carte vs sex

   

Azi s’au facut doi ani de cand.

Simultan ma intreb deja?! si numai?!...

Dimineata o masina imi violenteaza spatiul pe trotuar, schimb cateva gesturi cu soferul (eu de lehamite el de ocoleste’ma ‘te dracu’!) incep sa ocolesc masina, amocul insa nu ma ocoleste pe mine. Poc – violentez masina. Nimic sa necesite reparatii, doar ca avertizare pentru soferul dinauntru. Data viitoare intr’o situatie similara posibil sa’si aminteasca de faptul ca sunt nebuni care umbla liberi pe lumea asta. Undercover chiar.

Ca toleranta nu este deloc o metoda de domolire a numarului de nesimtiti pe cap de locuitor. Toleranta este pentru cei ce inteleg de vorba buna. Ceilalti… ori noi pe ei… ori noi pe ei. Altfel nu se poate.

Iese din masina nesimtitul care imi blocase drumul oferindu’mi fie un munticel de moloz fie carosabilul si incepe sa deplanga… ce sa deplanga?... pai tocmai lipsa de cultura si civilizatie! Asta pe langa amentintari cu parul pe care va fi punand mana. Am incetinit pasul si l’am rugat calm sa treaca la fapte. Abia asteptam. Statea insa langa masina si tipa cu o tonalitate feminina. Iar eu eram deja in intarziere… Avea un vocabular care ma invita sa ma intorc la el. Insa chiar eram in mare intarziere. Si pantaloni de stofa, si's cam ultimii disponibili, pentru ca de o saptamana si mai bine nu mai am chef sa calc. Doar o camasa, in caz extrem.

Mi’amintesc in  metrou o discutie de saptamana trecuta. Societatea pare sa se civilizeze, sa se curateasca… dar pe de o parte vad o nivelare pe de alta parte vad totusi o scadere calitativa. Unu. Cocalarii nu mai canta atat de des slagarele lor preferate in gura mare si poarta haine mai sclipicioase si mai curate, dar si cei cu care contrastau ei pe vremuri au coborat stacheta. S’au imputinat cocalarii prafuiti dar s’au imputinat si oamenii culti. Suma elementelor ramane constanta. Doi. La omul de rand cu cat exteriorul se curata cu atat interiorul se toceste. Cartea face loc brand’ului hainelor, masinii, frigiderului, caruciorului… Suma ramane din nou constanta. Exteriorul creste, interiorul scade.

--------------------------------------------------------------

Plec spre casa. Am chef de sex. Azi? Tocmai azi? Da, azi! Cu siguranta nu e o balarie d’aia cu moartea si viata in intalneala cosmica, ci doar dorinta de a’mi fuck my brains out. Ca sa uit, ca sa ignor. Pai sa sun pe… sa sun pe… nope. Oricum e urat afara, e frig acasa, in mijlocul saptamanii sa se nimereasca si programele si cheful si timpul… neeh. Carti-carte! Drogul meu dintotdeauna.

Jos din metrou, directia Dalles. Magheru (sau cum s’o numi acum) pot jura ca are un miros specific. I’l recunosc. Sa fi fost cu ochii inchisi si stiam ca sunt toamna, seara, pe Magheru. Curios, este acelasi miros pe care i'l stiu din copilarie. Cand sa intru trece inca un miros pe langa mine, cel al unei foste. Nu intorc capul, e placut mirosul. Si amintirea. Dar faptul ca o alta, o oarecare poarta acelasi parfum parca demitizeaza umpic imaginea ei. Am remarcat de curand, fantomele incep sa paleasca. Si nu'mi place asta. Erau fantomele mele, erau amintirile mele vii, ma bantuiau pe mine, era placerea mea.Dulce-amara cum era, dar era acolo.

Intru la Dalles… si incep sa citesc titluri. Explozie de necunoscuti. ‘Mein Gott in ce ritm scrie lumea asta…! Scrie parca cu disperare. ’ Si ma intreb din nou, daca are rost sa ingros randurile acestor necunoscuti.

Sa iau la noroc un necunoscut? Nu, vreau ceva cu satisfactie garantata. Si caut, si caut, si caut… la naiba. Ce n’as da sa pot citi iar in numele trandafirului sau pendulul lui foucault cu mintea de atunci, sa fie iar noutatea de atunci! Uite Sartre. Si Camus. Tot i’am injurat, hai sa’i si citesc pe’ndelete. Poate am gresit luandu’ma dupa concluziile altora. Totusi, ca un consumator de cariera deschid de cateva ori cartile si citesc cateva pasaje. Plati, plictisitori. Si chiar nu am rabdare sa citesc o carte care stiu dinainte ce spune, si nu sunt de acord cu ce spune, chiar daca stiu despre ea doar liniile generale. De altfel, uite am si gasit un pasaj care confirma atitudinea respectiva despre om, despre lume… Altceva! Si caut, si caut… titlul e prea sumbru, e prea stravezie, e prea simpla, e prea plicticoasa… ajung la capatul culoarului. Filozofie, jurnale… Paler, Plesu, Liiceanu… deschid, citesc cateva randuri si nimic.

Ma incapatanez si o iau in sens invers. Unde e un Hesse, unde e un Orson Scott Card? Un…? Cu ani de zile in urma ma uitam in rafturi tanjind din cauza lipsei de bani. Acum… unde’s cartile alea?  

Incep sa ma infurii, imi vine sa injur – am nevoie de o carte buna! Imi ies din pepeni ca un drogat fara drogul lui.

Gasesc Hesse. Doar doua carti. Citite. Gasesc Orson, nimic nou. Descopar insa de la Frank Herbert ceva necitit. Hai, fie! Gasesc si un Gide, recomandat de cineva de curand. Prima carte de’a lui… a fost asa si asa. Desi per total m’a iritat, au fost cateva lucruri interesante inauntru. Hai sa’i mai dam o sansa. Deci un Herbert si’un Gide.

La casa… n’am suficint cash iar cu cardul… ‘nu e linie de card’. Nu stiu ce inseamna, nici nu ma intereseaza. Ma uit la carti, oricum le’am luat mai mult fortat de ideea de a lua neaparat o carte decat de ideea ca le vroiam pe acelea. Parca nu e sa fie. Nu mai iau nimic, la revedere!

Afara, intuneric, umed, aer racoros. Realizez ca mai degraba in acest moment mi’am pierdut increderea in capacitatea unei carti de a ma transporta, de a ma face sa uit. De ceva vreme orice citesc, oricat de mult imi place, tot ramane un al treilea ochi deschis care vede lucid, rece, distant structura lexicului folosit, structura frazelor, structura descrierilor, structura capitolului, structura intrigii, structura… tot mai sigur era sexul!

 ...ca doar tocmai ce am vazut dimineata pe feisbuc un citat.  'Femeile si arta se exclud, prietene. In fiecare vagin e inmormantat un artist'. Mario Vargas Llosa 'Matusa Julia si condeierul'. (via Lia)

da, sexul are o forta... indubitabila.

(nu degeaba disciplina sexuala e regula de baza in orice Cale)