Ca se poate

.

Avem deja generatii sub noi pentru care povestile au fost inlocuite cu jocurile. Diferenta? Povestile contineau mesaje morale. Jocurile... il invata pe copil sa faca orice, sa calce orice reguli ca sa castige. 

Acesti copii ajung in viata, in piata muncii.

Si abordeaza noua activitate la fel ca pe un joc. Exista site’uri de job’uri.? Le abordeaza ca pe jocuri si gasesc metoda de a fi recomandati pentru toate pozitiile. Nu li se potrivestc joburile? Nu conteaza. Ceea ce conteaza este ca au castigat acel joc si au trecut la next level. Exista linkedin? Flood. Conteaza numarul de conexiuni si numarul de recomandari? Se obtin prin perseverenta, exact ca la jocuri. Capacitate, calitati personale? Nici o legatura. Nici in joc nu era legatura intre forta caracterului si forta reala, aici de ce ar fi altfel? Sa se atinga next level e tot ce conteaza. CV’ul? Doar un joc. Poti pacali softurile de triere scriind cu litere albe calitati inexistente? Evrika – ce idee buna! Nu conteaza ca acele calitati sunt cerute, am pacalit jocul! 

Societatea erupe tehnic si merge inainte sub deviza “ca se poate”. Inainte adica... in haos, fix nicaieri.

.