Ca se poate

.

Avem deja generatii sub noi pentru care povestile au fost inlocuite cu jocurile. Diferenta? Povestile contineau mesaje morale. Jocurile... il invata pe copil sa faca orice, sa calce orice reguli ca sa castige. 

Acesti copii ajung in viata, in piata muncii.

Si abordeaza noua activitate la fel ca pe un joc. Exista site’uri de job’uri.? Le abordeaza ca pe jocuri si gasesc metoda de a fi recomandati pentru toate pozitiile. Nu li se potrivestc joburile? Nu conteaza. Ceea ce conteaza este ca au castigat acel joc si au trecut la next level. Exista linkedin? Flood. Conteaza numarul de conexiuni si numarul de recomandari? Se obtin prin perseverenta, exact ca la jocuri. Capacitate, calitati personale? Nici o legatura. Nici in joc nu era legatura intre forta caracterului si forta reala, aici de ce ar fi altfel? Sa se atinga next level e tot ce conteaza. CV’ul? Doar un joc. Poti pacali softurile de triere scriind cu litere albe calitati inexistente? Evrika – ce idee buna! Nu conteaza ca acele calitati sunt cerute, am pacalit jocul! 

Societatea erupe tehnic si merge inainte sub deviza “ca se poate”. Inainte adica... in haos, fix nicaieri.

.

paradoxul zilei: pozitivismul (aprioric) condamna prejudecatile

 .

Biasul la moda azi, lupta pozitivismului (aprioric) impotriva prejudecatilor.

Pozitivismul a devenit sinonim cu binele, astfel ca prin metoda dihotomica (prin opozitie) orice afirmatie negativa este rea.

Pe de alta parte prejudecatile sunt rele.

Prin asociere tranzitiva, daca a=b si b=c atunci a=c! Astfel ca deseori auzi in discutii argumentari care trateaza automat afirmatiile negative ca fiind prejudecati. Daca spui ceva negativ... (pouf!) primesti replica:  ai idei preconcepute, asta e o prejudecata!

Nu mai are importanta daca afirmatia negativa este in urma unei judecati extinse, ea va fi tratata si catalogata (aprioric) ca fiind… prejudecata!

Si invers, sunt aruncate ca argumente o multime de prejudecati, care insa fiind afirmatii pozitive, ei considera ca e absurd sa le consideri… prejudecati. Ei considera ca daca e pozitiva, o afirmatie nu are cum sa fie prejudecata!

Astfel stai de vorba cu ei si atitudinea lor se schimba in functie de prejudecatile lor pozitive in timp ce te acuza pe tine de prejudecati pentru afirmatii negative ( chiar daca sunt nascute din analize lungi).

Cei multi nu pot sa functioneze decat cu un set mare de prejudecati, ei neavand capacitatea de a analiza. Asa a fost si asa va fi, este una din metehnele acestei lumi.

Dar din orgoliul de eliberare de idei preconcepute, se practica azi un nou set de prejudecati, prejudecatile pozitiviste:

 „Tot ce zboara se mananca.”

„Tiganii sunt fiinte ingeresti. Toti!”

„Profitul ne mantuieste.”

„Copii stiu mai bine ce au nevoie.”
„Lipsa de carte insemna eliberare ideologica.”

samd.

.