NU inseamna EU

metehne de psiholog - limitarea in paradigme care anuleaza obiectivitatea (altfel spus, "nu" inseamna "eu" exclusiv in cazul in care consideram ca "nu" are o origine subiectiva, nu obiectiva).

iar cel mai lesne de combatut aceasta paradigma gasesc ca este "nu"-ul din fata actiunilor de poluare, in fata PSD... 

caz in care se mai poate sustine teza subiectivitatii omniprezente doar cand se considera ca "eu" trece de la individ la colectivitate - ceea ce incepe sa sune a teorie freudiana (in sensul ca e incitanta rational dar trasa de par...)

(dintr'o discutie pe fb - am considerat ca ideea merita sa ajunga aici)

Serviciul public, serviciul privat

            

 .

            Cu ceva zile in urma pe internet jurnalistii anuntau o anomalie: salariul mediu la stat a depasit salariul mediu la privat. Si vai ce dezastru, ce anormalitate...!

            Ca de obicei jurnalistii nu au suficienti neuroni.

            Fiindca anomalia asta ar trebui sa fie o normalitate, intrucat:

a.      Obiectiv – munca depusa de salariatii la stat impacteaza o tara intreaga in timp ce o firma medie impacteaza... cateva familii, astfel ca este mai util ca forta de munca superioara sa fie la stat, unde beneficiaza de ea o parte mai mare de populatie (iar ca subsidiar pe munca angajatului particularul incarca legal(!) nota de plata catre public cu dorintele sale de profit in timp ce statul nu incarca aceasta nota de plata decat cel mult ilegal, asa ca preferam ca munca mai scumpa sa fie ferita de suprataxa);

b.     Subiectiv – in particular – Romania: un motiv pentru care angajatii la stat sunt atat de incapabili este salariul extrem de mic, creand un loc unde profesionistii nu aveau ce cauta.

    Totusi exista o anomalie in subiect, dar este alta: decidentul, cel care filtreaza angajatii la stat. El este problema. Fiindca angajatorul la stat nu filtreaza pe baza de competente ci pe baza de proximitate. Castiga candidatul care este cel mai aproape. Vecin, amic, familie sau combinatii din acestea.

     Aici trebuie lucrat. La cei care sunt in pozitii de a decide cine este selectionat din candidatii existenti. Fiindca este normal ca cei mai buni din societate sa lucreze pentru intreaga societate nu pentru interesele mici, zonale, de grup. Asta este si o cale prin care democratia ar putea avea o sansa de a fi functionala.

.

Economicul impotriva umanului

.

La un moment dat mi s’a format o marota: Adam Smith si productia sa teoretica ce a sustinut – daca nu generat – indepartarea de la o societate umana, apropierea de o societate economica. Indepartarea de valori umane apropierea de valori materiale.

Pana de curand aveam un subiect care imi revenea dintr’un text al sau: “mana invizibila” care in locul statului (sau alta forma de autoritate constienta, rationala) va prelua rolul de regulator al relatiilor interumane. Textual al relatiilor economice, insa in fapt al relatiilor interumane pentru ca odata ce afectezi latura economica afectezi de la perceptia (moral / etica) asupra metodelor de subzistenta la perceptia recompensei – valorizarii (parte importanta din valorizarea unei persoane fiind prin recomensa materiala), adica de la cei saraci la cei realizati – practic aproape toate treptele piramidei lui Maslow.

In teoria sa Smith afirma ca respectiva mana invizibila va regla interactiunile economice in beneficiul cumparatorului. Lucru care astazi este mai mult decat evident ca nu are nici cea mai mica legatura cu realitatea. Companiile creaza produse cu durata de viata din ce in ce mai mica pentru a isi asigura piata de desfacere pe viitor, cumparatorul nemaigasind produse de calitate – cu durata de viata ridicata. Companiile adeseori investesc mai mult in sectorul de publicitate – distributie decat in sectorul de productie (adica in calitatea produsului / serviciului). Companiile pun pe piata produse netestate, chiar nefinalizate (IT) pentru a scadea costurile de productie sau a asigura profit – scazand constient calitatea. Companiile angajeaza mana de lucru prost calificata dar ieftina pentru maximizarea profitului afectand calitatea produsului. Companiile adauga in pretul final o cota imorala pentru crearea profitului, ajungand ca profitul – acea suma din pret care a fost adaugata in plus fata de costul real – sa poata fi motiv public de mandrie al unei firme! Nimic nu descrie mai bine acest mecanism decat hotul care spune pagubitilor “uitati cat am furat de la voi” – iar pagubitii aplauda...

