..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

luni, 4 iulie 2011

20% pe din doua

.
Din gasca de golani ai zonei de proasta ‘altitudine’ in care stau de ceva timp, ma saluta careva. Si’mi spune si pe nume.

O față vag familiara si o conexiune ma ajuta sa depistez in acel individ un fost coleg de liceu.

Nu a fost vreo speranță a ‘tineretului novator spre lumea de maine’.
Dar nici in postura de ceafa groasa cu ochii tulburi vesnic prezent cu berea in mana in fata buticului nu’l vedeam. Din cand in cand are totusi replici care arata ca inauntru hamsterul mai reuseste sa invarta uneori o rotita.

Si’mi face cinste cu o bere, doua, trei. Ma intreb de ce. Gasca e compusa din tot felul de indivizi. De la manglitori de cariera la lucratori pe la senat (fundamental vorbind greu sesizabila vreo diferenta). Dar este. Si aproape fiecare doreste sa’si precizeze pozitia, nivelul in raport cu grupul. Prin cat de mult poate monopoliza ‘floor’-ul isi determina rangul in interiorul grupului. Eu tac. Nou-venit si total dezinteresat. Dupa avalansa de intrebari despre bicicleta la care raspund moale – m’am saturat deja – discutiile zburda brownian dar revin pe aceleasi teme, cu aceleasi idei, fraze, propozitii, cuvinte. Ciclic.

In felul acesta de ceva timp mai petrec uneori cate o seara ‘cu baietii’.

Azi a fost ceva nou. Am fost doar trei si cu copii prin preajma asa ca ne’am mutat in parculet pe banca. Copiii alergau mingea si mai plangeau din cand in cand. Pe rand.

Datorita lor incep sa apara diferentele. Colegul meu isi invata (sau doar incuraja) baiatul de 7 ani sa strige dupa fete ‘ga-gi-ci-leee…!!!’. Lucratorul de senat isi admonesta baiatul de aceeasi varsta spunandu’i ca nu e frumos asa ci ‘saru’mana domnisoara…’. Imi placea ce’i spunea, asa ca nu i’am stricat cheful omului amintindu’i ca prima varianta era cea care functiona in lumea reala, cea de a doua in… petre ispirescu.

Apoi am realizat ca saru’mana domnisoara le spun constant vanzatoarelor de la butice. Cand mai iau inca o bere, bulion, capsuni sau alte chestii. Sunt doua pustoaice (la un butic si un butic-aprozar) de iti pica plombele.Nu ca sa obtin ceva ci pentru ca ma amuza reactiile lor nesigure.

Revenind.

Azi colegul meu a insistat mai mult decat de obicei pe tema salariului sau. El, lucrator la o primarie.
Ca nu doar 20 la suta ne’au luat! Eu luam inainte cu toate alea vreo 30 de milioane. Acum iau  doar 14 (sau 15, nu mai tin minte). Singura sansa sunt aranjamentele – pentru ele ma duc la munca. Salariul nici nu ma mai intereseaza.”. Poate prezenta lucratorului la senat il face sa bata moneda pe aceste 'cestiuni arzatoare'. Ori inca o invarteala, ori alta pozitie...

Si povesteste cum din 30 de milioane scazand 20 la suta se ajunge la 14 milioane.

Mai erau ore suplimentare: maxim 31 pe luna.
-          Si le bagai in fiecare luna? intreb eu.
-          Daaaa! raspunde cu o fata serioasa mai mult decat expresiva care ar trebui pusa ca poza in dex in dreptul termenului 'firesc'.
Desi la munca prezenta lui e aproape facultativa, in functie de ce treburi personale il retin sau nu in afara biroului.

Si mai erau vreo 6 sau 8 sarbatori pe an la care se dadeau 8 sau 6 milioane. Craciun, revelion, paste, rusalii… naiba-mai-stie.

Si asa mai departe.

Iata cum in pustiita lor inteligenta sefii de la stat au aplicat reducerea de 20 la suta.

In loc sa anuleze exagerarile, bagarile mainii pana la cot pentru niste lucratori care freaca duda, au pus titlul 20 la suta si au injumatatit veniturile acestora.

Suntem in Romania. Firesc ca suntem constienti ca aparatul de stat nu va functiona niciodata la noi cu nimic care sa semene cu o minima normalitate. Ca orice semn de ceva care sa semene cu normalitatea va fi o constanta sursa de uluire. Dar nu voi reusi (sper) niciodata sa nu mai fiu mirat de nivelul de aberatie manifestat de… astia.

Amuzant insa mi s’a parut flic-flac’ul cu un alt subiect. Directoarea de la gradinita facea excursia copiilor cu 800 de mii in loc sa o faca cu 2-300 cu cat ii dusese oferta el  - colegul meu. Nevroind in ruptul capului sa mearga cu transportatorul mai ieftin – desi transportatorul scump tot de la cel ieftin lua la randul lui autocarele. Ca sa ia si burta ei un comision.
Amicul meu ‘nervat la culme.
Am cantarit doar o secunda ideea de a’i spune ca ea nu face nimic altceva decat ce face si el la munca. Amandoi sunt in aceeasi barca, si ea ii face lui exact ce el face altora. Pe un salariu de rahat (indiferent ca si munca e din aceeasi categorie, copilul tot trebuie sa manance) omul se straduieste sa isi completeze renumeratia. Am renuntat sa’i arat acest aspect. Erau oricum suficiente cuvinte in agora care se luptau pentru a fi auzite, in plus omul trasese ceva palinca acasa si apoi iesise la bere. Sa se dreaga, ca il durea spatele cum nu l’a durut niciodata.  Daca nu'i trece pana maine se duce la doctor.

