.
Jandarmeria romana pare sa fie slujbasa companiei Gold
Corporation.
(Vorbesc despre Jandarmerie, pentru ca in ceea ce priveste presa si clasa politica nu mai este nici cel mai mic
dubiu.)
Pentru ca aseara jandarmi erau cei ma impiedicau sa ma plimb ori sa stau ("sa ma uit la stieli") pe
Magheru, pe trotuar, in liniste, doar pentru ca purtam tricou cu “Salvati Rosia
Montana”.
N’am mai patit din decembrie ’89 sa fiu impiedicat a ma
deplasa ori a stationa pe trotuarele capitalei. Si atunci se chema… dictatura!
N’am mai vazut de la mineriade ca oamenii sa fie acostati de
“trupele de ordine” (imbracate in mineri ori in uniforme) pe baza unor astfel de elemente: imbracaminte, par lung,
ochelari, aspect de intelectual.
Aseara am evitat – si refuzat – sa intru in gramada inconjurata
agresiv de jandarmi.
Jandarmi care din cand in cand strangeau randurile
inghesuind multimea.
Jandarmi care cereau tuturor celor opriti in zona sa se duca
in tarcul creat de ei.
Din nefericire foarte putini refuzau, multi ii ascultau. Daca
stai inauntru, ai campul vizual blocat,
nu stii ce se intampla, nu ai informatii, nu poti decide care e directia in
care trebuie sa te misti sau de ce esti impins sa te misti, in ce directie, cu
ce scop.
Acest lucru eu l'am refuzat.
Asa am ajuns sa vorbesc cu multi jandarmi care veneau cu
diferite argumente, cu diferite tonuri, incercand sa ma trimita in gramada
controlata de ei.
“Pentru siguranta
dumneavoastra mergeti de partea cealalta a cordonului de ordine!”
Mersi, sunt in
siguranta aici.
“Va fi o actiune a organelor de
ordine si puteti fi luat pe sus.”
Nu dau nici un motiv
sa fiu luat pe sus, nu incalc nici o lege.
“Ati fost avertizat,
pe raspunderea dumneavaoastra, sa nu depuneti apoi plangere ca…”
Pe raspunderea mea.
Intrucat demonstrantii nu urmeaza sa ma agreseze, evident
singura agresiune poate fi de la voi… imi spui ca ma veti ataca fara motiv? Nu
cred. Da, ma amenintati voalat, ca poate sunt slab de inger si plec, dar mai
mult decat atat nu cred ca veti face. Ca daca o faceti va dati singuri foc la
valiza.
Asa am ajuns sa stea langa mine cateva persoane care au
vazut ca eu raman pe loc.
La un moment dat multimea a incercat sa iasa spre calea Victoriei - neinspirata miscare, a fost blocata pe o straduta ingusta.
Nefiind in grupul mare, am vazut ca jandarmii pusesera o testoasa (masina de transport a jandamilor) care elibera
debordant gaze de esapament pe strada dinspre care batea vantul, ambaland si facand cativa metri spre (aproape in) multime. Iar din
multime au plecat cativa. 20-30 maxim, oameni mai in varsta.
Apoi multimea a reusit sa revina langa bulevard, la fantana.
M'am mutat vis-a-vis, pentru ca in sfarsit am vazut cativa deplasandu'se ca sa formeze un al doilea grup, am sa povestesc mai tarziu importanta / necesitatea lui.
Dar ei s'au cam rasfirat pe drum, impiedicati - intimidati de jandarmi.
Eu am ajuns unde'mi propusesem. Intr'un loc si vizibil si cu vizibilitate.
A fost un moment in care am crezut ca lucrurile vor exploda.
S’a produs o invalmaseala la mijlocul cordonului de jandarmi, un corp a ajuns pe
jos in fata unui jandarm care a inceput sa loveasca cu picioarele. Jandarmul a
fost tras in spate de catre colegii lui si totul s’a oprit chiar mai brusc
decat incepuse.