Aceasta este lumea creata de / sau sustinuta de Adam Smith – numai prin teoria mainii invizibile reglatoare despre care se poate spune cu siguranta ca ii apartine.

Sistemul lui reglator este sistemul celui care se afla la capatul corect al batei. Este un sistem care asigura un viitor cald celor ce detin deja puterea (economica). Nu este un sistem pentru imbunatatirea starii societatii ci pentru imbunatatirea starii celor din clasa lui – a celor avuti, pentru ca vorbim de un tip nascut intr’o familie instarita, etichetat ca filozof de catre un establishment care a impus cu sabia valorile sale, si i’a impus aprioric pe ai sai ca valori universale.

Si era suficient pentru a il considera un individ toxic pentru societatea umana.

Numai ca astazi in virtutea obisnuintei mele de a’mi reevalua din cand in cand orice parere, am citit mai mult despre acest individ.

Si aflu ca – evident – a mai creat si alte teorii.

Teoria sentimentelor morale. Ea pleaca de la premiza ca ne nastem fara morala, ceea ce implica cum ca aceasta ar fi invatata ulterior drept care ea evident nu ar avea o baza obiectiva ci ar fi o constructie subiectiva. Sunt mari si complexe discutiile in filozofie care au legatura cu acest subiect si daca nu mi se permite sa afirm ca as sti cum stau de fapt lucrurile  (desi tare imi doresc sa povesteasc cum viziunea lui este... si inculta si stupida - dar e alt subiect) totusi se poate afirma clar ca prin perspectiva efectelor acestei teorii ea este una toxica social, ea indepartandu’ne de un set de principii / valori care ne fac viata sociala cat mai suportabila si / sau confortabila.

Inca o teorie a individului: bogatia natiunilor. Aici apare si povestea cu mana invizibila. Aici face apologia egoismului, spunand ca un individ cand actioneaza egoist este cel mai productiv deci este varianta cea mai profitabila... economic. Social?! Cum – sa existe social altceva decat productivitate economica?! Evident – nici pomeneala! Omul – individul uman este redus la o singura functie: vita furajata. Nevoia sa de acceptare pomenita in teoria sentimentelor morale va fi realizata (satisfacuta) pe latura economica. Pentru ca evident individul in societatea viitorului (teoriile fiind publicate in sec XVII) va fi un individ greu de acceptat (sau macar inghitit) pe alte baze, comportamentul fiind eminamente egoistic. Ceea ce s’a si intamplat.

Si te uiti cum teorii nascute de o societate eminamente violenta, teorii nascute in vremuri violente, nascute intr’o societate care a considerat justa invadarea (acapararea violenta) de teritorii straine domina si astazi cele mai raspandite paradigme sociale, economice, politice.

Nimic nu s’a schimbat la nivel de abordare. Forta este la indemana catorva (a acelorasi) si se considera a fi justa folosirea ei impotriva celorlalti in baza interesului personal. Interesul societatii este ignorat, se considera a fi corecta urmarirea interesului personal sau de grup.

.

Mai mult

...daca tot nu poti iesi din conditionarea umana a lui "mai mult" macar canalizeaz'o intr'o directie care nu este toxica pentru societate!

Societatea moderna - securitate, tehnologie...

Pentru ca in societatea de astazi - aceea moderna, evoluata – securitatea individului si a familiei nu mai este tinuta in frau nici de cutume sociale (morala fiind aruncata la gunoi, considerata un balast impotriva progresului rational) si nici de organismele juridice abilitate (militia de astazi deseori nici nu prea vrea si cu siguranta nici nu poate) esti nevoit sa ti’o creezi singur (siguranta, ca despre ea vorbeam in prima propozitie din fraza cu multe divagatii).

Printre altele, iti cumperi camere de luat vederi pentru casa, locul de parcare, curte – daca si din care ai.

Iar pentru ca in societatea de astazi reclama este mascata in mai toate testimonialele si review’urile care apar in top rezultate gugle... nu te mai poti baza pe ele. Dar ca de obicei, ai o solutie: intrebi un coleg de munca pentru ca tu stii ca el si’a pus deja, ii functioneaza, este multumit de ele.

Si cumperi aceeasi marca, de la acelasi magazin. Si chiar acelasi model – cu o minima diferenta: verisunea cu Wi-Fi pentru ca (1) ai deja suficiente cabluri prin casa si (2) ai un router foarte potent pe zona de flux de date in paralel cu multipli clienti.

Nu merge.

