De la scarba la manipulare

  

 .

 
Definitia manipularii spune ca este actul de convingere a unui individ de a infaptui o actiune contrara intereselor sale.

Daca ridicam la nivel de „faptuire” formarea unor convingeri care sunt contrare intereselor sale…

Daca consideram ca pasivitatea – altminteri o non-actiune – poate fi vazuta ca permitere, ca incurajare (activa astfel) a activitatilor altora contrare intereselor proprii…

Atunci ajungem direct la adevarul rostit de Liiceanu:

„…sunt mai usor de manipulat oamenii blazati, scarbiti, care nu mai cred in nimic, care nu mai au repere, care si’au pierdut speranta. Oamenii trebuie sa ajunga sa creada ca nu mai e nimic sfant pe lumea asta si ca deci totul e cu putinta si totul e permis. Pentru asta trebuie sa dispara exemplele de oameni care (…) ar putea deveni repere.”

 Mana care nu isi apara corpul este o mana care nu slujeste interesele sale.

 Dupa blazare, dupa scarba, neinterferenta, neimpotrivirea in fata anomaliilor infaptuite de clasa politica devine o actiune in sine - involuntara - de sustinere a lichelelor.

Cand spui ca esti scarbit, ca nu mai crezi in nimic, ca nu mai este speranta, si astfel nu te (mai) opui aberatiilor din jur NU este o dovada a luminarii tale intelectuale, a fortei tale rationale, ci este o dovada a reusitei manipulari a lichelelor care compun clasa politica actuala, care isi bazeaza existenta pe aceste convingeri create in interiorul tau.

Cand spui ca esti scarbit, ca nu mai crezi in nimic, ca nu mai este speranta, si ii lasi pe netrebnici sa'si faca de cap nu te ridici deasupra celorlalti, nu te izolezi ca un luceafar ci dovedesti ca esti manipulat!

Si eu sunt scarbit, nici eu nu mai cred, nici eu nu mai am speranta. 

Dar nu pot sa admit, nu pot sa stau ca o leguma cand lichelele danseaza tontoroiu imprejurul meu.

.

Omul de tip nou

.

Ieri in drum spre un spectacol al lui Malaele am mers o perioada, cu autobuzul, in mijlocul unor liceeni. Dintre cei rasariti. Tocmai participasera la un eveniment - concurs de dezbatere sau ceva similar. Erau cu o profesoara si ea tot discuta cu ei, analiza ce si cum s’a intamplat.

Mi’a amintit de o poveste a retoricii. Candva, demult, in Grecia antica a existat, ca de curand la noi, un suvoi de reimproprietariri. Ca la noi, improprietaririle au dat nastere apoi la un suvoi de dispute. Si un tip s’a apucat sa analizeze pe ce baza se obtinea castig de cauza in tribunalele unde era cuvantul unuia versus cuvantul altuia.

Ceea ce a descoperit a fost ca nu conta cine avea dreptate, conta cine stia sa impresioneze juriul. Si a studiat metodele prin care se putea impresiona juriul. Asa s’ar fi nascut retorica.

Revin la liceeni nostri de azi, pe care i’am intalnit ieri, cu profesoara lor. N’aveau nici o idee de retorica, nu studiau asa ceva. Profesoara lor nici atat. Si reinventau retorica.

Participau la evenimente de dezbateri cu echipe din alte tari, organizarea fiind in felul urmator: se trag la sorti subiectele, se trag la sorti echipele care vor sustine (pro) si cele care vor combate (contra) respectivele idei.

Care au fost topicurile ulterioare? Tragerea la sorti a fost masluita, “aia” avand clar materiale pregatite din timp, cu diagrame, pe calculator... Echipa X a fost foarte agresiva la inceput, dar apoi N le’a demoralizat prin replica cutare... La final s’au incins spiritele pentru ca... si nu trebuia sa se permita comentarea regulilor...

Si?

Nici o secunda, cu nici o umbra nu s’a atins abordarea ideea A era buna sau ideea A nu era buna. In sine ori pentru societate. Fiindca ce poate fi mai important cand sustii sau ataci o idee decat daca faci un lucru corect? Sa sustin o idee gresita sau sa atac o idee corecta o pot face ca exercitiu intelectual, dar in mod limitat. Se poate lua rolul avocatului diavolului, insa nu cu interes de a castiga.

