Bulele negarii

 .             

Pe scurt.

Bula nu a aparut odata cu retelele de socializare. Ea exista deja, prin simpla filtrare a celor cu care alegeai sa iti petreci timpul, cu filtrarea data de zona in care locuiai, cu cea data de locul de munca samd.

Pe de alta parte fenomenul negarii este prima vioara in natura umana. “Nu o sa mi se intample asa ceva mie”, “Las’ ca nu e atat de rau cum suna”. 

Astfel ajung sa inteleg cum indivizii care era imperativ sa actioneze social sa voteze, sa difuzeze social awareness despre pericolul pe care il reprezinta mafia PSD... au dormit in papuci. Pentru ca lor le era bine, aveau functii bine platite...

...Iar in bula lor trebuiau(!) sa fie negate realitatile ingrijoratoare pentru ca alfel se alegea praful de satisfactia vietii lor. Iar ei erau oamenii de succes care reuseau sa obtina cel mai mult intr’o societate care o ducea prost spre foarte prost. Trebuiau sa gandeasca pozitiv, altfel cadeau din trenul pe care il prinsesera fiecare cum a putut.

(Si) asa am ajuns intr’o tara in care o clica de mafioti semianalfabeti creaza legi.

Pentru ca foarte multi iau in brate negarea si repeta litanic ca nu e asa cum pare, ca va fi bine. Fara dovezi, doar din negare.

Pe larg.

Deunazi postez ceva legat de IoT (produsele conectate la internet).

Despre nesimtirea unui gigant – Logitech – care anunta ca un device IoT va fi oprit in curand. Asta e o un risc al produselor IoT: te trezesti brusc ca ai dat banii pe un obiect care devine complet inutilizabil pentru ca firma producatoare nu da o ceapa degerata pe clientii sai.

Te astepti la asa ceva de la o firmulita chinezeasca de pe un vapor. Dar de la un nume atat de mare? (asta arata si cat de bine functioneaza teoria “mainii invizibile” pe care prostimea mondiala a luat’o de buna de la mancatorul de perje Adam Smith)

Revenind la povestioara: in urma postarii mele, un fost amic pune si el un articol legat de problemele IoT.

Articol foarte “bine” facut, pentru ca din el lipsea cea mai mare problema: securitatea. Care la IoT este sublima dar lipseste cu desavarsire. Si problema este cu atat de mare cu cat nu se rezuma doar la cei care au fost suficient de aerieni sa cumpere asa ceva. Ci produsele IoT pot fi folosite impotriva intregii societati – iar asta nu este o teorie valida tehnic ci e deja istorie. Acum cca un an si ceva USA a fost afectata pe mai mult de jumatate din suprafata sa de caderi de servicii de internet pentru ca niste tipi au folosit device’urile IoT ca trambulina de atac catre infrastructura care da viata internetului. Iar treaba e mai serioasa decat pare pentru ca acum internetul este oxigenul miscarii sociale: de la semafoare de pe strada la platile cu cardul si la apeluri telefonice. O oprire a conexiunii la internet poate duce (de la tara la tara) la o blocare instantanee a tuturor activitatilor. Au mai fost afectate Olanda si Australia, dar mai putin.

Amicul meu raspunde ca el e mai degraba afectat de raspandirea informatiilor personale. 

Ceea ce este un indiciu al (im)potentei sale cognitive, prioritizand o tema etica (fiindca abordarea sa era pur etica) in detrimentul problematicii blocajului economico-social la nivel mondial. Prioritizand o treapta superioara a piramidei lui Maslow in detrimentul uneia inferioare (problema etica a informatiilor personale asupra problemei achizitiei hranei).

In poveste apare un amic acestui amic. Care afirma oniric ca e o problema falsa, ca va aparea si securitatea ca uite windowsul era jale acum 20 de ani dar azi merge bine. Refuz sa intru in discutia unor argumente atat de puerile si recomand urmarirea pe tweeter a autoritatilor in securitate. Pentru a se intelege ca trendul actual al produselor IoT nu este spre securitate ci dimpotriva. Ca scenarii care acum cativa ani erau subiecte de bancuri sau povesti sf acum sunt realitati. Masini asupra carora se obtine cotrol de la distanta iar soferul santajat sa plateasca pentru a i se reda controlul directiei sau capacitatea de a frana masina. Sau pur si simplu doar pentru ca un pusti din Rusia ori China testeaza niste scripturi gasite pe net.

La aceste argumente amicul amicului raspunde sec si autoritar: “Lucrez in bransa”.

Ma opresc mirat. Cum poate atunci nega cu atata seninatate problema securitatii?

Si intreb, in care bransa? Programare, programare IoT, securitate de sisteme, dezvoltator de securitate...? Intrebare foarte utila deoarece unele din aceste categorii fac parte din sursa problemei... fiind in bransa.

Tipul nu raspunde.

Asa ca in virtutea curiozitatii dau un singur(!) gugle search. In mai putin de 15 secunde aflu ca tipul e vanzator SAP.

Ii zic ca nu cumva sa spuna ca vanzator SAP e in bransa... (astfel atragand atentia asupra efectelor lipsei de securitati a datelor personale, lucru despre care afirmase ca nu il deranjeaza). Pe de o parte se considera in bransa si facea afirmatii fara acoperire despre securitate, el insusi avand o atat de proasta securitate a persoanei sale incat... 15 secunde, o singura cautare. Pe de alta parte se considera a fi din bransa... pe o baza falsa.

Tipul se arata ofticat, se plange de intorsatura de situatie.

Ii explic ca deh, daca se fac afirmatii fara acoperire exista unii care nu le inghit.

Amicul meu ma taxeaza, ii explic si lui ca astept argumente reale atunci cand sunt contrazis. 

Amicul meu imi da block.

Ambele personaje cu care am avut discutia sunt indivizi care au reusit aici si apoi au reusit afara. Care sunt suficient de dotate rational incat sa voteze in cunostinta de cauza.

Si cu toate astea, iata, ceea ce stiu sa faca, zona in care exceleaza, reactia in fata unei informatii perturbante e de a isi pazi bula negarii, in interiorul careia totul va fi bine. Gandeste pozitiv...!
Sa'si pazeasca bula in interiorul careia ei au dreptate.
Sa'si pazeasca bula...
Si ignorarea realitatilor derajnante.
Ori cand acesta este modus vivendi pentru oamenii care reusesc economico-social... care sunt sansele societatii?!

.