Ateneul si plata Cash

 .

In lumea moderna din ce in ce mai mult platile cash sunt asociate cu matrapazlacurile. Cu cash cumpara cel ce se fereste a lasa o urma a platilor. Cu cash plateste cel ce a obtinut bani negri, pentru ca banii “albi” se dau - astazi - pe card.

Ateneul Roman este locul unde se desfasoara evenimente fastuoase. Este un loc al elitei.

Cand te duci sa cumperi un bilet de la Ateneu, singura modalitate acceptata(!) este cea a platii... cash!

Au chiar si tidula pusa’n geam (printre o gramada altele – o gramada urata, “comunista”, contopista, birocrata, acea gramada de diferite hartii cu diferite marimi care la ghiseul birocrat te anunta ca trebuie sa fii bine informat inainte de a “deranja” majestatea sa, functionarul public). Achizitie online?! Sa nu intindem coarda, vorbim – totusi – de o institutie a statului!

Astfel, Ateneul, locul elitelor fastuoase este locul unde nu numai ca impune exclusiv plati suspecte (in lumea moderna), dar se observa ca a sa clientela... nu este deranjata de acest lucru, nu a cerut o chimbare in acest sens. Am senzatia ca este necesara o intarire a observatiei: clientela - elita fastuoasa - nu este deranjata de plata exclusiv cash...

Atfel, cum este experienta cumpararii de bilete pentru omul obisnuit caruia nu’i trecea prin cap ca in an 2018, la Ateneul Roman va trebui sa plateasca cash, avand in vedere programul casieriei care se inchide la ora 19 pe cand el – omul comun – iese de la “job” la ora 18, intr’un oras cu circulatia cvasiparalizata?!

Cel putin in cazul meu a fost asa: norocos(!) ca am conexiune directa cu metroul, cobor la Piata Romana, ajung la casa de bilete a Ateneului la 7 fara douazeci. Aflu minunea cu plata cash, o iau la trap catre primul bancomat cunoscut: inapoi la Piata Romana (exista sansa de a gasi bancomat mai aproape dar riscul de a pierde prea mult timp cautandu’l este prea mare). De la Romana inapoi la Ateneu. Reusesc sa ajung, transpirat, la fara 5. Casierita este mirata ca m’am intors si ca in continuare vreau respectivele abonamente. Victorios, in sensul victoriei care iti lasa un gust amar, ma indrept – din nou – spre... Piata Romana, pentru restul drumetiilor pe care birocratia institutiilor de aici ti le cere, ca plata a faptului ca refuzi a fi o oaie inconstienta, obedienta, ca plata a faptului ca nu te multumesti cu job, casa, bere, televizor – si restul activitatilor “la moda”, ale celor multi.

 .