democratie vs capitalism - din nou

 .

am mai tot spus pe aici despre incompatibilitatea dintre democratie si capitalism pornind de la Tutea, de la Bergson, de la Erasm din Rotterdam si de la ce am mai gasit pe drum.

azi de la TED, cu o discutie despre presa. din start subiectul m'a dus cu gandul la faptul ca presa, numita a patra putere in stat... se ghideaza dupa profit. si societatea afirma ca e corect. desi ca putere in stat este evident ca principiul ei director nu are voie(!) sa fie banul - profitul privat. este aberant sa concepi ca fiind corecta subordonarea intereselor sociale / nationale profitului companiilor private. e ca si cum am afirma ca e corect ca justitia sa urmareasca profitul personal al judecatorilor, nu principiul dreptatii. 

apoi, m'a amuzat ca e datorie legala evitarea actiunilor (sau nonactiunilor) pe care in mod rezonabil le poti anticipa ca sursa de vatamare pentru cei din apropiere.
este amuzant pentru ca cu cat cresti nivelul de inteligenta cu care anticipezi urmarile unei actiuni, cu atat se restrang posibilele actiuni non-harmfull. iar in functie de nivelul de inteligenta al judecatorului se schimba nivelul anticiparii rezonabile. si cum judecatorii ar trebui - si se presupune ca sunt oameni deasupra nivelului mediu de inteligenta, am ajunge la a fi sanctionabile nefiind considerate actiuni (sau nonactiuni) rezonabile foarte multe din actiunile celor din jurul nostru. 

si pentru cei care sustin ca omenirea evolueaza:"(...) in front of me, emblazoned on the wall in letters of fire was Marcus Aurelius's famous injunction: If it's not true, don't say it; if it's not right, don't do it. The head teacher saw me staring at it, and he said, "Oh, that's our school motto." On the train back to London, I couldn't get it out of my mind. I kept thinking, can it really have taken us over 2,000 years to come to terms with that simple notion as being our minimum expectation of each other?". da, puternica evolutie a omenirii.

imi place cum vorbeste, imi place ce spune:
 

  

 .

Minte vs Creier

.

Zicea Herr Jung ca Herr Nietzsche a patit’o fiindca  ales sa vorbeasca celor multi / public despre ceva de nerostit in asemenea situatii: “Nietzsche vorbise naiv si imprudent despre acest arrheton, lucru de nenumit, ca si cum totul ar fi fost in ordine. Eu am vazut insa foarte curand ca de’aici nu poti avea decat experiente proaste.” (CG Jung - Amintiri, vise, reflectii)

Da, sunt lucruri despre care este mai bine sa taci dar... ce pana mea... inainte cu curaj! Mai rau decat a fost nu are cum sa fie (and no, tha's not a fuckin' challenge mein Herr).

Pentru ca se intampla din nou.

O idee pe care am avut’o undeva pe la 22-23 de ani o gasesc azi la un nene foarte laudat, neurolog, psihiatru si mentionat ca filozof. Dumitru Constantin Dulcan – cel care in anii ’80 a facut valva cu o carte. Inteligenta Materiei.

Ideea (comuna) ar suna cam asa: creierul nu este cel ce genereaza mintea ci este un receptor care face legatura intre cele doua componente “ale dualismului lui” Descartes: materie si spirit. El (neurologul) o spune cu alte cuvinte, dar cu acelasi principiu – creierul este receptorul mintii.

Cand am spus ca de fapt creierul este receptorul in plan material al componenetei noastre imateriale – spirit / eu / sine (cum vrei sa o numesti)... lumea nu a dat pe spate. Cand o spune nenea Dulcan: Bang! Delir.

De unde diferenta? Probabil pentru ca indivizii functioneaza pe baza proximitatii de care spuneam anterior. Nenea asta a fost (este) suficient de aproape de cei multi acceptand / reusind / fiind capabil de inregimentare in doua aparate puternic gaunoase: cel militar si cel de invatamant (ambele cerand niste aplecari, niste crunte contorsionari ale coloanei vertebrale). 

Oricum, interviul cu nenea asta mi’a dat ocazia de a ma mai intoarce putin prin subiecte vechi, prafuite si vad ca am / gasesc idei noi. 

Diferenta intre inteligenta si intelepciune. Am mai avut in timp cateva definiri ale relationarii celor doua dar azi am ceva nou.

