you can't fix stupid

           din cand in cand mai gasesc resurse si circumstante sa reintru in ceva viata sociala.

            in ultima vreme am facut'o din perspectiva de a ii ajuta pe cei din jur.

            cu diverse solutii pe care ei nu le'au aflat sau nu le'au produs - si le'ar fi clar utile.

            doar ca incet-incet ajung la alt nivel de intelegere, la constatari care ma fac sa ma intreb daca...

            pe la 19 ani cand ajunsesem sa particip la diverse emisiuni de radio care erau atunci in voga - despre ce si cum in viata emotionala (pentru ca lipsisera total pana atunci, in comunism) - am observat ca se dadeau sfaturi complet vraiste dar care sunau ok, cum ar fi: "mai pai daca simti ca parintii nu iti acorda libertatea / respectul / increderea de care ai nevoie ii strangi intr'o zi in sufragerie la o discutie serioasa si pui pe tapet subiectul si le arati ca abordezi cu maturitate (...)". un copil tratat de familie cu superficialitate, de parinti care clar ii saboteaza orice actiune de self-easteem sa poata crea o sedinta(!) serioasa(!) de familie(!) unde sa fie ascultat si bla-bla... clar nu tine cont fix de sursa problemei. si da o "solutie" cuiva care dupa ce si'a calcat pe suflet si a cerut ajutorul strainilor, in mod public ajunge in situatia sa descopere ca "nu e in stare" nici macar ajutat. daca inainte avea niste probleme de respect de sine, dupa experienta asta sunt sanse mari sa nu mai sunt doar "niste".

            dar macar atunci nu eram eu cel ce dadeam astfel de sfaturi, ci doar observam nivelul...

            cumva similar ma vad acum. pentru ca ajung sa constat ca de exemplu le atrag atentia ca trebuie sa isi evalueze mecanicul nu dupa cat de prietenos este ci dupa gradul de competenta. sau terapeutul - la fel. sau cand evalueaza ca un om e bun sau nu ceea ce trebuie luat in calcul nu e cat de - again - prietenos e cu mine ci dupa calitatile sau defectele lui.

            si suna "normal" (cel putin pentru mine). doar ca realizez ca sunt vorbe potential inutile pentru ei. pentru ca ei evalueaza oamenii in functie de gradul de prietenie nu doar pentru ca e mai usor asa, ci pentru ca in cele mai multe cazuri - ei doar atata pot. ei nu sunt capabili sa cantareasca competentele cuiva - chiar si vag-estimativ.

            iar in aceste conditii... eu am vorbit degeaba. ba chiar le'am spus chestii complicate. si mai rau, le'am "zis" ca sunt prosti. ca uite cum se face de fapt, iar ei tot nu pot sa faca asa.

            iar partea a doua e ca - luand exemplul mecanicilor - faptul ca o prea mare parte a populatiei are o atat de limitata "competenta de a evalua nesubiectv competente" a facut ca sa fie promovati, sa reziste in bransa nu compententii ci "prietenosii". asta ducand direct la faptul ca eu daca vreau sa gasesc un mecanic conform criteriilor mele... ghinion de nesansa. ca aia pe care ii vreau eu "nu au avut noroc, nu au supravietuit in piata". ori sunt atat de rari si le lipseste promovarea incat sanse mici sa dau de ei. pentru ca sa fim seriosi - si prietenos si competent e un fel de unicorn.

            si uite-asa iar mi se taie maioneza placerii de a socializa.