20% pe din doua

.

Din gasca de golani ai zonei de proasta ‘altitudine’ in care stau de ceva timp, ma saluta careva. Si’mi spune si pe nume.

O față vag familiara si o conexiune ma ajuta sa depistez in acel individ un fost coleg de liceu.

Nu a fost vreo speranță a ‘tineretului novator spre lumea de maine’.

Dar nici in postura de ceafa groasa cu ochii tulburi vesnic prezent cu berea in mana in fata buticului nu’l vedeam. Din cand in cand are totusi replici care arata ca inauntru hamsterul mai reuseste sa invarta uneori o rotita.

Si’mi face cinste cu o bere, doua, trei. Ma intreb de ce. Gasca e compusa din tot felul de indivizi. De la manglitori de cariera la lucratori pe la senat (fundamental vorbind greu sesizabila vreo diferenta). Dar este. Si aproape fiecare doreste sa’si precizeze pozitia, nivelul in raport cu grupul. Prin cat de mult poate monopoliza ‘floor’-ul isi determina rangul in interiorul grupului. Eu tac. Nou-venit si total dezinteresat. Dupa avalansa de intrebari despre bicicleta la care raspund moale – m’am saturat deja – discutiile zburda brownian dar revin pe aceleasi teme, cu aceleasi idei, fraze, propozitii, cuvinte. Ciclic.

In felul acesta de ceva timp mai petrec uneori cate o seara ‘cu baietii’.

Azi a fost ceva nou. Am fost doar trei si cu copii prin preajma asa ca ne’am mutat in parculet pe banca. Copiii alergau mingea si mai plangeau din cand in cand. Pe rand.

Datorita lor incep sa apara diferentele. Colegul meu isi invata (sau doar incuraja) baiatul de 7 ani sa strige dupa fete ‘ga-gi-ci-leee…!!!’. Lucratorul de senat isi admonesta baiatul de aceeasi varsta spunandu’i ca nu e frumos asa ci ‘saru’mana domnisoara…’. Imi placea ce’i spunea, asa ca nu i’am stricat cheful omului amintindu’i ca prima varianta era cea care functiona in lumea reala, cea de a doua in… petre ispirescu.

Apoi am realizat ca saru’mana domnisoara le spun constant vanzatoarelor de la butice. Cand mai iau inca o bere, bulion, capsuni sau alte chestii. Sunt doua pustoaice (la un butic si un butic-aprozar) de iti pica plombele.Nu ca sa obtin ceva ci pentru ca ma amuza reactiile lor nesigure.

Revenind.

Azi colegul meu a insistat mai mult decat de obicei pe tema salariului sau. El, lucrator la o primarie.

“Ca nu doar 20 la suta ne’au luat! Eu luam inainte cu toate alea vreo 30 de milioane. Acum iau  doar 14 (sau 15, nu mai tin minte). Singura sansa sunt aranjamentele – pentru ele ma duc la munca. Salariul nici nu ma mai intereseaza.”. Poate prezenta lucratorului la senat il face sa bata moneda pe aceste 'cestiuni arzatoare'. Ori inca o invarteala, ori alta pozitie...

Si povesteste cum din 30 de milioane scazand 20 la suta se ajunge la 14 milioane.

Mai erau ore suplimentare: maxim 31 pe luna.

-          Si le bagai in fiecare luna? intreb eu.

-          Daaaa! raspunde cu o fata serioasa mai mult decat expresiva care ar trebui pusa ca poza in dex in dreptul termenului 'firesc'.

Desi la munca prezenta lui e aproape facultativa, in functie de ce treburi personale il retin sau nu in afara biroului.

Si mai erau vreo 6 sau 8 sarbatori pe an la care se dadeau 8 sau 6 milioane. Craciun, revelion, paste, rusalii… naiba-mai-stie.

Si asa mai departe.

Iata cum in pustiita lor inteligenta sefii de la stat au aplicat reducerea de 20 la suta.

In loc sa anuleze exagerarile, bagarile mainii pana la cot pentru niste lucratori care freaca duda, au pus titlul 20 la suta si au injumatatit veniturile acestora.

Suntem in Romania. Firesc ca suntem constienti ca aparatul de stat nu va functiona niciodata la noi cu nimic care sa semene cu o minima normalitate. Ca orice semn de ceva care sa semene cu normalitatea va fi o constanta sursa de uluire. Dar nu voi reusi (sper) niciodata sa nu mai fiu mirat de nivelul de aberatie manifestat de… astia.

Amuzant insa mi s’a parut flic-flac’ul cu un alt subiect. Directoarea de la gradinita facea excursia copiilor cu 800 de mii in loc sa o faca cu 2-300 cu cat ii dusese oferta el  - colegul meu. Nevroind in ruptul capului sa mearga cu transportatorul mai ieftin – desi transportatorul scump tot de la cel ieftin lua la randul lui autocarele. Ca sa ia si burta ei un comision.

Amicul meu ‘nervat la culme.

Am cantarit doar o secunda ideea de a’i spune ca ea nu face nimic altceva decat ce face si el la munca. Amandoi sunt in aceeasi barca, si ea ii face lui exact ce el face altora. Pe un salariu de rahat (indiferent ca si munca e din aceeasi categorie, copilul tot trebuie sa manance) omul se straduieste sa isi completeze renumeratia. Am renuntat sa’i arat acest aspect. Erau oricum suficiente cuvinte in agora care se luptau pentru a fi auzite, in plus omul trasese ceva palinca acasa si apoi iesise la bere. Sa se dreaga, ca il durea spatele cum nu l’a durut niciodata.  Daca nu'i trece pana maine se duce la doctor.

________
later edit (adaogire tarzie):  o coincidenta puternica imi zgaltaie neuronul. 20% calculat ca pe din doua. fix aceeasi metoda de calcul care imi fu relevata in premiera de alt amic (din PSD) care dupa ce zicea ca la o afacere (cu fonduri de stat) el isi va trage (ciordi) numai 20%, iar cand ajungem la cifre palpabile... pe din doua!!! ...este ceva cu politicienii astia si matematica.

 .