copii

 .

din intelepciunea "house" (s1e9):

- ...dacã nu ai ceva, orice, ceva unic...
Este motivul pentru care oamenii normali
au neveste, copii, hobby-uri si ce-o mai fi..
Pentru cã nu au acel lucru unic...
care îi miscã atât de tare si de adevãrat.
Acea chestie unicã la care te gândesti tot
timpul si te face sã fii la limita normalului.
Da, ne face sã ne simþim bine.
Ne face sã fim cei mai buni.
Si nu ratãm decât orice altceva. (adica... cam totul)
Nu este nici o femeie care sã ne astepte
acasã cu o bãuturã si un sãrut.
Asta nu ni se va întâmpla nouã.

- De aceea a inventat Dumnezeu microundele.

- Da.
Dar când se terminã,
se terminã.

suna familiar.

unul din primele citate care mi'a atras atentia apartine lui Tolstoi. se zice ca ar fi spus ceva de genul "as da toata faima si cartile mele pentru a sti ca o femeie ma astepta cu masa calda si isi face griji pentru mine". acelasi drac. insa una e s'o spui, alta e s'o faci. as pune pariu ca de fapt ar fi vrut sa spuna ca as vrea sa fi putut alege... (o viata comuna), ar fi vrut ca sa se poata opune (esentei) lui si sa aleaga altceva.

si Paler vorbea despre asta. despre viata de familie afectata de cautarile interioare.

timpul trece. si schimba topicurile, schimba abordarile. timpul impreuna cu presiunea sociala (sau culturala - tot aia e in fond) influenteaza ce si cum vorbim, gandim. 

din cand in cand mi s'a propus - mai mult sau mai putin "hic et nunc" - sa devin tata. si intrucat o relatie nu mergea: fie si doar biologic. adica un pic mai mult decat un donator.

azi de dimineata s'a intamplat din nou.

conceptia genetica sa traiasca (in mainile oamenilor comuni). suntem in era in care daca ne dorim copii si nu avem o familie... mergem inainte si facem o selectie pe baza de atribute pe care le dorim: creier, ochi, par...

don't get me wrong - sunt flatat. dar. doua aspecte.

primul aspect. am o teorie care ar sustine ca un copil dotat este un copil creat din si cu dragoste. cred ca putem pune impreuna matematic masurati cei mai bogati dpdv genetic parteneri si nu vor avea impreuna un copil mai reusit decat al unui cuplu care se iubeste. chiar genetic vorbind. argumente ale stiintei oficiale in favoarea acestei teorii se pot gasi in prelegerea lui bruce lipton - where mind and matter meet. alte argumente tin de stiinte neacceptate oficial (azi) asa ca nu le ridic la fileu.

al doilea aspect. de ce vor sa nenoroceasca un copil? 

pentru ca... un copil nascut din dorinta singuratica "vreau un copil" nu din intregirea - implinirea unui cuplu...  

petru ca un individ crescut cu jumatate de modele psiho-socilogice (ma refer la modelele pe care acesta le invata in copilarie de la parinti)...

pentru ca un individ crescut in lipsa unui model de relatie de cuplu... ce fel de relatie va putea avea el la randul lui, cand va veni vremea?

si asa mai departe.

basca aspectul trei: daca as sti ca am un astfel de copil nu m'as putea uita in ochii mei daca nu as avea grija de el. iar daca as avea grija de el fara insa a'i oferi familia de care ar avea nevoie nu m'as putea uita in ochi lui.

dar exact cum spuneam... timpul trece si ne schimba atitudinile, abordarile. m'am vazut facand lucruri pe care cu ani inainte le consideram de neacceptat.
timpul.
sper totusi ca timpul sa nu ma razgandeasca si in aceasta privinta.

.