In discutia de ieri nici un moment nu s’a pus problema daca ideea corecta castiga ci cine castiga.

Asa sunt crescuti, invatati, modelati liceeni mai buni, liceeni promitatori.

Sub principiul conteaza cine castiga nu cine are dreptate! Omul, individul nu dreptatea, nu binele.

In aceste conditii cum isi poate imagina cineva ca se va forma o clasa politica etica, care sa urmareasca binele in loc de castigul personal?

Spectacolul lui Malaele a fost dezamagitor.

ps. ...toata tarasenia asta si ceea ce vad in societatea noastra exacerbat in ultimii ani se potriveste cu profilul (din cele patru prezentate in... am uitat titlul) pe care il facea Blaga societatii occidentale  - societatea egoului, individului, societate in care anomalia devine atu.

.

Miercurea neagra

.

Trezit intr’o casa amortita de frig, fiind cu gazele taiate. Povestit deja.

La birou dau drumul la strunguri... strungul principal – un server pe care am tool’urile esentiale... inaccesibil. Lipsa la apel. Colegul care se ocupa cu infrastructura... lipsa. Mai am un tool instalat pe laptopul meu. Il pornesc, de scanteit scanteieste, de benzinit benzineste dar nu presteaza. Vede docbase dar nu vede repository. Sau invers (Documentum stuff). Si da’i si lupta...!

Plec mai devreme de la birou ca sa ajung in timp util sa imi cumpar bocanci de munte si un rucsac. De la magazine de profil, cu prestanta – nu spun care ca nu vreau sa le fac reclama in nici un fel. Pentru ca mesajul se pierde dar numele ramane. Nici bocanci, nici rucsac! Desi pe site nu stiai pe care sa il iei mai repede, la fata locului... praf.

Ajug acasa... o masina necunoscuta parcata in fata portii mele.
Apoi ma cert cu idioti la telefon pentru tarasenia cu gazele.

Apoi scriu sa imi descarc naduful, cand termin textul... a picat netul!

Si ca nu pot pune acum pe blog randurile e o treaba.

Dar si mai frumoasa e treaba ca mi’am luat laptopul ca sa lucrez de acasa maine, cand ii astept lipit de usa pe cei de la gaze! Adica asa cum stau lucrurile acum, fie nu muncesc fie nu... gaze.

O zi minunata! Cred ca nu mai ating nimic pana maine... ca sa fiu in siguranta. Si ma uit lung la telefon pentru ca trebuie sa il sun pe baiatu’ cu cablu’ si ma intreb ce mai aflu daca incerc sa sun... mi’or fi oprit abonamentul? La internet? La telefon? La toate?

 .

GDF Suez - o companie a incompetentei nesimtite

 .

(da, stiu titlul contine un pleonasm - fiece incompetenta de acest nivel este si nesimtita)

Pentru ca iata, se fac saptamani bune de cand aman sa scriu cateva randuri legate de ceea ce’mi serveste nenea Liiceanu in Estul naivitatii noastre, azi scriu despre nesimtirea care troneaza in GDF Suez vis-a-vis de clientii sai, fata de omul de rand.

Si oricum, pe cine intereseaza Liiceanu? Mult mai appealing sunt injuraturi la adresa unui mamut nesimtit – GDF Suez.

Pai ce facu el catre mine?

Una bucata – imi factură in functie de visele sale erotice, sume frumusele.

Eu, mai cu capu’n alte cele de felul meu, incercand sa filtrez cretinismele vietii cotidiene am plătit (ca oricum n’ai alta sansa).

Apoi le’am trimis indexul.

Asa ca mamutul nesimtit s’a trezit ca imi este dator cu vreo cateva sute lei noi.

Mi i’a dat inapoi?

Nu, i’a tinut luni bune pana cand s’a acoperit gaura din buzunarul meu cu ceea ce intr’adevar am consumat.

Acum circa o luna, gaura acoperita, ei iar cer bani, cam o suta de lei. Noi.