________
later edit (adaogire tarzie):  o coincidenta puternica imi zgaltaie neuronul. 20% calculat ca pe din doua. fix aceeasi metoda de calcul care imi fu relevata in premiera de alt amic (din PSD) care dupa ce zicea ca la o afacere (cu fonduri de stat) el isi va trage (ciordi) numai 20%, iar cand ajungem la cifre palpabile... pe din doua!!! ...este ceva cu politicienii astia si matematica.
 .

9 comentarii:

  1. Destul de crunt cand trebuie, zilnic sau saptamanal, sa ai parte de episoade cu astfel de domni. Apropo de "sarut-mana", ultima oara am auzit asta de la un nene la vreo 45-50 de ani. Initial am apreciat, dupa care domnul a inceput sa fie libidinos si brusc mi s-a urat. Naivitatea...

    RăspundețiȘtergere
  2. 'trebuie'? 'domni'? pai tu, naivitate, si pentru a nu ajunge la 45-50 de ani spunand libidinos saru'mana domnisoara e util sa imi petrec timpul cu astfel de domni. astfel voi cunoaste si eu o nevasta, urata si cam proasta, voi avea doi copii cu ea si ii voi feri cat pot de mult de soacra mea... crunt? doar daca realitatea este crunta. ei sunt 'lumea' reala. tu, naivitate... ("tu, naivitate" este spus ep un ton libidinos :P )

    RăspundețiȘtergere
  3. adica asta imi doresti tu mie?! vai, ce rai ie oamenii!

    RăspundețiȘtergere
  4. Citind articolul tău, mă cuprinde stupoarea ! Cum ai putut să te pierzi într-o astfel de gaşcă şi mai mult, să accepţi cu sau fără zâmbet, o bere, două, trei, de la cei pe care-i consideri ca o relatie impusă de societate.

    Uimita sunt şi de faptul că nu ţi-ai dat părerea în legatură cu excursia de la grădiniţă… Ai devenit laxist sau te transformi în cameleon ?

    Gândul ma duce la « Pact cu diavolul » (The Devil's Advocate ‘97)…. Coincidenţă.

    RăspundețiȘtergere
  5. c'est toi, Marie? :)
    ar fi vreo trei directii.
    una, ca omul nu e murdar prin nivelul lui, ci prin intentiile sale. acei oameni nu au intentii (cu exceptia catorva) aprioric urate. ci este doar efectul nivelului lor. pe care il accept ca atare. faptul ca mie sansa mi'a permis sa am un orizont mai larg nu imi justifica o respingere a tovarasiei lor.

    si asa ajung la a doua directie. tocmai pentru ca am un orizont mai larg ar fi o ascundere dupa degete din partea mea sa ignor existenta lor, ei chiar sunt realitatea. sunt cei multi. fara sa'i cunosc cu adevarat pe cei multi, din viata reala, cum as putea crede ca stiu cu ce se mananca viata, oamenii, lucrurile...?

    si trei... tu zici ca ma pierd intre ei?
    nu sunt singurii cu care beau o bere.
    si daca e de pierdut, oricum m'am pierdut intre ei de mult, aproape de la inceput. oricum viata m'a impins constant spre a fi unul de'al lor. scriam pe la 20 de ani ca asa cum cioran a devenit din adolescenta un expert pe tema mortii eu am devenit din adolescenta un expert pe tema mizeriei umane. cand iei contact cu ea pe de o parte ceea ce de la departare ti se parea inacceptabil, de aproape iti apare in culori mai umane, iar pe de alta parte iti anuleaza inocenta, curatenia... ce rost ar avea acum sa fac pe mimoza si sa ma feresc a bea o bere cu cativa oameni pe care i'am cunoscut, pe motiv ca nu au... un anumit nivel social, personal? repulsie tocmai imi provoaca cei care pozeaza fara autenticitate in oameni de lume, fara coloana vertebrala, manglitorii de imagini. pe cand acestia, intr'un anumit aspect sunt oameni simpli sunt mai directi, mai sinceri.

    si sunt oameni cu care pana acum nu am avut nimic de impartit. pana acum, caci nu va dura mult si voi incepe sa vorbesc. momentan observ cat, cu cine si ce se poate vorbi. si mai pe urma voi incepe sa vorbesc mai mult sau altceva decat accepta ei. si se va termina. dar voi fi avut inca o data experienta realitatii concrete nu a unei realitati ascunse de zambete perfide.

    RăspundețiȘtergere
  6. Oui, c’est moi… Mary pentru cei ce-şi aduc aminte…. Remarca facea aluzie la cineva care, cu ani în urmă, chiar dacă accepta compania (impusă sau nu) a celor din jour, făcea propria lui « curătenie » ocolind cei ce n-aveau aceleaşi puncturi de vedere, aceleaşi valori morale. Chestie de autoapărare. Nici o urmă de reproş ci simplă constatare.

    RăspundețiȘtergere
  7. eu ti'am invatat numele la institutul francez, cu accentul de acolo. totdeauna ti'l voi scrie in franceza. :)
    ...cu ani in urma toti eram mai tineri. :)) si faceam altfel.
    ...cu ani in urma cautam o zona (sociala) de curatenie in lumea exterioara. am ajuns la concluzia ca nu exista, deci unde se poate o creem, unde nu...ne balacim in ce exista.

    RăspundețiȘtergere
  8. Je ne suis pas d'accord... ! Il faut la créer si nous avons la possibilité mais en aucun cas il ne faut pas se contenter d'un malheureux "c'est tout ce que j'ai trouvé". Il vaut mieux être seul que mal accompagné saches-le et pour ma part, je me porte à merveille.

    Les années qui passent ne justifient pas l'acceptation de tel ou tel compromis. Oh que non, bien au contraire !

    Bref, le débat risque d’être trop long…

    RăspundețiȘtergere

spui, semnezi.