Postări
.
Zicea Herr Jung ca Herr Nietzsche a patit’o
fiindca ales sa vorbeasca celor multi /
public despre ceva de nerostit in asemenea situatii: “Nietzsche
vorbise naiv si imprudent despre acest arrheton, lucru de nenumit, ca si cum
totul ar fi fost in ordine. Eu am vazut insa foarte curand ca de’aici nu poti
avea decat experiente proaste.” (CG Jung - Amintiri, vise,
reflectii)
Da, sunt lucruri despre care este mai bine sa taci dar... ce pana mea... inainte cu curaj! Mai rau decat a fost nu are cum sa fie (and no, tha's not a fuckin' challenge mein Herr).
Pentru ca se intampla din nou.
O idee pe care am avut’o undeva pe la 22-23 de ani o
gasesc azi la un nene foarte laudat, neurolog, psihiatru si mentionat ca
filozof. Dumitru Constantin Dulcan – cel care in anii ’80 a facut valva cu o
carte. Inteligenta Materiei.
Ideea (comuna) ar suna cam asa: creierul nu este cel ce
genereaza mintea ci este un receptor care face legatura intre cele doua
componente “ale dualismului lui” Descartes: materie si spirit. El (neurologul) o spune cu
alte cuvinte, dar cu acelasi principiu – creierul este receptorul mintii.
Cand
am spus ca de fapt creierul este receptorul in plan material al componenetei
noastre imateriale – spirit / eu / sine (cum vrei sa o numesti)... lumea nu a
dat pe spate. Cand o spune nenea Dulcan: Bang! Delir.
De
unde diferenta? Probabil pentru ca indivizii functioneaza pe baza proximitatii
de care spuneam anterior. Nenea asta a fost (este) suficient de aproape de cei multi acceptand / reusind
/ fiind capabil de inregimentare in doua aparate puternic gaunoase: cel militar
si cel de invatamant (ambele cerand niste aplecari, niste crunte contorsionari
ale coloanei vertebrale).
Oricum,
interviul cu nenea asta mi’a dat ocazia de a ma mai intoarce putin prin
subiecte vechi, prafuite si vad ca am / gasesc idei noi.
Diferenta
intre inteligenta si intelepciune. Am mai avut in timp cateva definiri ale
relationarii celor doua dar azi am ceva nou.
As
spune ca am avea pentru creier doua categorii mari de functii: materiale (mecanice)
si eterice.
In
functiile materiale le’am avea pe cele care se ocupa de mecanica corpului
fizic, de logica, si de o anumite tipuri de memorie.
In
functiile eterice am avea: functia de receptor (cu doua lungimi de unda: a ego’lui
si a... Intregului), functia
intuitiei (ar putea fi o derivata
receptiei Intregului), functia
memoriei (complementara cu memoria materiala).
Inteligenta
este antrenarea functiilor materiale (mecanice) ale creierului – antrenarea electrochimicului,
muschiului. In timp ce intelepciunea este antrenarea capacitatii de receptie.
Intelepciunea
necesita intelegerea – fie si tatonata – a Intregului.
Simt
ca mai lipseste cel putin un element de aici.
Momentan
insa, ceea ce am imi lamureste deja cateva lucruri.
De
ce se comporta atat de contradictoriu memoria mea.
Cum
se face ca indivizi cu o logica peste medie si o memorie puternica sunt in zona
negativa din punct de vedere al intelepciunii.
Cum
se face ca indivizi lipsiti de logica dau uneori dovada de intelepciune.
Si
ca avand resurse fizice limitate, un antrenament excesiv al logicii duce la
limitarea resurselor pentru celelalte functii ale creierului, la limitarea
capacitatii de atingere – tatonare a Intregului.
O
nedezvoltare, o limitare a capacitatilor eterice duce la un comportament egoic –
superficial – animalic.
O
dezvoltare a functiei receptor limitata – centrata pe comunicarea cu ego’ul...
...si
tot asa.
Probabil
voi atasa aici si interviul, dupa ce il termin, momentan m’am oprit pe la
minutul 18.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.