De la scarba la manipulare

  

 .

 
Definitia manipularii spune ca este actul de convingere a unui individ de a infaptui o actiune contrara intereselor sale.

Daca ridicam la nivel de „faptuire” formarea unor convingeri care sunt contrare intereselor sale…

Daca consideram ca pasivitatea – altminteri o non-actiune – poate fi vazuta ca permitere, ca incurajare (activa astfel) a activitatilor altora contrare intereselor proprii…

Atunci ajungem direct la adevarul rostit de Liiceanu:

„…sunt mai usor de manipulat oamenii blazati, scarbiti, care nu mai cred in nimic, care nu mai au repere, care si’au pierdut speranta. Oamenii trebuie sa ajunga sa creada ca nu mai e nimic sfant pe lumea asta si ca deci totul e cu putinta si totul e permis. Pentru asta trebuie sa dispara exemplele de oameni care (…) ar putea deveni repere.”

 Mana care nu isi apara corpul este o mana care nu slujeste interesele sale.

 Dupa blazare, dupa scarba, neinterferenta, neimpotrivirea in fata anomaliilor infaptuite de clasa politica devine o actiune in sine - involuntara - de sustinere a lichelelor.

Cand spui ca esti scarbit, ca nu mai crezi in nimic, ca nu mai este speranta, si astfel nu te (mai) opui aberatiilor din jur NU este o dovada a luminarii tale intelectuale, a fortei tale rationale, ci este o dovada a reusitei manipulari a lichelelor care compun clasa politica actuala, care isi bazeaza existenta pe aceste convingeri create in interiorul tau.

Cand spui ca esti scarbit, ca nu mai crezi in nimic, ca nu mai este speranta, si ii lasi pe netrebnici sa'si faca de cap nu te ridici deasupra celorlalti, nu te izolezi ca un luceafar ci dovedesti ca esti manipulat!

Si eu sunt scarbit, nici eu nu mai cred, nici eu nu mai am speranta. 

Dar nu pot sa admit, nu pot sa stau ca o leguma cand lichelele danseaza tontoroiu imprejurul meu.

.