As spune ca am avea pentru creier doua categorii mari de functii: materiale (mecanice) si eterice. 

In functiile materiale le’am avea pe cele care se ocupa de mecanica corpului fizic, de logica, si de o anumite tipuri de memorie.

In functiile eterice am avea: functia de receptor (cu doua lungimi de unda: a ego’lui si a... Intregului), functia intuitiei (ar putea fi o derivata  receptiei Intregului), functia memoriei (complementara cu memoria materiala).

Inteligenta este antrenarea functiilor materiale (mecanice) ale creierului – antrenarea electrochimicului, muschiului. In timp ce intelepciunea este antrenarea capacitatii de receptie. 

Intelepciunea necesita intelegerea – fie si tatonata – a Intregului.

Simt ca mai lipseste cel putin un element de aici.

Momentan insa, ceea ce am imi lamureste deja cateva lucruri.

De ce se comporta atat de contradictoriu memoria mea.

Cum se face ca indivizi cu o logica peste medie si o memorie puternica sunt in zona negativa din punct de vedere al intelepciunii.

Cum se face ca indivizi lipsiti de logica dau uneori dovada de intelepciune.

Si ca avand resurse fizice limitate, un antrenament excesiv al logicii duce la limitarea resurselor pentru celelalte functii ale creierului, la limitarea capacitatii de atingere – tatonare a Intregului.

O nedezvoltare, o limitare a capacitatilor eterice duce la un comportament egoic – superficial – animalic.

O dezvoltare a functiei receptor limitata – centrata pe comunicarea cu ego’ul...

...si tot asa.

Probabil voi atasa aici si interviul, dupa ce il termin, momentan m’am oprit pe la minutul 18.

.

Lumea proximitatii socio-cultural-comportamentale

.

Omul a ramas in urma vremurilor pe care le’a creat.

Am spus omul, dar vizam individul. Si mai e si cu o mare – fiind la incept de propozitie.

In fine... individul, indivizii din ultimile sute de ani au “creat” o lume mare, din ce in ce mai mica. 

O lume mare – cu enorm de multi membri – devenita mica prin crearea numeroaselor posibilitati de miscare, azi parcurgand cu mare viteza zone imense, atat ca spatiu cat si ca diferente socioculturale.

Iar individul... a ramas in urma. El continua sa traiasca pe baza proximitatii socioculturale. Si mai exact prin aspectul comportamental al partii culturale. Un fel de proximitate socio-cultural-comportamentala. In conditiile in care comportamentul in societatea de astazi este impins catre reactia barbar-animalica, indepartandu'se de "cenzura" culturala e unei educatii... JJ Rousseau si Freud topaie fericiti!

Afilierile sociale sunt bazate pe aseamanarea in manifestarea comportamentala. Firesc? Firesc. Da, atunci cand ne alegem partenerul / partenera sau prietenii.

Dar cand acesta ajunge criteriu de selectie a partenerilor din viata publica, in politica, in zona muncii... avem de a face cu o ignorare a criteriilor de competeneta, de profesionalism, avem de a face cu o variatiune a nepotismului. Nepotism prin asemanare.

N’ar fi dureros daca asemanarea ar consta in idei, valori, principii. Insa prin natura multimii este vorba de asemanarea in prostie, nonvalori, in lipsa de principii.

Astfel, individul de azi gestioneza cu mecanisme arhaice - incompetente o lume care prin imensitatea ei cere pentru gestionarea ei mecanisme avansate-competente.

 .

Nu (by Praktiker)

.

Mai si’am vrut sa ma fac sofer. Chiar am vrut!

Dar n’am avut pile suficient de mari.

Zau, nu glumesc.

Ieri viata mi’a aratat din nou cum am ratat’o. Pe ea, pe viata.

Mi’am cumparat joia trecut o cabina de dus. Nu din cele ieftine, nici din cele de 5 stele. De la Praktiker. Groaznic magazin. Depresiv, angajatii stau ascunsi, trebuie sa faci eforturi pentru a gasi un leprechaun (spiridus) caruia sa’i spui “ascunzatorule, vreau cabina asta”. Ca doar nu poti sa o iei in spate si sa te duci la casa de marcat cu ea. Desi mai aveam ceva de cumparat, am plecat de acolo cat de rapid am putut.

Asta nu inainte de a afla ca livrarea nu se poate face in aceeasi zi – chiar daca nu speram initial, totusi vazand cat de pustiu e magazinul am banuit ca “the Soferul” e liber. Dar livrarea nu se poate face nici a doua zi. Care era vineri. Sambata nici nu se pune problema – chiar daca la alte magazine se. Asa ca luni!

