Taranus Succesus

 

Vad o trasatura comuna a lui taranus succesus. Adica taranul venit la oras, cu mentalitate agresiva, de a ii invinge pe straini. Straini care… incercau doar sa traiasca frumos, nu intr’o lupta surda, constanta, primitiva.

Well, dupa ce taranul invadator este “biruitor” (asupra celor pasnici – na surpriza), dupa ani de zile in care a ridiculizat tot ce reprezenta cultura si educatie, incepe sa afle ca ei bine, de fapt au si astea rolul lor. Si primele, cele mai vizitate arii sunt vinul, istoria si poezia sau ceasurile. Iar pentru femei – cartile.

Insa este un schepsis. Fix ca la avidele cititoare de Sandra Brown (adica cu nivel de cititor de Sandra Brown deschizand orice carte) tot ceea ce incep sa afle din diverse contacte cu cultura… creaza doar o pojghita superficiala. E prea tarziu sa mai fie integrat in fundatie, in adancurile sinelui, in mica suita de idei care stau (deja) aprioric la baza conceptiilor despre lume, viata, sensul existei.

Drept care se formeaza din nou si din nou o clasa sociala toxica, de “invingatori” cu mentalitati bananiere, brutale, primitive. Si cu pojghite de aparenta, falsa educatie. Pe modelul catarului care duce in spate o desaga cu carti. Pe care le foloseste doar ca sa pozeze (siesi si celorlalti) in – pasamite – educat.