Sa nu fiu inteles gresit – licaresc leduri pe ea, te joci in configurarile ei, are un soft cu o puzderie de optiuni disponibile, se conecteaza la Wi-Fi, o accesezi din browser (numai din Internet Explorer, dar cine sa fie deranjat de asta?!), o accesezi din soft dedicat, unde gasesti un efectiv pleasure room cu si mai multe configurari... singura problema (notabila) este ca nu transmite pic de imagine. Nicicui. In nici o directie... decat poate catre unele servere din mama China – intrucat cautand solutii pe forumuri dedicate descoperi ca acest producator (Hikvision) e cunoscut ca avand backdoor’uri in aparatele sale. Nu ca ar fi o noutate sau o supriza, pentru ca lista cu firme chinezesti de aparatura IT care au fost dovedite ca au backdoor’uri si trimit date catre servere de acasa creste bine de niste ani de zile.

Pentru cei din afara IT – backdoor este o bresa de securitate de regula creata intentionat(!!) de producator si introdusa in produsele sale...

Si te opresti putin contempland (preocupare eminamente ordotoxa – pentru rationalistii care mai putin culti de regula) un paradox banal al zilelor noastre: device’urile de securitate sunt create cu / contin chiar ele backdoor’uri.

Iar problema cu backdorul devine mai complexa cand afli ca device’ul tau poate fi folosit ca rampa / propagator de atac informatic, iar acesta nu este scenariu ipotetic, s’a intamplat deja in SUA reusindu’se astfel sa se puna la pamant pentru cateva ore o parte importanta din infrastructura US, fiind afectata si Australia si o parte din Olanda cu acea ocazie. Inchipuiti’va timp de cateva ore nimeni sa nu fie capabil sa faca nici o plata cu cardul – to say the least.

Si incepi sa pui cap la cap lista de nemultumiri:

O - aparatul a venit fara alimentator (specificatiile neprecizand acest lucru);

O - aparatul a venit cu un manunchi de mufe iesind din el - lucru pozitiv la prima vedere - care insa raman atarnand in aer, in intemperii, si urat si fara capace - cu exceptia singurei mufe pe care o folosesti - cea de alimentare;

O - functioneaza doar sub IE;

O - chiar si in IE, pentru acces trebuie scazut nivelul de securitate al browserului din niste configurari unde utilizatorul obisnuit are sanse mari sa faca buba iar tehnicianul mediu... buba mai mica (afirmatie bazata pe tutoriale gasite pe iutub pentru “rezolvari”);

O - si trebuie in IE instalat un add-on printr’o metoda foarte stricta – cu pasi (neobisnuiti) urmati chirurgical, altfel... pas de chance;

O - exista in softul camerei cateva optiuni care iti arata ca imaginea ar putea fi procesata la alegere cu playerul de windows, cu vlc, cu quick (de la mac citire)... promisiuni desarte.

O - nu functioneaza fix partea cu imaginea;

O - se restarteaza cum are chef, si momentan are chef destul de des (30-60 sec);

O - exista sanse mari ca informatii din reteaua mea sa fie trimise in China (parole de wireles, de conturi folosite si naiba stie mai ce);

O - aplicatia pentru telefon cere o lista enorma de permisiuni, mai multe decat obisnuiesc eu sa folosesc pe propriul telefon(!) – iar acest tip de nesimtire al producatorilor - de intruziune in datele si utilizarea altor(!) aparate decat cele pe care le’au vandut il gasesc incredibil, iar daca nu era suficient accesul la toate datele, cer acces sa si execute orice actiune in numele nostru, fara cunostinta noastra... Exista printre ‘telectualii ascultati de societate in zilele noastre falsul argument ca aplicatiile cer acces la date fiindca nu le’am plati si ar face aceste magarii ca sa isi recupereze efortul – iata ca si in cazul unor plati (consistente) exista aceeasi politica a producatorilor de software!

Ei bine... toate astea in conditiile in care in economie se plang oamenii ca este concurenta mare... ca e greu cu vanzarea... Pai cum asa dom’le Smith (si lalaitorii lui britanici care l’au impus in economia mondiala) – concurenta cum de nu lucreaza in folosul clientului, asa cum stipulati dumneavoastra si mai toate manualele de economie de sorginte occidentala?!

De ce omului de rand ii este atat de greu sa gaseasca, sa cumpere produse de calitate?! Si de fapt problema nemaifiind in realitate calitatea ca supra-valoare ci doar ca lipsa a unor bube mari, urate, intentionate...

Omul si orizonturile sale

.

Cronologic vorbind (in zona europeana).

Initial omul cand si'a ales tinderea (pentru satisfacerea nevoii de implinire) a privit mai intai in sus, apoi la el, apoi a ajuns sa priveasca in jos.

