o noua "ea"

am discutat. intamplator. psiholoaga mea spune ca trebuie sa-mi asum faptul de a fi cunoscut-o ca o urmare a actiunilor mele. io sunt incapatanat. si zic ca a fost intamplator.

a trecut o saptamana si cateva zile de cand am observat ca vorbesc cu cineva aparte. aparte pentru mine, of cource.

dupa primele zile am cautat pe net detalii despre ea. am gasit chiar si poze. o tipa naspa. ca atitudine / prezenta.

dupa o zi - doua ii vad o poza pe mess. uau. ma intrebam cum e posibila o asemenea transformare. am aflat. exista doua persoane cu acelasi nume, acelasi prenume, aceeasi facultate... preocupari pana la un moment dat similare.

a fost frumos.

m-a facut sa vorbesc iar despre lucruri pe care alesesem sa le ignor pentru a nu mai face nota discordanta cu lumea stramta in care traim. she has that... gift.

in mesajele ei gasesc viata, clinchet, multe altele.

azi mi-a spus ca este intr-o relatie de trei ani, de un an locuieste impreuna cu el, "de mai putin de un an are dubii serioase " referitoare la aceasta relatie.

plm:

... este a nu-stiu-cata oara cand aud povestea asta de la 25 de ani incoace. si stiu (am stiut de prima data) - se termina la fel. ea ramane cu el. chiar daca "nu-l simte viu" (o fosta), chiar daca "nici nu se pune problema" (o alta fosta), chiar daca "a disparut de mult ce era intre noi, am inceput sa ne uram" (o alta fosta)... numai trei exemple din istoria MEA in care le-am vazut ramanand alaturi de cate un el... intrand constient in cate o casnicie terminata inainte de a incepe... fiecare caz avand motivatii diferite, insa aceeasi soarta.

... am avut o data convingerea ca va merita sa-mi ignor intuitia. o ea intr-o situatie identica, si chiar mai mult de atat... mi-a dat toate argumentele pentru a crede ca merita sa ma opresc langa ea. a fost ultima data cand am mai avut incredere in cineva, ultima data cand am avut curajul de a ma deschide emotional catre cineva... ultima data cand am avut feelingul ca vreau sa raman langa o (singura) femeie pentru toata viata. ea s-a intors la un el pe care il inseala.

acum imi dau seama ca ramasesem calat cu "au trecut trei ani"... ceea ce e imposibil. nu pot sa fie "trei ani de atunci" si anul asta, si anul trecut, si acum doi ani... daca fac un calcul... tebuie sa fie minim 5 ani de atunci.... pentru mine parca a fost anul trecut... pentru ca atunci chiar am ales constient sa se inchei capitolul "o voi gasi". partea stupida e ca apoi chiar am gasit cateva "ea" langa care ar fi meritat sa ma opresc, ar fi fost o alegere excelenta. dar nu mai aveam cu ce. ades ma uitam din celalalt capat al universului si nu intelegeam ce caut acolo.

asa s-a intors roata. din cel parasit am devenit eu cel care paraseste.

(nota: cand suferi fiind parasit este o suferinta care se relationeaza si cu nedreaptatea, e o suferinta cu ceva noblete - ca feeling... cand suferi fiindca ai parasit pe cineva, te simti murdar, e o suferinta asociata cu un rau pe care l-ai facut, in plus e autoprovocata, o suferinta indreptatita sa fie de raul pe care l-ai facut, un fel de penitenta, o suferinta murdara)

la naiba, ma opresc. am inceput sa vorbesc tampenii.