Livrarea luni, in timpul zilei – deci trebuie sa iti iei liber daca esti asa de bastan incat sa cumperi o cabina de dus de la Praktiker si... plus ca semnezi ca tu vei avea oamenii care sa descarce(!) marfa. Altfel ei nu ti’o aduc.

Luni sunt sunat de catre “the Soferul”. Spre pranz. Banuiam ca e prin zona. Nu. Acum pleca din firma. Si ma intreaba... unde locuiesc! Desi aceasta informatie fusese scrisa clar in hartoaga de livrare completata minutios, fusese scrisa si intr’un calculator si intamplator era si cea de pe factura.

Ii spun – din nou unde locuiesc.

Si astept.

Dupa vreo ora ma suna din nou. 
  - Am ajuns la Bila. 
  - Da... (si las linistea sa compuna o pauza calma, netulburata. da, realizez ca el vrea indicatii dar refuz sa ii fac atat de usor jocul incompetentei in care se scalda – sofer de livrari fiind) 
  - Cum ajung la dumneavoastra? 
  - Adica dumneavoastra cand ati plecat nu v’ati uitat pe o harta ca sa stiti unde trebuie sa ajungeti? 
  - Nu.
  - Amaising! (efectiv mi'a scapat cu voce tare)

 

Fusese un nu simplu, transant, evident, calm, rostit cu siguranta de sine, cu calm, cu dezinteres in care se arata intreaga nesimtire, intreaga lipsa de profesionalism, de cunoastere a existentei unei zone de normalitate, de minim bun simt, de implicare in munca pe care o faci.

Evident, ii dau indicatii, ajunge. In timp ce descarcam, se opreste ca sa vorbeasca la telefon cu cineva. Imi dau seama ca vorbeste cu nevasta si ii spune ca:

-        (...) mai am de terminat o livrare  acum descarc – si'am terminat, vin acasa.

Era ora... cam vreo 2. DOUA!

El pe la 12-13 incarcase la sediu cabina mea de dus. Intre ora 9-10 (cam atunci trebuie ca isi incepe activitatea “the Soferul” in functie de ora de deschidere a magazinului si nivelurile de organizare si viteza de lucru observate la ei) si 12 este relativ imposibil sa crezi ca in traficul din Bucuresti mai facuse vreo cursa.

 

Sooo... cel mai probabil “the Soferul” incepuse sa munceasca la ora 12:30-13:00, ajunsese la mine pe la 14:00 si apoi pleca acasa ca terminase munca! Intr’o zi de luni! 

Probabil vineri fiind o zi scurta soferul a fost foarte ocupat cu o jumatate de cursa si d'asta a trebuit sa astept pana luni.

Iar daca asta nu e suficient... se ducea spre casa cu ceva materiale in masina. Intr’o alta lume ai putea banui ca ar fi pentru o livrare de dimineata a doua zi, dar cunoscand propria experienta cu serviciul de livrari al acestui magazin este de o improbabilitate uriasa varianta in care ei ar face asemenea organizari. 

Cel mai probabil acelea erau materiale pentru el, masina ramanand evident la dispozitia lui intreaga zi...

 

O singura variabila lipseste de aici pentru imaginea competa. Salariul lui. 

Dar sincer... ce nevoie mai ai de salariu cand ti se da o masina de transport la dispozitia ta, contra doua ore pe zi ocupate?! 

Si cat salariu meriti cand tu ca sofer nu te uiti pe o harta, nu te uiti pe un GPS, nu te uiti nici macar pe hartiile de transport ca sa afli unde trebuie sa faci livrarea?!
Si cine sunt cei care angajeaza asemenea indivizi, si care ii tin angajati?! Praktiker...
Evident, tot de'ai lor. De la acelasi nivel de incompetenta, de dezinteres fata de orice urma de calitate. D'asta... cand esti altfel... nu reusesti printre ei.  

 

Si doar am incercat sa ma fac sofer. De doua ori. Dar... n’am avut pile suficient de mari. Serios vorbesc. Uite ce viata relaxata am ratat!

 .

later edit:
mi'a trecut prin neuron sa dau un gugle cu "transport praktiker". din start in primele linii articole despre incompetenta, nesimtirea, bataia de joc a celor de la praktiker