Omul a avut mai intai divinitatea ca orizont - ideal - model. 

Au venit renascentistii si au spus ca in centrul preocuparii omului trebuie sa fie omul, nu divinitatea.

Astfel ca orizontul a fost coborat, adus in tangibil. Omul a privit catre seamanul sau mai cu mot. Catre aristrocratie fie direct, fie indirect prin produsele sale (secundare): comportament elevat - eticheta - maniere, cultura, ratiune.

Si au mai venit.

Freud care a spus omului ca este in fapt un animal si cand se priveste omul trebuie lase privirea in jos, spre animalitate. 

Si la scurt timp a venit nepotul sau - Berney - care a nu i'a mai spus nimic omului. Ci le'a aratat celor cu bani cum sa il manipuleze pe omul de rand trezindu'i, dezvoltandu'i, folosindu'i partea animalica.

Omul decade prin micsorarea idealurilor pe care le urmareste.

Initial, cand un membru al societatii dorea sa devina i se puneau in fata canoanele divine, i se cerea sa isi ridice comportamentul catre unul ideal, de neatins. Sa evolueze moral.
Apoi i s'a cerut doar sa isi dezvolte abilitati umane. Sa evolueze rational.

Astazi i se cere sa se comporte natural. Nu i se mai cere evolutie, doar sa faca bani.

.

Crestinism si denial

.

...Si totusi am ignorat - pana la acest videoclip - in ce masura religia crestina este o religie si a negarii. Denial'ul poti spune ca este cuvand de ordine.

 Ceea ce nu este atat de surprinzator, fiind o religie care subordoneaza valoarea lumii palpabile in favoarea unei existente ne-palpabile.

.

Diferenta dintre rational si intelectual

.

Intr’o argumentatie rationalul cauta sa o castige el.

Intelectualul cauta ideea mai buna.

In acest context mi’e scarba de rationali.

Later edit:

  ...ceea ce subintelege ca diferenta dintre intelectual si rational este un sistem de valori. iar pentru rationalii care sustin ca au si ei valori trebuie facuta precizarea ca egocentrismul nu este acceptabil a fi numit "sistem de valori".

.

Despre inteligentii societatii

.

Exista doua tipuri de oameni inteligenti.

Cei care sunt oficial inteligenti pentru ca societatea i’a confirmat ca atare.

Si ceilalti, care se uita la primii cum dau in gropi.

Partea proasta ca istoria e plina de dovezi ca de fiecare data cand lucrurile mergeau prost primii spuneau cu autoritate calma “nu se poate”, “e o treaba trecatoare”, “va fi bine”.

In timp ce ceilalti raguseau spunand ca desi mersul inainte e bun in principiu, exista totusi cazuri in care in fata e o prapastie... Lucru recunoscut ca principiu activ al functionarii societatii prin mitul grec al Cassandrei.

Iar urmatoarea generatie de oameni inteligenti a fost confirmata de cea anterioara (de inteligenti confirmati social), dupa chipul si asemanarea.

.

Materie vs Substanta

.

Gandul de dimineata

Descartes: materie si substanta.

Vestul are cultura materiei, Estul are cultura substantei.

Cand nu e forta bruta Washingtonul lucreaza economic, Kremlinul lucreaza psihologic.
Niciunul nu e apt in domeniul celuilalt.

.

Denial - solutia lumii

.

Denial. Mecanism creat pentru a face suportabila viata, care în timp ajunge sa o facă și mai insuportabila pentru ca impiedica aparitia manifestărilor care sa se opună mișcările toxice din societate. 

Denial - acea capacitate de a percepe viata ca fiind placuta cu prețul distrugerii calității vieții măsurat obiectiv / realist. Și în subsidiar creează o lume hidoasa pentru cei ce refuza sa tina ochii închiși cu mecanisme de denial la tot pasul. Între denial și superficialitate avem acea diferența dintre copilul dotat care alege voluntar (emoțional) sa rămână repetent și cel nedotat care rămâne repetent forțat obiectiv de natura sa.
 

Denial este modul în care societatea ajunge sa asiste impasibil sa ii potente prin pasivitate pe cei care creează dezastre sociale.
 

Macro, este posibil sa "mulțumim" celor care folosesc mecanismele de negare la ordinea zilei pentru revitalizarea URSS, pentru succesul PSD samd.
 

