe ceilalti cu prea mare usurinta de fapt ne judecam pe noi insine cu o rigurozitate, cu o strictete de mii de ori mai mare decat o facem cand ii judecam pe cei din afara.

Apoi mi’am mai amintit de cei care spuneau ca in inima se afla izvorul impartirii intre bine si rau. De acolo aflam care’i una si care’i cealalta. Si nu din inima in sens emotional, pentru ca nu inima este sediul emotiilor ci stomacul. Legat de confuzia asta este o prelegere superba a lui Andrei Plesu tinuta la Microsoft, candva – gugle stie, o recomand “Despre Inima”.  Sute de ani, culturi mari au spus despre o voce a inimii care stia sa separe binele si raul, o voce a unei intelepciuni care ne'ar depasi partea rationala de simpli bipezi.

Well, toate amintirile astea au durat cateva secunde, timp in care il vedeam pe JP cum se chinuie intrebandu’se cum fac alti lucruri groaznice si nevoind sa aceepte ca... altii nu aud vocea.

Si una e sa nu auzi voci, alta e sa nu auzi vocea... aia care te trage de maneca, iti da un bobarnac, nu te lasa sa dormi noaptea daca ai facut ceva rau sau daca crezi ca e posibil sa fi facut ceva rau.

Asa am inceput sa ma intreb... daca cumva suntem doua rase? Una care aude o voce si alta care nu. Well, nu doua rase neaparat, doua tulpini, unii cu o cheie ADN deschisa (aia cu vocea), altii cu cheia inchisa (sau invers je m’en fiche).

O multime de dispute devin brusc limpezi. Cei care nu au mutatia cu vocea s’au uitat in interiorul lor si au dezvoltat teorii care explica modul de functionare al omului (care seamana cu ei) – cum ar fi Freud. Si teoriile lui functioneaza pentru unii, sunt resimtite ca fiind reale – pentru cei ca el. Altii s’au uitat si ei in interior si au formulat teorii in acord cu ce au vazut acolo, ingloband existenta a ceva – cum ar fi Jung.  Si disputele Freud – Jung (mai exact: este sau nu este ceva sfant (a se lua in sens larg) in om?) devin... meh.

Iar postmodernistii este clar – sunt dintre cei care nu aud vreo voce interioara. Afirm asta nu pentru ca nu imi plac mie idiotii ci pentru ca stema de pe drapelul lor este inexistenta adevarului. Ori vocea despre care se povesteste aici despre asta spune – in mod adevarat ce e bine si ce e rau, dincolo de parti-pris’uri, subiectivitati, dorinte si alte cioburi colorate care iti iau ochii.

Postmodernistii si tirania

 ...sau: Postmodernistii si tirania lor palpabila impotriva tiraniilor potentiale (oniric-fabulativ-potentiale)

Din una in alta am simtit nevoia sa ma pun la punct putin (deci mai spre punct, nu chiar la punct) cu ce e aia postmodernismul. Yeah, in gandire nu in alte zone, pentru ca acolo imi place mie sa ma joc.

Si mi'am zis ca Britannica ar fi o sursa credibila. (Asa ca daca ei au gresit si eu voi fi gresit.) Lene, prima iesita in cale.

So, am aflat ca postmodernistii sunt mostly niste unii care nu aduc un suflu nou ci se opun iluministilor. Chestie care pana la un punct nu m'ar deranja, am si eu cateva chestii impotriva alora. Si cateva impotriva mult laudatilor renascentisti - btw. Dar doar cateva.

Tipii (si tipele) cu postmodernismul insa se vede ca sunt hotarati sa distruga the fabric of the society cu o agresivitate la care multi fanatici religiosi ar privi cu un amestec de admiratie si groaza.

Mai jos e lista de idei iluministe (cele mai importante) prezentata de Britannica si obiectiile postmodernistilor. La care am pus obiectiile mele la obiectiile lor. Asa mi s'a parut amuzant.

1. There is an objective natural reality, a reality whose existence and properties are logically independent of human beings—of their minds, their societies, their social practices, or their investigative techniques. Postmodernists dismiss this idea as a kind of naive realism. Such reality as there is, according to postmodernists, is a conceptual construct, an artifact of scientific practice and language. This point also applies to the investigation of past events by historians and to the description of social institutions, structures, or practices by social scientists.

 Aici se vede foarte clar nivelul de egocentrism al postmodernistilor. Ei considera ca fara domniile lor (se autoconsidera pasamite oameni-zei) nu exista natura, asa ca plantele si animalele le sunt subordonate ca existenta(!).

Apoi ei mai neaga chiar insasi posibilitatea de a sti ceva despre om, societate…!
Conform mancatorilor de fluturi cunoasterea nu exista pentru ca nici nu e posibila, drept care incultul este Om intre oameni, el nefiind pangarit de idei care nu pot fi altfel decat false. Bun asa!