Fiind sarbatorile, eu fiind cu cap’n alte cele – stiind ca la gaze i’am creditat la greu... am intarziat cu plata. Nici nu m’am prins din prima ca li s’a epuizat creditul.

Asa ca ieri intru in casa hotarat, planificand sa fac o baie fierbinte, incerc sa pornesc caldura.

Fssssss... (si nimic).

Transpir instantaneu, clar nu mai era nevoie de caldura, arunc pe mine un pantalon, apuc in fuga un telefon de pe hol ca sa fac lumina in intuneric si ma arunc pe scari in jos. Ies afara si incep sa studiez contoarele. Toate sunt la locul lor. Bun. Ma uit la unul, arata ok, dar la naiba, nu e al meu. Il depistez pe al meu, arata ok. Incep sa urmaresc teava, gasesc o cana oprita si cu sigiliu pe ea.

Fug din nou sus, iau o cheie, fug jos, deschid cutia de scrisori si gasesc hartiute in ea. A naibii, prin plasticul ala al ei parea ca are o singura felicitare inauntru. Parea...

Fug sus, imprastii felicitarile pe jos, le separ pe cele de la gaze si le deschid cu viteza.

In fine, sar peste etapele neimportante, imi fac cont la ei pe site, dau sa platesc on-line.

Nu se poate face plata on-line pentru sume mai mici de 150 de lei. Tu’va Soarele...!

Ma arunc in masina, bancomat, platesc.

Intors, trimit dovada de plata, evident cu cerere de reconectare. Pe site am fost obligat sa imi introduc numarul de telefon. Lucru care imi displace profund dar in acest caz avea totusi sens: urma sa fiu anuntat cand vine trupa mirobolanta, nu?

Azi ma duc la munca cu masina, in ideea ca voi fi anuntat cand vine trupa, sa pot sa dau fuga acasa.

Pe la ora 14 primesc mail ca in 24 de ore va veni trupa, si ca reconectarea se face exclusiv in prezenta unui careva din partea clientului. Adica au putut sa ma deconecteze fara stirea mea, dar reconectarea, coane... trebuie neaparat sa fiu nu numai anuntat dar si prezent fizic! Ca au decis ei ca nu am nimic mai bun de facut!

Astept telefon. Nimic.

Ajung acasa... nimic mai firesc: in usa (desi am cutie de scrisori) maimutele au bagat in usa bilet cu faptul ca ei au vrut sa munceasca dar nu m’au gasit acasa – pe la ora 13! Inainte de a ma anunta ca vor veni in urmatoarele 24 de ore! Si fara nici o urma de intentie de programare a unei ore.

Ceva la modul concursul se tine joi dar postul e ocupat de marti.

In mod real fiind: asteapta’ne tu in urmatoarele 24 de ore, dar mai bine ia mai umbla dupa noi pentru ca noi deja te’am marcat lipsa la intalnirea despre care nu te’am anuntat!

Adica tu, cetatean de nimic, il creditezi luni de zile pe GDF Suez fara dobanda, fara problema, dupa care ei nu te crediteaza o singura luna cu o suma hilara, dupa care in luna de iarna iti taie brusc gazele si te anunta prin posta – desi aveau dinainte mailul tau (dar ala se foloseste doar in scop publicitar, evident!) – dupa care platesti, dar nu pe site’ul lui pentru ca sub 150 de lei desi iti taie gazele pentru ei, nu sunt suficienti bani pentru a'i accepta de la tine asa usor, dupa ce reusesti sa platesti si dupa ce ne dovedesti ca ai platit stai lipit de usa casei, nu te mai duci la munca, nu pleci la cumparaturi, nu te c*** pentru ca... noi suntem GDF Suez si venim cand vrea mustiucul nostru si te punem iar sa alergi dupa noi si sa ne astepti infrigurat la propriu fiindca ne doare de tine fix la zece metri in fata mustiucului!

(acesta este adevaratul mesaj catre client al nesimtitului GDF Suez – tu’va Soarele si Luna si lapcele mumelor voastre!)

Si mai am o intrebare: daca sunt indreptatit sa am gaze in acest moment - conform platii, de ce nu am voie sa imi dau singur drumul la robinet? Sigiliul? L'a rupt pisica dom'le!

.