Micro, din ce în ce mai mulți împrejur îmi recomanda "sa ignor" - ca solutie de trai "normal" intr'o societate atât de disfuncționala. Aparent nimănui nu i se pare relevanta dilema "în ce lume am ajuns sa trăim dacă pentru a'ti păstra un minim echilibru trebui sa ignori non-stop ceea ce vezi împrejurul tău?!". ...Sa trăiești cu ochii închiși, cu ochelari de cal pusi chiar de tine însuți.

Chiar credeti ca psihicul rezista la nesfarsit, netulburat in fata contradictiilor intre realitatea exterioara si cea interioara?! Chiar nu credeti ca la un moment dat trebuie sa incetam a ne ajusta perceptia si a incepe a ajusta realitatea?! Si cu cat mai repede cu atat mai bine, intrucat cu cat trece timpul cu atat creste decalajul intre cele doua?!

.

Despre atractii

.

Cred ca dintotdeauna am fost atras de domnisoarele care au colturile gurii lasate. 

Astazi m'am gandit ca ar fi fost doua motive.

Unul, ca latura mea de salvator a unei domnisoare triste.

Al doilea, presupunerea ca am avea common ground - o tristete implantata structural.

.

Epava

.

Pentru ca ai o epava - motocicleta. Dauna totala, nu mai ceri nimic de la viata ei. Dar fiindca stii cat de dureros e sa ai nevoie de o piesa de motor din generatia lui nu duci epava la fier vechi. incerci sa ai un comportament benefic social si nu distrugi piese functionale. Vrei sa le introduci in circuit. cei care au nevoie de ele sa le poata avea, la preturi mici, pentru ca nu pentru profit faci asta. 

Si nu poti!

Nu gasesti ateliere care sa iti ia piesele ramase si sa le dea celor care vor avea nevoie de ele, cand vor avea nevoie de ele.

Acele cateva "cimitire" la noi sunt detinute de snapani care iti dau pe epava mai putin decat ai dat ca sa o aduci acasa si dai ca sa o duci la cimitir...!

Singura solutie e sa stai cu hardughia acasa, desfacuta bucati, in cutii in care sa cauti odata la un an cand intamplator ajunge la tine un nefericit care cauta un colbutor. Nici asta nu e treaba buna.

Lipsesc circuite naturale, oamenii umbla dupa tunuri. A face avere e zaharelul dupa care alearga toti, bezmetici.

.

Istorie nemteasca

.

Si fuse inca o conferinta din seria Festivalului de Conferinte Humanitas Aqua Forte. 

Un istoric. Neamt. Despre noi. Romani. 
Aparent moda de a spune ceva nou si uimitor nu ocoleste istoria.  

Pentru ca iata - conferinta poate fi urmarita aici.

Acum.
Este societatea noastra (romana) "predispusa" la sistem autoritar? Firesc.
Are societatea noastra o istorie de crestere organica a sistemului democratic? Firesc ca nu!

Numai ca pe langa ideile de mai sus, complet banale (si din nefericire informatii noi pentru dl. Liiceanu), ne trezim cu o teorie creata prin scoatere din context (si geografic si temporal si cultural), care se sustine cu incapatanare o aberatie in ciuda unei serii de aspecte care - prin respectiva teorie - devin inexplicabile. Curat stiintific mon cher...!

Temporal in virtutea faptului ca "este analizata doar ultima suta de ani". Iar in aceasta paradigma Romania a s'a constituit luand teritoriu de la alte state. De la Ungaria si Rusia(!). 

Geografic (si) pentru ca da, este un istoric respectat cel care afirma teritoriul din vecinatatea Romaniei era teritoriu... rusesc.

Il putem informa ca de fapt si partea sudica a fost luata de la bulgari (exista si lucrare pe aceasta tema) - pentru a rezolva complet problema acestui stat creat din teritorii acaparate, din populatii supuse unui proces fortat de creare a unei identitati nationale.

Nu'i asa, nici nu merita discutata necesitatea unui psihanalist (de preferinta jungian nu freudian - mai rari, mai scumpi, mai ancorati in realitatea umanului) ca sa se inteleaga daca un istoric neamt ar putea proiecta asupra altor popoare sechelele propriului trecut. De la clarificarea obarsiei unui individ la miscari politico-sociale "de trista amintire".

Fara a atinge bogatia de sensuri a limbii germane... totusi cel putin la noi perioada comunista a creat, ca alte lagare, subtilitati de exprimare suficient de puternice astfel incat un filosof roman sa renunte a mai da interviu unui occidental in perioada comunista (si) pe motivul intelegerii ca nu poate fi intelegere. Si pentru ca sansa riscului pe care il reprezenta deschiderea usii pentru musafirul francez nu acoperea  potentialul beneficiu al interviului, transmiterea de intelesuri fine dintre un filosof roman cu domiciliu fortat si jurnalistul francez liber fiind aproape imposibila. Iata si "culturalul" - firesc incomplet. Acest paragraf este in corelatie cu mai multe puncte din discursul neamtului.