2. The descriptive and explanatory statements of scientists and historians can, in principle, be objectively true or false. The postmodern denial of this viewpoint—which follows from the rejection of an objective natural reality—is sometimes expressed by saying that there is no such thing as Truth.

Langa incult apare si imbecilul (chiar si medical vorbind) sus in ierarhia umana, deoarece neexistand adevar imbecilul de fapt rosteste lucruri corecte, coerente – desi atributele corect, coerent nu mai au fundament (ontologic) in gandirea postmodernista.
Si aici ajungem la un paradox delicios: postmodernistii spun ca toti ceilalti abereaza intrucat nu exista cunoastere si nu exista adevar (deci nu exista corect ori coerent) dar… ceea ce spun ei este adevarat(!!), ceea ce spun ei este correct(!!) (bine, la ultima s’au scos, nefiind nevoie ca sa existe coerenta nu ii poti acuza ca ei sunt incoerenti).

Ceea ce ii face pe postmodernisti sa iasa din gandire si sa intre in zona unei religii ajunse in epoca fanatica: “Nu exista adevar decat atunci cand vorbim noi!”. Btw, religiile mari nici macar nu si’au permis sa anuleze conceptul de adevar ci doar sa sustina ca exclusiv al lor e ala ok, ceea ce ii plaseaza pe zgubiliticii astia intr’o zona a violentei in idei dincolo de marile fanatisme religioase cunoscute pana acum de omenire. 

 

3. Through the use of reason and logic, and with the more specialized tools provided by science and technology, human beings are likely to change themselves and their societies for the better. It is reasonable to expect that future societies will be more humane, more just, more enlightened, and more prosperous than they are now. Postmodernists deny this Enlightenment faith in science and technology as instruments of human progress. Indeed, many postmodernists hold that the misguided (or unguided) pursuit of scientific and technological knowledge led to the development of technologies for killing on a massive scale in World War II. Some go so far as to say that science and technology—and even reason and logic—are inherently destructive and oppressive, because they have been used by evil people, especially during the 20th century, to destroy and oppress others.

Well, aici avem un pic de samanta, dar evident exacerbata spre absurd intr’o spirala fanatica.

Pentru ca intr’adevar se vede deja cu ochiul liber ca evolutia tehnologica nu este obligatoriu corelata cu evolutia calitatilor umane. Educatia in stiinte care se primeste de generatii nu acopera nevoia unei alte educatii care sa dezvolte calitati umane in indivizi. Programa scolara (cel putin cea occidentala) formeaza individul pentru a putea fi competent in diverse profesii, nu si pentru a fi uman in cadrul unei societati.

Dar pornind de aici sa ajungi sa spui ca stiinta, tehnologia, ratiunea si logica sunt inerent distructive si opresive... probabil ai facut facultatea la Balaceanca. Pacient fiind.

 

4. Reason and logic are universally valid—i.e., their laws are the same for, or apply equally to, any thinker and any domain of knowledge. For postmodernists, reason and logic too are merely conceptual constructs and are therefore valid only within the established intellectual traditions in which they are used.

Ratiunea si logica – nu exista, sunt doar conceptuale. Well, aici e doar o mica rafuiala cu decorurile, cu sistemul de referinta. Intrucat afirmatiile acestor stimabili si stimabile nu erau rationale si nici logice au ales sa doboare de la radacina orice forma de demonstrare a nivelului de aberatie in care se scalda. Au distrus metrul ca sa nu poata fi masurati. Asa ca nu e vorba de alt adevar (care nu exista decat cand vorbesc ei) dat lumii ci doar de o masura de protectie pentru a nu fi anihilati – prin logica si ratiune.

 

5. There is such a thing as human nature; it consists of faculties, aptitudes, or dispositions that are in some sense present in human beings at birth rather than learned or instilled through social forces. Postmodernists insist that all, or nearly all, aspects of human psychology are completely socially determined.

Da, isi permit sa inventeze adevaruri(le lor) pe banda rulanta dupa ce postuleaza ca stiinta si metodele stiintifice sunt false. Si ca logica si ratiunea nu exista – asa ca ei nici nu trebuie sa demonstreze ceea ce afirma. Drept care se simt contrazisi prin simple experimente care au aratat ca indivizii evolueaza diferit in conditii sociale aproape identice, de imensul numar de exemple unde indivizi evolueaza puternic diferit in conditii sociale similare.

 

6. Language refers to and represents a reality outside itself. According to postmodernists, language is not such a “mirror of nature,” as the American pragmatist philosopher Richard Rorty characterized the Enlightenment view. Inspired by the work of the Swiss linguist Ferdinand de Saussure, postmodernists claim that language is semantically self-contained, or self-referential: the meaning of a word is not a static thing in the world or even an idea in the mind but rather a range of contrasts and differences with the meanings of other words. Because meanings are in this sense functions of other meanings—which themselves are functions of other meanings, and so on—they are never fully “present” to the speaker or hearer but are endlessly “deferred.” Self-reference characterizes not only natural languages but also the more specialized “discourses” of particular communities or traditions; such discourses are embedded in social practices and reflect the conceptual schemes and moral and intellectual values of the community or tradition in which they are used. The postmodern view of language and discourse is due largely to the French philosopher and literary theorist Jacques Derrida (1930–2004), the originator and leading practitioner of deconstruction.