Am ajuns langa strategii jandarmilor (sefi, comandanti, cum vreti sa le spuneti). S’au mai bine spus
au venit ei langa mine, pentru ca aveam cel mai bun loc de
observatie.
Luau unele decizii bune (dpdv strategic - pentru ei), altele inutile, dar si
unele proaste. Ar trebui sa joace ceva jocuri de strategie baietii astia. Sah sau d'alea simple, video...
De exemplu, cand intr’un tarziu s’au prins ca se formeaza
inca un grup razlet de cealalta parte a bulevardului (grup la care ma gandeam cu vreo ora-doua inainte ca ar trebui format, dar mai mare) au trimis jandarmi care sa ii
alunge. Lucru care arata ca ii interesau demonstrantii nu evitarea violentei...
Fiind langa ei am vazut un fapt scarbos. Un nemernic a venit sa
raporteze sefilor agitat, alarmist, cu respiratia intretaiata ca trebuie intrat acum in
forta, ca au inceput deja sa scoata
pietre din caldaram, ca… Noroc ca unul dintre comandanti a intrebat “de care, d’astea?” si a batut din picior
piatra de sub el. “da, d’astea!”
spune nemernicul. Ne’am uitat cu totii in jos la dalele mari de piatra –
imposibil de mari, de grele si de precis imbinate pentru a fi scoase si aruncate (se vad in prima poza)… iar alarmistul mincinos a fost ignorant.
Intr’un tarziu au ajuns si la mine cu "curatenia" – desi eu eram chiar
langa ei, cred ca m’au abordat la urma pentru ca ramas chiar singur cuc p’acolo
teoretic aveau sanse mai mari de reusita.
Din nou discutii, povesti, argumente hilare, cand au vazut
ca nu se poate, s’a desprins dintre sefuleti un tip si a venit la mine. Inteligent
tipul, vorbea bine, argumentatie solida.
Asa am iesit prima data din apatie: cand am simtit ca
trebuie sa clarificam de ce sunt ei acolo: ca sa impiedice violentele,
incalcarea legii, vandalizarea sau pentru impiedicarea protestului in sine?
Raspunsul a fost nesatisfacator: “nu discutam acum fondul problemei”.
Pentru ca daca ar fi raspuns ca ei ar fi fost acolo pentru
pastrarea ordinii publice, eu nu as fi reprezentat subiect de atentie pentru
ei. Asa ca atentia pe care o capatam nu putea fi decat daca telul lor era
impiedicarea protestelor, limitarea lor, imprastierea cat se poate de mult a protestantilor…
Argumentul lui cel mai puternic era ca in cazuri speciale au dreptul sa ia masuri - cum ar fi inchiderea accesului.
Suna corect.
Dar caz special este considerat protestul de strada? Pe trotuar? Pasnic? Chiar si asa, jandarmii au fost cei care au blocat circulatia pe trotuare, nu protestantii.
Jandarmeria ar trebui sa invete ca protestul de strada este o datorie civica, pentru cazurile speciale in care guvernantii o iau pe aratura.
Sistemul democratic asa functioneaza, cu o serie de rotite ca aceasta.
In sistemul democratic guvernantii sunt slujbasii nu proprietarii... guvernantii sunt cei care servesc nu cei care sunt serviti... asta mi'au spus un olandez si un britanic...
Revenind, le’am explicat ca e mai bine pentru ei sa ma lase sa stau
acolo linistit, rezemat de’un stalp, n’au putut sa auda.
Asa ca m’au… activat.
Daca pana atunci stateam inofensiv, doar observand si crescand numarul celor prezenti, din acel moment patrulam
intre zonele in care erau oameni razleti. Ma intaratasera. Avand un tricou “salvati
rosia montana” pe mine… un steag care flutura este mai vizibil si face mai mult decat unul care
sta.
Daca pana atunci nu vorbeam decat cand mi se adresa cineva, acum patruland, ma
duceam sa’i sustin pe cei pe care jandarmii incercau sa’i intimideze. “Nu cred ca vreti sa ridicati oameni pentru
ca stau linistiti pe trotuar…va dati seama ce ati provoca...” (asta le cam punea capac si plecau
nervosi). Daca nu m’au lasat in pace sa’mi vad de ale mele acum nu’i lasam nici
eu sa’si vada de ale lor.