Tot in categoria fineturi prea fine in comunicarea est - vest introduc si intrebarile si cateva referiri ale gazdei, care pe de o parte noua (esticilor) ne erau suficiente pentru a auzi subintelesuri care contracarau puncte nevralgice ale teoriei prezentate. Insa gazda nu tinea cont - din aceasta perspectiva - ca vorbea cu un vestic, pentru care mesajul trebuie expus clar, fara echivoc, fara contorsiuni ale subintelesurilor. Uimitor cum diferente socio-culturale scapa intelectualitatii in asemnea hal.

Exista o poveste (de pe alt continent) despre niste bastinasi care au aflat ca nu mai au voie sa vaneze pe teritoriul pe care au vanat parintii si parintii parintilor lor. Pentru ca niste straini veniti de curand aveau hartii pe care scria ca pamantul le apartine. Cei care traiau de (cel putin) sute de ani nu aveau asa ceva.

Cumva similar istoricul "nostru" deplange constant vidul "lucrarilor stiintifice". Pentru ca "hartii" care sa afirme altceva exista dar probabil ca nu se incadreaza in rigoarea stiintifica dorita. Asta daca nu ne aflam in cazul - aparent plauzibil - in care exista doua tipuri de "simple descrieri": cele care concura cu teoria - bune de luat in seama, si cele care nu concura - evident de neluat in seama, decat poate pentru a demonstra ca exista un program, o intentie.

Am intalnit cu niste ani in urma in mediul academic modern un viciu serios. Pentru ca o lucrare sa fie publicata ea nu trebuie sa aiba o coerenta la nivel al logosului. Ea trebuie doar compusa conform normelor stiintifice!

Pe scurt, revenind, am aflat ca Glad, Gelu, Menumorut nu exista (dpdv al nici unei cursivitati - chiar daca au existat sunt irelevanti), ca avem de a face cu o tara-compozit la fel ca Cehoslovacia, Iugoslavia, ca sute de ani de cotropire - de la popoarele migratoare la imperiile recente (turc si rus) - nu pot fi luate in calcul cand se intreaba istoricii cum s'a putut accepta "cu atata usurinta"(!) pierdere de populatie si teritoriu, sau cand ne intrebam cum de intelectualii au fost atat de "adaptabili".

Am aflat ca daca institutiile statului pot fi corelate ca functionalitate, desi isi schimba si numele si componenta membrilor... se numeste ca sunt continue si cel mai probabil ele sunt papusarul care a regizat crearea unui stat din teritorii ocupate.

Am aflat ca evreii si sasii care au fugit fericiti ca scapa din lagarul comunist (am cunoscut personal astfel de oameni, era un atu ca sa fii evreu ori sas si astfel sa emigrezi in perioada comunista) erau victimele importante ale comunismului, nu noi, cei care nu puteam fugi.

Am mai aflat ca acele imagini care mi'au marcat copilaria, in care am vazut cum militienii de la care asteptam ajutorul se intorc cu spatele cand tiganii il taie (l'au taiat pe burta) pe romanul care a avut curajul sa comenteze asupra faptului ca se baga in fata la coada la carne, la o coada la care noi stateam de cca 3 zile, cu randul, toata familia, in Piata Amzei (vis-a-vis de blocul "lui" Nichita Stanescu), ei bine... acest comportament al autoritatilor se numeste... "ultranationalism xenofob"! Iar aceasta este o simpla descriere, cel mai probabil de neluat in seama, desi am fost martor ocular. Si desigur, faptul ca nu reprezenta o exceptie in fondul ei ci doar in nivelul violentei din nou nu reprezinta interes pentru un istoric stiintific.

Am aflat ca in schimb modul in care au fost tratati iobagii in imperiul austriac se numeste... "favoritism"!! 

Am aflat ca biserica ar fi unul din actorii care au sustinut acest proiect inventat din nimic, desi (asa cum am aflat cu alta ocazie) statul roman de fapt s'a infiintat pe secularizarea averilor manastiresti (dar evident pentru ca asta s'a intamplat cu mai bine de 100 de ani in urma este foarte stiintific de a fi ignorat de autorul teoriei)!!

Asta da istorie. Mai vreau!

.

Pe marginea Sfarsitului Globalizarii

.

Asta seara, o conferinta publica la Ateneu. Invitat mr. Hans Klemm (ambasador USA). Titlu: Sfârșitul globalizării?