Well, aici este iar o tzara de adevar, insa se face o substitutie intre un defect, o lacuna a limbajului si functia fundamentala a limbajului – cea de transmitere de informatii de la un individ la altul.
Da, exista o coloratura - emotionala si culturala - subiectiva a multor termeni ai limbajului, lucru care face ca deseori sa apara probleme de comunicare, numai ca acest lucru este ceva ce trebuie sa invatam sa depasim pentru a comunica mai bine cu ceilalti...!

Nu sa mergem in cealalta directie, sa exacerbam subiectivismul in limbaj – pentru ca la capatul acestui drum fiecare vorbeste propria limba si nimeni nu se mai intelege cu nimeni. WTF?! Ce au tras astia pe nas e o intrebare, dar a doua - si aia cu raspuns mai trist - este cum de asemenea gogomanii au fost ridicate ca subiecte valide academic la nivel international. Pentru ca ca raspunsul la aceasta intrebare arata spre calitatea “filtrelor calitative” in societatea academica – care pretinde ca selecteaza calitate in baza unor teste cantitative (de cantitate a memoriei, de cantitate a efortului).

 

7. Human beings can acquire knowledge about natural reality, and this knowledge can be justified ultimately on the basis of evidence or principles that are, or can be, known immediately, intuitively, or otherwise with certainty. Postmodernists reject philosophical foundationalism—the attempt, perhaps best exemplified by the 17th-century French philosopher René Descartes’s dictum cogito, ergo sum (“I think, therefore I am”), to identify a foundation of certainty on which to build the edifice of empirical (including scientific) knowledge.

Aici Britannica se pare ca a uitat sa puna contraideea postmodernistilor, doar se mentioneaza ca zgubiliticii sunt complet triggered de ideea de acumulare de cunostinte pe baza de evidente.

 

8. It is possible, at least in principle, to construct general theories that explain many aspects of the natural or social world within a given domain of knowledge—e.g., a general theory of human history, such as dialectical materialism. Furthermore, it should be a goal of scientific and historical research to construct such theories, even if they are never perfectly attainable in practice. Postmodernists dismiss this notion as a pipe dream and indeed as symptomatic of an unhealthy tendency within Enlightenment discourses to adopt “totalizing” systems of thought (as the French philosopher Emmanuel Lévinas called them) or grand “metanarratives” of human biological, historical, and social development (as the French philosopher Jean-François Lyotard claimed). These theories are pernicious not merely because they are false but because they effectively impose conformity on other perspectives or discourses, thereby oppressing, marginalizing, or silencing them. Derrida himself equated the theoretical tendency toward totality with totalitarianism.

Si ultimul punct vorbeste tot despre razboirea postmodernistilor cu cunoasterea. Dom’le nu ai voie sa incerci sa afli(!!), sa cauti daca(!) exista trasaturi generale pentru ceva-orice. Fizica, corpuri ceresti, plante, om, animale, viu, neviu... well, trebuie sa ma corectez, e vorba doar despre om, pentru ca ne amintim ca postmodernistii ne’au invatat un adevar (da, chestii inexistente conform lor - invatarea si adevarul): celelalte nu exista(!) decat in relatie cu omul, deci subsumate lui.

De exemplu nu ai voie sa spui ca oamenii au nevoie de oxigen pentru a trai pentru ca asta ii va opresa, marginaliza si reduce la tacere pe toti oamenii care nu au nevoie de oxigen pentru a trai!

Nu este o tiranie delicioasa interzicerea exercitarii logicii, ratiunii, acumularii de cunostinte?!

Impusa de catre unii care sustin ca lupta in principal impotriva tiraniei si pentru acceptarea cat mai larga a tuturor indivizilor, a tuturor formelor de comportament (...atata vreme cat nu sunt continute urme de logica, ratiune, acumulare de cunostinte, pentru ca ei au soc - emotional - anafilactic de la asa ceva)?!

Dar este o tiranie acceptata social pentru ca este nu numai acceptabila dar si favorizanta celor multi care au lipsuri dureroase in zona inteligentei si / ori culturii.

 

(si pentru ca am pus in titlu ca ar fi o tiranie palpabila anunt ca efecte ale pretentiilor postmodernistilor au intrat deja in zona juridica, dupa ce fac furori de ani de zile in facultatile de peste Prut. si Rusia si vreo doua mari. adica in Canada. si USA)
si iaca articolul in discutie: https://www.britannica.com/topic/postmodernism-philosophy