.
Asta seara, o conferinta
publica la Ateneu. Invitat mr. Hans Klemm (ambasador USA). Titlu: Sfârșitul globalizării?
Din varii motive mi se pare interesant ca n’am fost piuit la intrare. Nici macar palpat. Surprinzator pentru vremile turburi pe care le traim.
Din varii motive mi se pare interesant ca n’am fost piuit la intrare. Nici macar palpat. Surprinzator pentru vremile turburi pe care le traim.
Pentru
cei slabi de inima nu creez suspans, raspunsul vorbitorului la intrebarea din titlu fiind nu.
Si gasesc interesant ca diplomatii americani reusesc sa foloseasca citate chiar ale lui Trump pentru sustinerea acestui raspuns. Sunt convins ca au o meserie grea those days.
Si gasesc interesant ca diplomatii americani reusesc sa foloseasca citate chiar ale lui Trump pentru sustinerea acestui raspuns. Sunt convins ca au o meserie grea those days.
Altceva
surprinzator a fost sa vad o abordare a globalizarii prezentata mostly din perspectiva
USA si Romania.
Cum se vede
globalizarea de acolo de sus?!
Ah, este
o fairy tale! Sunt curios daca in
bula acestor oameni pot penetra imaginile palpabilului.
Pentru ca
tot ce par ei a vedea este un big picture in
care se iese pe plus.
Pentru ca
desi plusul semnificativ este la ei (voi
explica ulterior), totusi ne creste GDP’ul si noua.
Pentru ca
desi exista rataciri – vezi toate
cazurile de indepartare fie a societatii, fie a guvernelor de la idealurile
globalizarii – ei bine, aceste rataciri sunt tratate very dismissive. Intrevad acel tip de denial in care nu se vorbeste de cele rele iar despre cele bune nu
se mai tace.
Cele bune
fiind GDP’ul si comertul. Au (sau are vorbitorul) o credinta atat de profunda cum
ca economicul satisface complet fiinta umana, si ca lucrurile se vor rezolva de
la sine pe masura ce nivelul economic - satisfactia economica va creste pentru
individul din popoarele momentan defavorizate.
Chiar si daca lucrurile ar sta asa, cum va ajunge insa ca
sa creasca economicul pentru individul de rand din aceste tari? Mister total. Si
este pacat ca ramane un mister intrucat aceasta ar fi o problema fundamentala
astazi. Vedem la ei o radiografie maladiva
a wealth distribution care ne sperie
si pentru care nu ni se ofera un calmant.
Se pare ca atata timp cat GDP'ul si comertul sunt bune totul e bine.
Se pare ca atata timp cat GDP'ul si comertul sunt bune totul e bine.
Intrebat
fiind despre conexiunile culturale, lucru de un mare bun simt, intrucat
conexiunea reala pentru noi este in cultura, in topicuri culturale comune... ne
vorbeste despre activitatile culturale lucrative petrecute in proiecte culturale
comune, in activitati, in interactivitati. Nu da senzatia de patrundere a posibilitatii
existentei unei identitati culturale sociale, din care sa decurga diferente
conceptuale, diferente de paradigma, diferente de comportament, diferente in functionarea
mecanismelor sociale. In mod clar nu accepta initierea unei discutii despre ciocniri dintre
identitati culturale generate de globalizare. Despre frica pierderii unei parti
importante a sinelui prin pierderea identitatii culturale a natiunii din care
faci parte. De altfel, ca american, este firesc sa i se para nefiresti aceste
zbateri. Insa ca diplomat ma asteptam sa ajunga la aceste intelegeri pentru ca
in mintea mea a fi diplomat inseamna a cunoaste mecanismele sociale ale celuilalt. Acum (abia) incep a banui ca daca esti
diplomat al unei superputeri iti poti alege ce anume vrei sa cunosti din
cultura, din cutumele celuilalt. Te intereseaza
doar economicul si militarul, doar cu atat te incarci...
Per total
mesajul perceput este ca USA accepta in globalizare partenerii care joaca corect, dupa reguli(le lor) – cuvintele
scrise italic ii apartin, au fost afirmate repetat. Dupa regulile lor insemnand
democratie si piata libera. Dar daca regulile lor nu’ti sunt proprii, nu
functioneaza pentru (sau in) societatea ta? Intrebare atat a mea dar mai ales a
interlocutoarei, intrucat astfel a capatat raspuns. Ti se permite. Daca esti o
superputere. Exemplul oferit – China.
Dupa cum
spuneam mai devreme, sunt curios daca in bula celor pe care i’am vazut in seara
aceasta la Ateneu pot patrunde imaginile palpabilului.
Pentru ca
alt raspuns la intrebarea de adineauri am eu, de la tatal vitreg, inginer la un
moment dat pe un santier Shell, in Nigeria. Pe scurt, intrucat la un moment dat
triburile locale au intrat in conflict (cu arcuri si sageti – parol!) mana de
lucru indigena a disparut brusc, activitatea a stagnat, shareholderii riscau scaderea profitului, cineva a discutat cu
guvernul nigerian, iar minim 200 (memoria refuza acum sa imi ofere cifra
corecta, aceasta este cifra minima) de puscariasi nigerieni au fost inarmati cu
arme americane si parasutati in zona. Expatilor li s’a spus ca timp de 3 zile
daca ies din santier o fac pe raspunderea proprie. De regula un razboi dintre
triburi se oprea dupa 2-3 victime. Puscariasii au injumatatit populatia. Apoi
restul populatiei a venit inspaimantata si cuminte la munca. Shareholderii ori cei care raportau
catre acestia au respirat usurati.