Din varii motive mi se pare interesant ca n’am fost piuit la intrare. Nici macar palpat. Surprinzator pentru vremile turburi pe care le traim.

(la voila: https://www.facebook.com/editura.humanitas/videos/1609807989104131/)

Pentru cei slabi de inima nu creez suspans, raspunsul vorbitorului la intrebarea din titlu fiind nu. 
 Si gasesc interesant ca diplomatii americani reusesc sa foloseasca citate chiar ale lui Trump pentru sustinerea acestui raspuns. Sunt convins ca au o meserie grea those days.

Altceva surprinzator a fost sa vad o abordare a globalizarii prezentata mostly din perspectiva USA si Romania.

Cum se vede globalizarea de acolo de sus?!

Ah, este o fairy tale! Sunt curios daca in bula acestor oameni pot penetra imaginile palpabilului.

Pentru ca tot ce par ei a vedea este un big picture in care se iese pe plus.

Pentru ca desi plusul semnificativ este la ei (voi explica ulterior), totusi ne creste GDP’ul si noua.

Pentru ca desi exista rataciri – vezi toate cazurile de indepartare fie a societatii, fie a guvernelor de la idealurile globalizarii – ei bine, aceste rataciri sunt tratate very dismissive. Intrevad acel tip de denial in care nu se vorbeste de cele rele iar despre cele bune nu se mai tace.

Cele bune fiind GDP’ul si comertul. Au (sau are vorbitorul) o credinta atat de profunda cum ca economicul satisface complet fiinta umana, si ca lucrurile se vor rezolva de la sine pe masura ce nivelul economic - satisfactia economica va creste pentru individul din popoarele momentan defavorizate. 

Chiar si daca lucrurile ar sta asa, cum va ajunge insa ca sa creasca economicul pentru individul de rand din aceste tari? Mister total. Si este pacat ca ramane un mister intrucat aceasta ar fi o problema fundamentala astazi. Vedem la ei o radiografie maladiva a wealth distribution care ne sperie si pentru care nu ni se ofera un calmant. 

Se pare ca atata timp cat GDP'ul si comertul sunt bune totul e bine.

Intrebat fiind despre conexiunile culturale, lucru de un mare bun simt, intrucat conexiunea reala pentru noi este in cultura, in topicuri culturale comune... ne vorbeste despre activitatile culturale lucrative petrecute in proiecte culturale comune, in activitati, in interactivitati. Nu da senzatia de patrundere a posibilitatii existentei unei identitati culturale sociale, din care sa decurga diferente conceptuale, diferente de paradigma, diferente de comportament, diferente in functionarea mecanismelor sociale. In mod clar nu accepta initierea unei discutii despre ciocniri dintre identitati culturale generate de globalizare. Despre frica pierderii unei parti importante a sinelui prin pierderea identitatii culturale a natiunii din care faci parte. De altfel, ca american, este firesc sa i se para nefiresti aceste zbateri. Insa ca diplomat ma asteptam sa ajunga la aceste intelegeri pentru ca in mintea mea a fi diplomat inseamna a cunoaste mecanismele sociale ale celuilalt. Acum (abia) incep a banui ca daca esti diplomat al unei superputeri iti poti alege ce anume vrei sa cunosti din cultura, din cutumele celuilalt. Te intereseaza doar economicul si militarul, doar cu atat te incarci...

Per total mesajul perceput este ca USA accepta in globalizare partenerii care joaca corect, dupa reguli(le lor) – cuvintele scrise italic ii apartin, au fost afirmate repetat. Dupa regulile lor insemnand democratie si piata libera. Dar daca regulile lor nu’ti sunt proprii, nu functioneaza pentru (sau in) societatea ta? Intrebare atat a mea dar mai ales a interlocutoarei, intrucat astfel a capatat raspuns. Ti se permite. Daca esti o superputere. Exemplul oferit – China.

Dupa cum spuneam mai devreme, sunt curios daca in bula celor pe care i’am vazut in seara aceasta la Ateneu pot patrunde imaginile palpabilului.

Pentru ca alt raspuns la intrebarea de adineauri am eu, de la tatal vitreg, inginer la un moment dat pe un santier Shell, in Nigeria. Pe scurt, intrucat la un moment dat triburile locale au intrat in conflict (cu arcuri si sageti – parol!) mana de lucru indigena a disparut brusc, activitatea a stagnat, shareholderii riscau scaderea profitului, cineva a discutat cu guvernul nigerian, iar minim 200 (memoria refuza acum sa imi ofere cifra corecta, aceasta este cifra minima) de puscariasi nigerieni au fost inarmati cu arme americane si parasutati in zona. Expatilor li s’a spus ca timp de 3 zile daca ies din santier o fac pe raspunderea proprie. De regula un razboi dintre triburi se oprea dupa 2-3 victime. Puscariasii au injumatatit populatia. Apoi restul populatiei a venit inspaimantata si cuminte la munca. Shareholderii ori cei care raportau catre acestia au respirat usurati.

