Nu (by Praktiker)

.

Mai si’am vrut sa ma fac sofer. Chiar am vrut!

Dar n’am avut pile suficient de mari.

Zau, nu glumesc.

Ieri viata mi’a aratat din nou cum am ratat’o. Pe ea, pe viata.

Mi’am cumparat joia trecut o cabina de dus. Nu din cele ieftine, nici din cele de 5 stele. De la Praktiker. Groaznic magazin. Depresiv, angajatii stau ascunsi, trebuie sa faci eforturi pentru a gasi un leprechaun (spiridus) caruia sa’i spui “ascunzatorule, vreau cabina asta”. Ca doar nu poti sa o iei in spate si sa te duci la casa de marcat cu ea. Desi mai aveam ceva de cumparat, am plecat de acolo cat de rapid am putut.

Asta nu inainte de a afla ca livrarea nu se poate face in aceeasi zi – chiar daca nu speram initial, totusi vazand cat de pustiu e magazinul am banuit ca “the Soferul” e liber. Dar livrarea nu se poate face nici a doua zi. Care era vineri. Sambata nici nu se pune problema – chiar daca la alte magazine se. Asa ca luni!

Livrarea luni, in timpul zilei – deci trebuie sa iti iei liber daca esti asa de bastan incat sa cumperi o cabina de dus de la Praktiker si... plus ca semnezi ca tu vei avea oamenii care sa descarce(!) marfa. Altfel ei nu ti’o aduc.

Luni sunt sunat de catre “the Soferul”. Spre pranz. Banuiam ca e prin zona. Nu. Acum pleca din firma. Si ma intreaba... unde locuiesc! Desi aceasta informatie fusese scrisa clar in hartoaga de livrare completata minutios, fusese scrisa si intr’un calculator si intamplator era si cea de pe factura.

Ii spun – din nou unde locuiesc.

Si astept.

Dupa vreo ora ma suna din nou. 
  - Am ajuns la Bila. 
  - Da... (si las linistea sa compuna o pauza calma, netulburata. da, realizez ca el vrea indicatii dar refuz sa ii fac atat de usor jocul incompetentei in care se scalda – sofer de livrari fiind) 
  - Cum ajung la dumneavoastra? 
  - Adica dumneavoastra cand ati plecat nu v’ati uitat pe o harta ca sa stiti unde trebuie sa ajungeti? 
  - Nu.
  - Amaising! (efectiv mi'a scapat cu voce tare)

 

Fusese un nu simplu, transant, evident, calm, rostit cu siguranta de sine, cu calm, cu dezinteres in care se arata intreaga nesimtire, intreaga lipsa de profesionalism, de cunoastere a existentei unei zone de normalitate, de minim bun simt, de implicare in munca pe care o faci.

Evident, ii dau indicatii, ajunge. In timp ce descarcam, se opreste ca sa vorbeasca la telefon cu cineva. Imi dau seama ca vorbeste cu nevasta si ii spune ca:

-        (...) mai am de terminat o livrare  acum descarc – si'am terminat, vin acasa.

Era ora... cam vreo 2. DOUA!

El pe la 12-13 incarcase la sediu cabina mea de dus. Intre ora 9-10 (cam atunci trebuie ca isi incepe activitatea “the Soferul” in functie de ora de deschidere a magazinului si nivelurile de organizare si viteza de lucru observate la ei) si 12 este relativ imposibil sa crezi ca in traficul din Bucuresti mai facuse vreo cursa.

 

Sooo... cel mai probabil “the Soferul” incepuse sa munceasca la ora 12:30-13:00, ajunsese la mine pe la 14:00 si apoi pleca acasa ca terminase munca! Intr’o zi de luni! 

Probabil vineri fiind o zi scurta soferul a fost foarte ocupat cu o jumatate de cursa si d'asta a trebuit sa astept pana luni.

Iar daca asta nu e suficient... se ducea spre casa cu ceva materiale in masina. Intr’o alta lume ai putea banui ca ar fi pentru o livrare de dimineata a doua zi, dar cunoscand propria experienta cu serviciul de livrari al acestui magazin este de o improbabilitate uriasa varianta in care ei ar face asemenea organizari. 

Cel mai probabil acelea erau materiale pentru el, masina ramanand evident la dispozitia lui intreaga zi...

 

O singura variabila lipseste de aici pentru imaginea competa. Salariul lui. 

Dar sincer... ce nevoie mai ai de salariu cand ti se da o masina de transport la dispozitia ta, contra doua ore pe zi ocupate?! 

Si cat salariu meriti cand tu ca sofer nu te uiti pe o harta, nu te uiti pe un GPS, nu te uiti nici macar pe hartiile de transport ca sa afli unde trebuie sa faci livrarea?!
Si cine sunt cei care angajeaza asemenea indivizi, si care ii tin angajati?! Praktiker...
Evident, tot de'ai lor. De la acelasi nivel de incompetenta, de dezinteres fata de orice urma de calitate. D'asta... cand esti altfel... nu reusesti printre ei.  

 

Si doar am incercat sa ma fac sofer. De doua ori. Dar... n’am avut pile suficient de mari. Serios vorbesc. Uite ce viata relaxata am ratat!

 .

later edit:
mi'a trecut prin neuron sa dau un gugle cu "transport praktiker". din start in primele linii articole despre incompetenta, nesimtirea, bataia de joc a celor de la praktiker