Omul de tip nou

.

Ieri in drum spre un spectacol al lui Malaele am mers o perioada, cu autobuzul, in mijlocul unor liceeni. Dintre cei rasariti. Tocmai participasera la un eveniment - concurs de dezbatere sau ceva similar. Erau cu o profesoara si ea tot discuta cu ei, analiza ce si cum s’a intamplat.

Mi’a amintit de o poveste a retoricii. Candva, demult, in Grecia antica a existat, ca de curand la noi, un suvoi de reimproprietariri. Ca la noi, improprietaririle au dat nastere apoi la un suvoi de dispute. Si un tip s’a apucat sa analizeze pe ce baza se obtinea castig de cauza in tribunalele unde era cuvantul unuia versus cuvantul altuia.

Ceea ce a descoperit a fost ca nu conta cine avea dreptate, conta cine stia sa impresioneze juriul. Si a studiat metodele prin care se putea impresiona juriul. Asa s’ar fi nascut retorica.

Revin la liceeni nostri de azi, pe care i’am intalnit ieri, cu profesoara lor. N’aveau nici o idee de retorica, nu studiau asa ceva. Profesoara lor nici atat. Si reinventau retorica.

Participau la evenimente de dezbateri cu echipe din alte tari, organizarea fiind in felul urmator: se trag la sorti subiectele, se trag la sorti echipele care vor sustine (pro) si cele care vor combate (contra) respectivele idei.

Care au fost topicurile ulterioare? Tragerea la sorti a fost masluita, “aia” avand clar materiale pregatite din timp, cu diagrame, pe calculator... Echipa X a fost foarte agresiva la inceput, dar apoi N le’a demoralizat prin replica cutare... La final s’au incins spiritele pentru ca... si nu trebuia sa se permita comentarea regulilor...

Si?

Nici o secunda, cu nici o umbra nu s’a atins abordarea ideea A era buna sau ideea A nu era buna. In sine ori pentru societate. Fiindca ce poate fi mai important cand sustii sau ataci o idee decat daca faci un lucru corect? Sa sustin o idee gresita sau sa atac o idee corecta o pot face ca exercitiu intelectual, dar in mod limitat. Se poate lua rolul avocatului diavolului, insa nu cu interes de a castiga.

In discutia de ieri nici un moment nu s’a pus problema daca ideea corecta castiga ci cine castiga.

Asa sunt crescuti, invatati, modelati liceeni mai buni, liceeni promitatori.

Sub principiul conteaza cine castiga nu cine are dreptate! Omul, individul nu dreptatea, nu binele.

In aceste conditii cum isi poate imagina cineva ca se va forma o clasa politica etica, care sa urmareasca binele in loc de castigul personal?

Spectacolul lui Malaele a fost dezamagitor.

ps. ...toata tarasenia asta si ceea ce vad in societatea noastra exacerbat in ultimii ani se potriveste cu profilul (din cele patru prezentate in... am uitat titlul) pe care il facea Blaga societatii occidentale  - societatea egoului, individului, societate in care anomalia devine atu.

.