Sunt convins ca aceasta povestioara va fi incredibila. Ar fi si pentru mine daca as citi’o pe un blog necunoscut. Dar mie mi’a povestit’o cel cu care am crescut in casa. Nu am la dispozitie luxul de a o considera ireala si de a pastra astfel o imagine a lumii mai frumoasa, mai datatoare de speranta pentru umanitate, pentru ziua de maine.

Spuneam ca mai tarziu voi explica ce a vrut sa spuna autorul cu “plusul semnificativ este la ei”. Cel putin in industria IT am ajuns la urmatoarea descoperire. Cu fiecare tara cu care te muti mai la vest primesti (mult) mai multi bani si ti se cere competenta tehnica mai putina. 

 S’a vorbit in seara aceasta de cateva ori de protectionism. Eu asa am vazut protectionismul vestului, al corporatiilor americane. Si atunci... dilema ramane, cum pot avea incredere in viitorul luminos promis de globalizare, din moment ce globalizarea o fac corporatiile atotputernice iar comportamentul lor este unul pentru care la aceasta ora nici nu gasesc cuvinte suficient de decente dar suficient de expresive?!

Si sunt aceste doua aspecte istorii relevante?! Ba bine ca nu, in lumea palpabila este un suvoi de asemenea istorii unde religia profitului calca in picioare principii umane si rade de orice prententii de umanitate. Suvoi ce nu vine din retelele de socializare, din fake news ci daca deschizi ochii il vezi in realitatea ce te inconjoara (il voi povesti probabil in randurile pe marginea conferintei splendorilor Europei).

Se vorbea insa (si) despre protectionismul valorilor – ale democratiei si ale pietei libere. In singurul subiect cu adevarat conectat la actualitate: interferenta masinariei de propaganda sovietice in retelele de socializare, fake news, influentarea alegerilor... Iar singurul subiect interesant acceptat la discutie a primit un raspuns in parte vag, in parte alarmant.

In parte vag pentru ca s’a spus ca inca se parcurge faza de analiza(!!). Man, you’re using Internet Explorer! – oui, techie joke.

In parte alarmant pentru ca prima – si singura solutie – mentionata a fost cea de regulations... astfel incat individul sa nu mai poata vorbi public in functie de contentul pe care il genereaza / preia... exista deja astfel de idei vehiculate (unele chiar aplicate) in administrarea platformelor de socializare. Regulations insa pentru noi se traduce extrem de repede prin cenzura. Cineva ar putea argumenta ca este o diferenta... dar in practica e aceeasi diferenta dintre comunism si comunism cu fata umana. Poti incerca sa il aplici pe al doilea dar vei ajunge la primul.

Iar daca americanii merg pe ideea de a se impotrivi masinariei de propaganda sovietice (cu zeci de ani experienta) prin cenzura (unde tot ceilalti detin balsoi experienta)... le doresc doar sa nu aiba o repetare – in alt plan – a coincidentei de acum 1-2 ani cand americanul declara pornirea razboiului informatic cu sirianul iar dupa cca o saptamana americanul avea la el acasa cazuta o parte vitala a infrastructurii internetului. (detaliile aici http://castleless.blogspot.ro/2016/10/americanul-deschide-razboi-informatic.html)

Pentru incheiere, ceva pozitiv. Ambasadorul ne’a povestit ca dinspre guvernul Ciolos i s’a cerut (de mai multe ori) sa schimbe narativul. Sa treaca de la topicurile coruptie si Devesel la economic. Felicitari persoanei care a avut aceasta idee. Excelenta!

Numai ca in aceasta seara, din nefericire, guvernul Ciolos este apus. Iar actualitatea(!) cerea imperativ redeschiderea vechilor topicuri. Pentru ca in aceste zile mai mult ca oricand, din pozitia de (inca) locuitor al acestei tari am mare nevoie sa stiu cum este privita de peste ocean destrabalarea coruptilor care impanzesc decizionalul si ce se intampla cu Deveselul cand acesti scelerati continua sa faca ochi dulci Estului.

Dar se vede treaba ca ambasadorul USA nu are capacitatea de a patrunde aceste planuri. 

 .