Sunt convins
ca aceasta povestioara va fi incredibila. Ar fi si pentru mine daca as citi’o
pe un blog necunoscut. Dar mie mi’a povestit’o cel cu care am crescut in casa. Nu
am la dispozitie luxul de a o considera ireala si de a pastra astfel o imagine
a lumii mai frumoasa, mai datatoare de speranta pentru umanitate, pentru ziua
de maine.
Spuneam
ca mai tarziu voi explica ce a vrut sa
spuna autorul cu “plusul semnificativ este la ei”. Cel putin in industria IT am ajuns la urmatoarea descoperire.
Cu fiecare tara cu care te muti mai la vest primesti (mult) mai multi bani si ti
se cere competenta tehnica mai putina.
S’a vorbit in seara aceasta de cateva
ori de protectionism. Eu asa am vazut protectionismul vestului, al
corporatiilor americane. Si atunci... dilema ramane, cum pot avea incredere in viitorul
luminos promis de globalizare, din moment ce globalizarea o fac corporatiile
atotputernice iar comportamentul lor este unul pentru care la aceasta ora nici
nu gasesc cuvinte suficient de decente dar suficient de expresive?!
Si sunt aceste doua aspecte istorii relevante?! Ba bine ca nu, in lumea palpabila este un suvoi de asemenea istorii unde religia profitului calca in picioare principii umane si rade de orice prententii de umanitate. Suvoi ce nu vine din retelele de socializare, din fake news ci daca deschizi ochii il vezi in realitatea ce te inconjoara (il voi povesti probabil in randurile pe marginea conferintei splendorilor Europei).
Si sunt aceste doua aspecte istorii relevante?! Ba bine ca nu, in lumea palpabila este un suvoi de asemenea istorii unde religia profitului calca in picioare principii umane si rade de orice prententii de umanitate. Suvoi ce nu vine din retelele de socializare, din fake news ci daca deschizi ochii il vezi in realitatea ce te inconjoara (il voi povesti probabil in randurile pe marginea conferintei splendorilor Europei).
Se
vorbea insa (si) despre protectionismul valorilor – ale democratiei si ale
pietei libere. In singurul subiect cu adevarat conectat la actualitate:
interferenta masinariei de propaganda sovietice
in retelele de socializare, fake news, influentarea alegerilor... Iar singurul
subiect interesant acceptat la discutie a primit un raspuns in parte vag, in
parte alarmant.
In parte
vag pentru ca s’a spus ca inca se parcurge faza de analiza(!!). Man, you’re using Internet Explorer! – oui,
techie joke.
In parte
alarmant pentru ca prima – si singura solutie – mentionata a fost cea de regulations... astfel incat individul sa
nu mai poata vorbi public in functie de contentul pe care il genereaza /
preia... exista deja astfel de idei vehiculate (unele chiar aplicate) in administrarea platformelor de socializare. Regulations insa pentru noi se traduce
extrem de repede prin cenzura. Cineva ar putea argumenta ca este o diferenta...
dar in practica e aceeasi diferenta dintre comunism si comunism cu fata umana. Poti
incerca sa il aplici pe al doilea dar vei ajunge la primul.
Iar daca
americanii merg pe ideea de a se impotrivi masinariei de propaganda sovietice (cu
zeci de ani experienta) prin cenzura (unde tot ceilalti detin balsoi experienta)...
le doresc doar sa nu aiba o repetare – in alt plan – a coincidentei de acum 1-2
ani cand americanul declara pornirea razboiului informatic cu sirianul iar dupa
cca o saptamana americanul avea la el acasa cazuta o parte vitala a
infrastructurii internetului. (detaliile aici http://castleless.blogspot.ro/2016/10/americanul-deschide-razboi-informatic.html)
Pentru incheiere,
ceva pozitiv. Ambasadorul ne’a povestit ca dinspre guvernul Ciolos i s’a cerut (de
mai multe ori) sa schimbe narativul. Sa treaca de la topicurile coruptie si Devesel la economic.
Felicitari persoanei care a avut aceasta idee. Excelenta!
Numai ca
in aceasta seara, din nefericire, guvernul Ciolos este apus. Iar actualitatea(!)
cerea imperativ redeschiderea vechilor topicuri. Pentru ca in aceste zile mai
mult ca oricand, din pozitia de (inca) locuitor al acestei tari am mare nevoie
sa stiu cum este privita de peste ocean destrabalarea coruptilor care impanzesc
decizionalul si ce se intampla cu Deveselul cand acesti scelerati continua sa
faca ochi dulci Estului.
Dar se vede treaba ca ambasadorul USA nu are capacitatea de a patrunde aceste planuri.
Dar se vede treaba ca ambasadorul USA nu are capacitatea de a patrunde aceste planuri.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.