Desi prin definitie nu exista multimi inteligente, aceasta
multime a avut o sclipire de inteligenta. A inteles ca trebuie sa fie
fluida (destul de tarziu, dar mai bine mai tarziu decat…).
A fost un amuzament sa vad explozia gradului de tensiune al “comandantilor” jandarmilor,
mai ales ca oamenii se plimbau de colo-colo calmi… noi eram linistiti, jandarmii erau tensionati. Se inversase complet starea de la inceputul serii.
Au vrut sa “Deplasati’va
, nu stationati!”… eh… au avut! Doar ca s’au deplasat si altii, din
grupul mare.
Asta este partea inteligenta. In confruntare directa, clar
jandarmii dominau. Prin pregatire tactica si forta. Noi aveam cantitatea de
partea noastra, si cel mai eficient mod de a ne folosi de ea era prin deplasare
fluida. Ca atunci cand ai uitat robinetul deschis la baie si incepe sa ti se
inunde casa. Fara prosoape multe la indemana cam greu… si uneori nici asta nu e
suficient daca apa e multa. Iar noi eram multi.
Activat de
jandarmi, patrulam dus-intors vis-à-vis, observand unde urma sa se coaguleze
din nou multimea. Asta era a doua speranta a mea: sa existe mai multe puncte de
coagulare, la nevoie fluide. Astfel forta bruta a jandarmilor nu avea ce sa
preseze, iar numarul lor ii limita in a “tine”
prea multe puncte. Ca la sah, cand deschizi mai multe zone de conflict pentru
ca adversarul nu le poate sustine pe toate si undeva trebuie sa cedeze la un moment
dat din lipsa de resurse materiale sau psihice…
Brusc inteleg ca patrularea mea a devenit suficient de
deranjanta incat m’am trezit cu un zid de 5 jandarmi formandu’se fix in fata
mea. Incerc sa nu fiu orgolios dar cand in lipsa de oameni ei blocheaza 5 resurse
pentru una singura – eu… ma gadila.
“Ma duc incolo”,
si arat catre trotuarul pe care il eliberau de zor colegii lor, adica directia in care ma impiedicau sa merg.
“Manifestatia e
dincolo!” imi raspunde agresiv un patru
clase.
“N’am treaba cu ei. Eu
ma plimb pe aici.”
“Atunci ce’i tricoul
asta pe tine? Du’te dincolo!”
“Eu vreau sa ma duc incolo.”
Si de la capat…
Nu stiu exact de ce dar au cedat. Probabil ca atunci au facut o schimbare de abordare, fiindca la scurt timp dupa asta o parte din multime a inceput sa curga spre statui, moment in care jandarmii au devenit brusc insuficienti. Pohta ce'am pohtit...
Asa s'a ocupat zona de la statui, jandarmii stand departe
de aceasta data, doar la capetele strazii, neavand efective si viteza sa limiteze
curgerea catre noua locatie. Nu ca n'ar fi incercat dar… fara success.
Si atunci a inceput.
Sub statuile unor oameni mari ai tarii, sub Mihai Viteazaul, o forma noua de lupta impotriva unei forme noi a fanariotilor.
Fara televiziuni, fara ambulante, doar cu masini de politie
in apropiere.
Fara televiziuni, pentru ca ele sunt conduse pe principii exclusiv
economice.
Fara ambulante pentru ca statul roman nu are grija de
cetatenii care au grija de ce se intampla ci de acei care merg la concerte sau
la manifestatiile dorite, puse pe prima pagina a ziarelor.
In lumea care se inchina banului, profitului, eficientei economice... democratia intra in colaps, clasa politica traind in coalitii monstruoase cu chipurile si ochii indreptati in jos, spre bani, cu spatele cocosat in fata oricui ofera o copeica-doua pentru a deveni cozi de topor folosite impotriva propriei paduri.
.
Postări
